4,086 matches
-
fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Egiptului sunt obișnuite în Egipt. De exemplu, se poate - sau se putea înainte de construirea digului Asuan - observa în fiecare an, primăvara, apa schimbându-se în sânge când Nilul, mărit datorită ploilor căzute în Africa centrală, transportă argilă roșie. Broaștele, țânțarii, muștele, lăcustele, bolile și epidemiile erau fenomene obișnuite în Antichitate. Numai grindina este un fenomen foarte rar în Egipt. Povestirea biblică dedică acestei plăgi mult spațiu, tocmai pentru că este neobișnuită, însă nu imposibilă (Ex 9,13-35). Plaga întunericului (Ex 10,21-27
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de suprem curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene de lumină pătrundeau printre scândurile ușii, ivind din penumbră sutele de muște care zbârnâiau rapid în spațiul acela de iad. Dacă intra înăuntru și o viespe, bâzâitul devenea cu adevărat insuportabil, senzația de pericol era supremă. La cea rnai mică mișcare pe care-o observam la inamicii mei, mă pierdeam cu firea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care, ajuns la Adriatica, s-a îmbarcat pe o corabie venețiană care pleca spre Maroc, unde ducea cleștaruri și de unde se întorcea încărcată cu scorțișoară. Acolo, pe coasta berberilor, și mai jos, până în Gana, de unde venea fildeșul gălbui, bântuia o muscă străvezie ca sticla, cu aripi albastre, și care mușca rău. De la înțepătura acestei muște, marinarilor începeau să le crească oasele, să li se mărească palmele și tălpile, să li se lungească nasul și urechile. De-atunci, tot neamul nostru a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Maroc, unde ducea cleștaruri și de unde se întorcea încărcată cu scorțișoară. Acolo, pe coasta berberilor, și mai jos, până în Gana, de unde venea fildeșul gălbui, bântuia o muscă străvezie ca sticla, cu aripi albastre, și care mușca rău. De la înțepătura acestei muște, marinarilor începeau să le crească oasele, să li se mărească palmele și tălpile, să li se lungească nasul și urechile. De-atunci, tot neamul nostru a rămas așa, cu oase subțiri și care se frâng și la suflarea vântului. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să le crească oasele, să li se mărească palmele și tălpile, să li se lungească nasul și urechile. De-atunci, tot neamul nostru a rămas așa, cu oase subțiri și care se frâng și la suflarea vântului. Dar tot de la musca asta noi am căpătat un dar, un dar neprețuit, despre care poate o să-ți spun câte ceva mai târziu. Marinarul, nepotul negustorului de atlazuri, atins de boala oaselor, s-a călugărit la vârsta de cincizeci și opt de ani și-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă luptând cu păianjenul și un bolnav zâmbind unui fluture. Am văzut un om rătăcit în uzină și un savant înhămat la o roabă și un lup oftând trist. Și o fată cedând într-o bucătărie de țară și un film
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spun că totul acolo are un înțeles și că visele tale și jocul tău, împletite între ele, alcătuiesc plasa ta de păianjen, țesută de tine nu ca să prinzi ceva în ea, ci ca să fii prinsă. Căci noi toți sîntem niște muște care își secretă singure plasa, iar păianjenul e același pentru toți. Ne vizitează doar o dată pe fiecare, la momentul potrivit, când plasa noastră e gata și-i poate suporta greutatea. Și doar tu, dintre toate ființele lumii acesteia, vei putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de mai multe culori se împleteau în el inexplicabil, formând arabescuri complicate. Mi-am adus aminte că, în prima zi, când îmi povestise despre strămoșii lui, îmi vorbise despre un dar minunat pe care neamul său îl dobândise o dată cu înțepătura muștei cu aripi albastre, acolo, pe țărmurile Africii; îmi promisese să-mi vorbească odată despre asta. Dar totul, în camera prismatică a lui Egor din turnul foișorului, părea acum, în înserare, atât de solemn, de trist și de distant, încît nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi se părea în acea clipă îndepărtat, ireal. REM-ul meu fusese sărutul pe care i-l dădusem Esterei. În acea clipă avusesem Totul." Spune-mi, Egor, care este acel dar minunat pe care l-au primit ai tăi de la musca din Africa?" îl întrebam de data asta fără curiozitate, privind pe geam spre câmpul însorit. Egor mă privi mirat și după o clipă îmi răspunse: "Ah, da, pune mâna aici." Se descheie la un nasture de la cămașă, ca să-l pot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a pus dinamită sub raclă, și-a dat foc, s-a făcut un fum pân-la cer și, când s-a risipit, racla sfântului și moaștele era neatinse, n-avea nimic. Da nemții, care era pe-acolo, murise toți. Zăcea ca muștele moarte, fără mâini, fără capete, fără picioare, că nu se putea să le-ngăduie Dumnezeu atâta nelegiuire, și ncă după sărbătorile Paștelui. Așa vremi a apucat ea de-a trăit, așa a dus-o ei de mici, copii necăjiți... Care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
torsadă la ceafă, ca pe vremea lui Pazvante, și sigur că nu la școală a învățat asemenea cuvinte. La școală nu se vorbește decât franțuzește. — De unde tot scoți cuvintele astea ? a întrebat Ștefan. De unde știi tu ce însemnează rea de muscă ? — Cum de unde ? De la bucătărie și de la camera servitoarelor, a spus acru Sophie. Și Ștefan, cât este el de influențat, râdea când a auzit că rea de muscă însemnează rea de gură ! — Ai dreptate, mon choux, s-a scuzat imediat la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scoți cuvintele astea ? a întrebat Ștefan. De unde știi tu ce însemnează rea de muscă ? — Cum de unde ? De la bucătărie și de la camera servitoarelor, a spus acru Sophie. Și Ștefan, cât este el de influențat, râdea când a auzit că rea de muscă însemnează rea de gură ! — Ai dreptate, mon choux, s-a scuzat imediat la Sophie, când ea l-a admonestat că este o conversație mai mult decât deplasată cu o jeune fille. Și că a ajuns să derezoneze pentru orișice cuvânt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte, mereu înainte, drumul, ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează, roasă de hamuri, chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe trăsura... Oricât de rău este viitorul spre care mergem, să plănuim laboratorul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aduce după sine dorința egoistă de a te cruța și frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spui... Doliu ? Doliu știu c-a pus când a murit Regele Ferdinand... P-ormă știu când a pus mov în loc de negru, pentru Regina Maria... Ce zurlie și-asta, Dumnezeu s-o ierte, că toată viața ei a fost rea de muscă... Astea e care-am apucat io zile de doliu... p ormă când a murit Stalin și Gheorghiu-Dej. Cel mai bine țiu minte când a murit Gheorghiu-Dej, c-am văzut la televizor înmormântarea. Săracu, ce l-am mai plâns ! Io nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jumătate de noapte, gîndul că, de fapt, v-au văzut toți (În autocar nu era așa de Întuneric și voi nu erați chiar așa de bine plasați), pipăindu-vă ca apucații, venind de la o Înmormîntare, s-a transformat dintr-o muscă sîcÎitoare Într-un avion care ți-a aterizat pe cap și ți l-a făcut țăndări. Scîrbos! Din casetofonul de la capul patului se auzea În surdină: Death is everywhere, There are flies on the windscreen.] PÎnă la urmă, toată această
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
față Într-o primă fază, apucă să dea și el cîțiva pumni, dar apoi e pus la pămînt. Nici măcar caporalul Portocală nu se bagă. Atențiune! strigă cineva cînd apare ca din pămînt sergentul. Îi Împrăștie pe cei trei ca pe muște. Spectacolul nu se termină. Îl apucă pe Portocală de pieptul tunicii și Îl aruncă ca pe un sac de cîrpe, spre intrarea dormitorului, răcnind. — Caporal, sună adunarea, vreau ca tot efectivul unității să fie afară Într-un minut. Și caporalul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
război... Nu-mi ajunge setul de cicatrici de pe braț? Din sprînceană? Cum mi s-ar asorta nasul cîrn (dobîndit, de asemenea, În urma armatei) cu ele? Ce credibilitate vor avea peste ani poveștile mele eroice ieșind de sub un nas cît o muscă? S-ar găsi, În caz că s-ar pune problema unei ecranizări, un actor În viață cu un astfel de neajuns? Ce-a pățit nasul tău? Mi l-a amputat un dilimandros... Cum arată arsura? o aud că Întreabă. Am vorbit cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a sparge un cap Într-un mod oribil, definitiv (eventual cu o legumă de 9 kile). N-am fost singurul străbătut de asemenea sentimente, astfel că locotenentul a trebuit să pună capăt acestor lupte. Și pînă seara am stat cu muște pe noi, lipicioși, lați, fermentînd mizerie sufletească, nervi și frustrare, În continuare iritați de viața de prizonieri pe care o ducem, pe fondul general al triumfului neocomunist. Ultimele dume și șmecherii politice ni le extragem dintr-un ziar nou care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deschidea robinetul și auzea apa rece, limpede, curgând în ceainic și umplându-l, se simțea pură și proaspătă. Deprinsese de la Adam una dintre caracteristicile fortăreței ei interioare, anume, un soi de animism care se aplica la orice, nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
același timp. Asta nu se poate decât dacă și tu erai în două locuri diferite în același timp. Eu eram pe platforma unui autobuz, înțelegeți. Poate că era cineva care semăna foarte bine cu el. Poate. Mă duc să salvez musca aceea. William văzu o muscă mare, cu aripile lucitoare, zăcând pe suprafața apei neastâmpărate, care unduia la picioarele lor. Adam se lăsă să lunece în bazin, ușor, tăcut, ca un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate decât dacă și tu erai în două locuri diferite în același timp. Eu eram pe platforma unui autobuz, înțelegeți. Poate că era cineva care semăna foarte bine cu el. Poate. Mă duc să salvez musca aceea. William văzu o muscă mare, cu aripile lucitoare, zăcând pe suprafața apei neastâmpărate, care unduia la picioarele lor. Adam se lăsă să lunece în bazin, ușor, tăcut, ca un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică cu grijă musca pe dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzu o muscă mare, cu aripile lucitoare, zăcând pe suprafața apei neastâmpărate, care unduia la picioarele lor. Adam se lăsă să lunece în bazin, ușor, tăcut, ca un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică cu grijă musca pe dosul palmei lui și se înălță apoi în apă, depunând insecta salvată pe ciment, lângă picioarele goale ale lui William. Musca se scutură, își ridică piciorușele peste aripi, parcă ștergându-le, apoi își luă zborul. Adam își flutură politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]