29,739 matches
-
Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un câmp de luptă. La un moment dat, a Început să mă doară coloana și să mă usture tălpile. Degeaba mă mutam de pe un picior pe altul, durerea devenea tot mai acută. „Acum plec!” și când să fac pasul spre ușă, a Început să plouă abundent, astfel că, și alte persoane aflate prin apropiere s-au adăpostit În biserică. Vrând, nevrând, mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Russo” din orașul Bălți, specializarea Limba franceză. În 1986, începe cariera pedagogică la Școala Medie din satul Voinescu, raionul Hâncești, unde a locuit nouă ani împreună cu familia, soțul Simion și copii Andrei și Elena. În 1995, împreună cu toată familia se mută în satul Dahnovici, comuna Bobeica, din același raion, unde continuă activitatea didactică, în cadrul Liceului Teoretic Bobeica. Din anul 2002 emigrează cu familia în Spania, unde, trăiește și în prezent, bucurându-se de realizările celor apropiați, dar, totodată, ducând dorul meleagurilor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părintele că mă împărtășesc, Alexandra? - Mâine, după Sfânta Liturghie, va veni la noi. - Să vină, că atunci când intră el, se umple casa de lumină, a zis bărbatul. A doua zi, s-a împărtășit. După aceea, la scurt timp, s-a mutat la Domnul, așa cum ceruse soția lui, mărturisit, împărtășit și împăcat cu Dumnezeu. Toate celelalte le-a făcut după cerințele creștine. Spune tanti Alexandra că îl visează des. Când îi este greu, îi spune lui prin vis: - Sunt singură și îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Anton îi dăruise grădina lor lui Nicolae Botnaru, vecinul din urma casei lor, dar îl rugase ca pomii din fața casei să fie lăsați neîngrădiți, ca să poată lua fructe din ei oricine va dori. Nicolae adăugase grădina moșului la grădina sa, mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
începuseră alunecări mari de teren într-o parte a satului nostru. Oamenii se vedeau nevoiți să-și schimbe locul de trai. Astfel, una câte una, familiile din acea parte a satului cereau locuri noi de case, le construiau și se mutau. Creștea partea nouă a satului, pe care oamenii o numeau „gorodok”, din rusește „orășelul”, deoarece toate casele erau construite în linie dreaptă și cam la fel. Partea veche avea și ea denumirea ei, i se zicea „ponoara”. Rămaseră puține case
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aducea o grămadă de cărți cu el, și traducea direct din engleză, comenta ideile și informația pe textul bibliografic, își confecționa o scrumieră dintr-o foaie de hârtie, adusă de acasă în acest scop, și începea să vorbească. Aide se mutase din prima bancă, unde stătea în primii ani, în ultima. Se așeza acolo cu câteva minute înainte să intre profesorul în sală și începea să scrie sau să citească, răspunzând cu un fel de lehamite colegilor care voiau să intre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt tărâm, îi reveneau mereu, ca o tristă aducere aminte: Din lacrimile vărsate de etnia noastră s-ar putea ivi o mare cât marea cea mare și nu cred că ar fi în stare să cuprindă între maluri suferințele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
întâlnire și-i spuse: - Voica, vreau să mă însor! - Și cine te oprește? - Cu tine, Voico, cu tine, fato! Vrei? - Eu vreau, dar trebuie să vrea și ai mei... - Ei, asta se va aranja, numai dacă inima ta o poți muta la mine, pentru că eu mi-am pierdut-o demult; nu simți că ai două inimi în pieptul tău? - Vișinel, Vișinel, tu știi care sunt obiceiurile șatrei. Noi doi nu ne putem abate de la legile sfinte ale neamului nostru. - Le vom
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Voica mi-e foarte dragă! I-am jurat că voi fi toată viața cu ea, și voi fi! Am și fixat nunta cu mama Rafira, cu tata Lisandru și cu bulibașa... - Când, băiatule, când? - Peste două săptămâni, pentru că, șatra se mută departe de aici. - Înseamnă că noi nu vom putea fi prezenți la nunta ta. - De ce? - Ai uitat, Mihăiță dă examen la conservator și vrem să fim alături de el în asemenea momente. Dar dacă situația o cere, nu te îngrijora, unul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din cadrul regionalei CFR Iași, secția L6 Vatra Dornei, tata având funcția de șef de brigadă întreținere spații verzi din stații. Era lipsă în anii '50 de locuri de muncă pentru persoanele calificate din mediul rural, așa că ai mei s-au mutat temporar la oraș, la Vatra-Dornei. După ce am intrat în Clubul Ceferiștilor încă înainte de a mă naște, club la care sunt bine primit și astăzi, toamna anului 1951 a adus pe lume un prunc predestinat unei vieți patriarhale, dar zbuciumate, pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a rezistat insistențelor sale, mai ales că intra într-o familie înstărită și de rang social superior, căsătorindu-se prima oară, pe cinci noiembrie 1949, nebănuind că după 12 ani soarta îi va despărți cu brutalitate. După căsătorie, s-au mutat la Vatra-Dornei, datorită serviciului tatei la CFR și al mamei ca funcționară de birou, unde am văzut lumina zilei pentru prima dată. Când a rămas însărcinată cu sora Dorina, mama a revenit acasă împreună cu mine și nu s-a mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am început să mergem împreună la grădinița din centru, ținându-ne de mână, eu protejând-o de băieții cei răi, căci eram prieten cu cei de la grupa mare. În anii ei de școală primară, am fost mai mult despărțiți, Dorina mutându-se la casa bunicii Catrina, întrucât mama avea interdicție să locuiască în casa tatei, considerat un element periculos pentru societate, chiar din închisoare. Acei ani ne-au înstrăinat oarecum, ei amprentându-se ulterior, mai ales că eram în cicluri școlare diferite
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cotlarciuc îCotlearciuc), care va avea doi moștenitori: pe Vasile și pe Nicolai. Doi dintre fii lui Vasile Cotlarciuc, Toader în. 1825) și Grigore în. 1834), vor avea rolul de „globe trotteri” ai numelui prin descendenții lor, după cum urmează: TOADER COTLARCIUC, mutat dascăl în Stulpicani, va dezvolta ramura stulpicăneană a neamului, și îl va avea fiu din a doua căsătorie în 1875 pe NICOLAE, viitorul mitropolit, care va avea cinci copii: trei băieți, Radu I și Radu II, decedați de mici, și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
thank you, y love you, je t’aime, moi non plus, qu’est-ce que tu fais?, hă pe băț de tuiu î„ce mai faci?”, în indiană). Extrapolând la realitatea de astăzi, petrecerile, șezătorile și filmele de altădată s-au mutat la televiziunile particulare de talk show-uri, agresive și indecente, ce invadează intimitatea sufletului telespectatorului, înveninându-l și punându-i sare pe rănile deschise. Din păcate, românii, în mare parte asistați social, au devenit un popor de audiență TV, pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
griji, nu am fost supravegheat sau controlat riguros, căci bunica, dăscălița Ilinca, la peste 80 ani, era prea blajină și îngăduitoare, iar mătușa Eugenia, tânără pensionară din învățământ, era de o bunătate rară și-mi satisfăcea toate mofturile, în timp ce mama, mutată cu Dorina la părinții ei, era prea ocupată cu cariera sa didactică. A fost singura perioadă a vieții mele frământate de adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama după însemnele ținutei că erau militari adverși, culcați pe jos în toată casa gazdei de ocazie. Noi doi am încăput cu greu în spatele ușii pridvorului, bineînțeles după ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
general, pe măsură ce îmbătrânim, trecem de la un grup la altul. În adolescență, suntem cu toții căutători de distracții. Între 20 și 30 de ani, suntem mai degrabă creativi și supraviețuitori. Între 30 și 40 de ani devenim mai preocupați de relațiile personale, mutându-ne în grupul confidenților. Spre vârsta de 40-50 de ani, ajungem în grupul devotaților sau al altruiștilor. O privire mai atentă la segmentarea în funcție de valori: Devotații: > Valori primare: respectarea înaintașilor, protejarea familiei, onestitatea, credința și datoria. Acestea două din urmă
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
branșarea blocului, cu aparatele din apartamente, cât și cu cele înscrise de către furnizori în facturile pe care le emit către asociațiile de proprietari, ori direct proprietarilor de apartamente care au încheiate contracte de furnizare. Unii proprietari de apartamente care se mută în altă parte, sau alții, care, din cauza veniturilor reduse se află în imposibilitatea de a-și achita obligațiile lunare la întreținere, închiriază aparatamentele, fără să anunțe și fără să achite datoria către asociația de proprietari privind utilitățile consumate lunar de către
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
iar pe cer e senin. Celălalt vecin a încercat s-o liniștească, dar ea ne amenință că vrea să iasă. Noi nu o lăsăm, ce se petrece la etajul nostru e o chestiune pentru toți. Atunci se hotărăște să se mute. Nu o putem împiedica, dar, până își găsește ceva, va trebui să vegheze ori de câte ori îi vine rândul. Până la urmă s-a învoit. Ne petrecem zilele în două ture, mergem pe palier ca la serviciu, avem un caiet în care notăm
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scaunele de plastic, unde rămânea s-o aștepte pe Moni. Știa prea bine că-și pierde vremea, că va ieși afară cu sufletul pustiit, fără să fi fost fericit în puzderia de lume de acolo. OCHELARII DOAMNEI OLGA Ne-am mutat de curând la etajul patru al unui bloc de pe strada Cuza Vodă. Cele trei camere au fost umplute până la refuz cu mobilă veche și grea ca de muzeu. Admiram în fiecare zi țevile proaspăt vopsite, pereții zugrăviți în culori vii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plec. Un timp n-am mai știut nimic de ea, doar îmi închipuiam cum cresc goblenurile în jurul ei. O vedeam în fotoliu numărând găurile lângă o ceașcă plină cu lapte cu cacao. Apoi mi s-a spus că s-a mutat mai aproape de oraș și de spital. M-am dus s-o văd în noua ei casă. În gură aveam un gust amar ce-mi provoca o senzație de greață. Când am văzut ce mică se făcuse mătușa în camerele date
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aceea mătușa era în continuare serioasă și rămase mai departe la fel, fără să se schimbe deloc; lumina de pe noptieră încremenise, ca, de altfel, totul în jur. Eu nu am mai suportat și i am promis că mâine o să ne mutăm în vechea ei casă și o să coasem împreună goblenuri. O clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva, căci avea gura întredeschisă și i se vedea tremurând limba umflată. Dar nu era decât un fir de cacao rămas
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
departe. Când l-am cunoscut pe Edi renunțase deja la bancă ca să se dedice poeziei. Anunțase deja lansarea unui nou volum și era în culmea fericirii. Existența sa fusese întotdeauna statică, iar acum Edi începuse să prindă gustul schimbărilor. Se mutase în centru, își cumpărase o altă mașină, se îmbrăca altfel, vorbea altfel, gesturile le făcea în așa fel încât să pară ceva nedeslușit. Își intrase în rol și își iubea personajul, iar noi îl iubeam pe el. Și tu ai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de mâl și de verdele ce crescuse pe ele, dar era și mai greu să plece și să pretindă că nu sunt ale lor. Stăteau în fiecare noapte și le păzeau, iar ziua făceau cu schimbul, așa că viața lor se mutase pe malul râului. Cum nu găsiră nici o soluție, începură să-și aducă și alte obiecte, mai întâi pe cele de uz personal, periuțele de dinți și aparatele de bărbierit, apoi câteva pentru confort. Încet încet apărură mese și scaune de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
renunța la un rinichi, la o cornee sau la grefe de piele. — Dumneavoastră ați donat ceva? — Desigur. Mai am nevoie de puțin și am strâns aproape toată suma. Mâine fac un transplant de măduvă și gata. De poimâine mă voi muta și eu pe arcă. — Sunteți sigur că nu e altă cale? — Ascultați ce vă spun, am încercat și eu, nu merge. — Totuși... — Domnule, dumneata ai mai cumpăra acum ceva în afară de bilet? Ai mai plăti pe cineva pentru orice serviciu, dacă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]