2,938 matches
-
ucis inspirația, mi-ați jugănit harul. Vă rog să chibzuiți cam cât acestea costă. De-mi vor reveni - o, fericite ceasuri - cândva, mă oblig să vă anunț și să vă restitui suma, după ce, desigur, voi fi scăzut contravaloarea perioadei fără de Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nouă, cu trei odăi - nu mare lucru, dar, oricum, adevărat conac față de ce fusese Înainte. Amănunte nu știu, habar n-am dacă i s-au acordat despăgubiri pentru obiectele cu valoare sentimentală. Ceea ce pot sigur să-ți spun este că Muza s-a Întors, cumințică, În noul ei cotlon albastru - căci de ani buni Încoace poetul Înnobilează prin falica și Îngereasca sa pană pierduta feciorie a multor albe file. Apucasem să-ți spun despre Bâta, cum se ducea ea pe Înserat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spune ceea ce aș vrea să scriu despre această nouă carte a lui Vasile Ilucă, dedicată Iașului. Este a cincea din ciclul intitulat “ Ce nu știm despre Iași”, dar scriitorul mai are încă multe altele în care Iașul este erou principal. Muza scriitorului - chiar dacă el nu scrie poezii - este, se poate înțelege, orașul în care trăiește și care i-a devenit cea de a doua baștină. De unde și sursa principală de ispirație. Numai că pasiunea lui Vasile Ilucă 5 6 pentru Iași
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
într-un loc) și al aceleia din după-amiaza de weekend, ci numai despre părul ei negru care nu suporta nici un acoperământ. Nu-ți mai smulge părul ăla (aud lângă umărul meu drept, care saltă în ritmul dactililor, vocea înăbușită a muzei mele), că o să rămâi chel de tot! Numaidecât îmi vine în minte întâmplarea unui elev din Brașov, pe care n-am auzit-o decât povestită, cu denaturările de rigoare, de profesoara lui dirigintă, o prietenă de-a bunicii... Cică băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care mă atrage cel mai mult la ea. Pe lângă multe altele... Dar nu văd nici un inconvenient. Eu nu vreau decât să fie și să rămână ceea ce este, așa cum este. Cu totul liberă. Aș accepta și o relație spirituală. Va fi muza mea, sufletul meu, dragostea mea... Va avea toată libertatea. Am putea călători, am putea dormi în camere separate, ne-am putea întâlni doar atunci când i-ar face plăcere să mă vadă... Trebuie să-i vorbesc... Trebuie s-o fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poetul imnelor, Luceafărul huilei, Cosma Răcoare, se certase cu președintele și venise să-l dea jos. Se lăudase că el schimbă miniștrii și președinții ca pe ciorapi. În locul locatarului de la Cotroceni se zvonea că ar vrea s-o instaleze pe muza sa, cântăreța Marilena Nitzu, unica femeie care se născuse pe cale naturală cu buzele, sânii și vocea siliconate. La Universitate am ajuns cu metroul. Am prins coloana de mineri de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oferit rudelor și prietenilor. Când am împlinit 70 de ani, am publicat un volum de epigrame intitulat „Urzicare” pe care l-am oferit cadou și nu am vândut, niciun exemplar, iar în anul 2012, am publicat volumul „Sub zodia Euterpei”, muza poeziei lirice în mitologia greacă, din care n-am vândut la fel niciun exemplar, ci le-am oferit cadou. Confesiunea pe care ți-am făcut-o astăzi sub această minune a naturii, vișinii și merii înfloriți, poate o voi include
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
au desfăcut, și m-au făcut din nou... - Dar recunoaște că n-ai îndrăznit să le vorbești de mine. Le-ai vorbit de Laura lui Petrarca, și mă întreb ce-au înțeles ei din acea lungă și laborioasă fenomenologie a Muzei, mai ales că aveai febră. Nu că n-ar fi putut înțelege, dar ce i-ar fi putut interesa pe ei o romanță de la începutul Renașterii italiene? Dacă le-ai fi vorbit de mine, de Iași, de strada Toamnei numărul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amiaza cascadelor de incandescență solară. Iată, așadar, cum fragilitatea copilăriei și a adolescenței, echilibrul de sine al maturității, descendența calmă aferentă apusului de viață dar și momente excepționale ce pot tranzita pelerinajul terestru al omului precum atingerea erosului și a muzelor creației artistice, toate aceste realități și surveniri ontice sunt preluate și încadrate în eșantioanele structurii formale impusă de vigilența socială. Această autoritate se dovedește suveranul ce supraveghează și conduce mobilitatea existențială din și chiar dincolo de cetate, în exterioritatea comunității umane
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care artistul și-a asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și dincolo de certitudinea inevitabilă a morții. Această întovărășire determină ca admiratorul să-și întâlnească propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
5. Din acest punct de vedere muzeul se inserează în cadrul sistemului socio-cultural prin valorificarea noțiunii de patrimoniu cultural în ansamblu și obiect muzeal în particular. O ultimă precizare în acest context: termenul de muzeu desemna în Antichitate acele "spații dedicate muzelor artelor liberale, loc de întrunire și dezbatere pentru filosofi și învățați, loc în care se găseau și colecții afiliate unor lăcașe de învățămînt"6. 2. CONCEPTUL DE PATRIMONIU: DOCUMENT SOCIAL Noțiunea de patrimoniu răspunde multiplelor valori sociale, culturale, estetice, de
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
la începutul cercetării, muzeul în aer liber, din acest punct de vedere, îndeplinește toate condițiile pentru o activitate socială reușită: în comparație cu celelalte muzee studiate, 70% din publicul acestor muzee propun cuplul descoperire explorare ca fiind caracteristic pentru acest tip de muze. Muzeele de artă nu mai sînt considerate de public ca muzee etalon, se observă că publicul decide în funcție de tehnicile de prezentare și posibilitățile unor activități conexe de petrecere a timpului liber și mai puțin în funcție de nivelul colecțiilor. Probleme sociale deosebit de
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de fum, lucire de secundă...), în sonete, poetul face din substantivele clipă și secundă laitmotive: lucire de secundă, tăcerea clipei, buza clipei etc., prin care sentimentul acut și, totodată, dureros, al trecerii timpului nu poate fi eludat: Din viața noastră, muza mea de-o zi, / Rămân doar cu un fulg ce se așază / Pe trunchi uscat ce nu va mai rodi... Mai mult, timpul e un sculptor care Cioplește-n piele dungă lângă dungă, iar certitudinea acțiunii de eroziune pe care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
O jumătate de ceas? Un ceas? Două? Chi lo sa? Oricum, aveam impresia că timpul își suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. ― Ce o fi făcând dincolo? Îmi răspunde, iubita? S-o fi apucat să-mi scrie? Vă implor, muzelor, inspirația-o cât mai bine! Eram numai urechi. Din toată făptura mea încordată, funcționa parcă numai auzul. Trudeam să prind orice zgomot, cât de mic, de alături, din camera ei. Dar nu era chip, Rița făcea curat în odaia lui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
2011 „Feminitatea în biografia literaturii române“ Asta era versiunea firoscoasă a titlului ales pentru conferința întru care am fost onorat de Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iași, vineri 18 martie. Pentru afiș, însă, am ales un cârlig oleacă mai frivol - „Muzele scriitorului român“ -, dar cu lipici, judecând după sutele de suflete prezente în Aula Magna. Adevărul e că optasem pentru acest subiect dată fiind programarea inițială a întâlnirii pe 7 sau 8 martie, când trebuia să inaugurăm librăria Humanitas din Iași
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda - și un alai de soții mântuitoare: Gerda Barbilian, Tinca Arghezi, Profira Sadoveanu, Lilly Teodoreanu, Aurora Cornu, Maria (Grant) Rosetti, Cornelia Brediceanu, Sașa Prejbeanu (Odobescu), Neli Pillat, Vera Călinescu, Olimpia (I.D.) Sîrbu. Doar două muze sulfuroase (Natalia Negru, Marieta Sadova) și o suită de oferte sărbătorești, de la Zulnia lui Conachi (Smaranda Negri) la Veronica Micle, Mite Kremnitz, Cleopatra Poenaru, până la Sorana Țopa, Leny Caller, Gabriela Melinescu. Poți să compari destinul mamelor - Mara, Vitoria Lipan, Fefeleaga
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
înfățișa acolo Pentelicul, celebrul munte al carierelor antice, de unde s-a extras marmura pentru Parthenon și pentru celelalte monumente de pe Acropole. Pe peretele opus, se afla o fotografie a Parnasului. Un vultur negru dădea ocol înălțimilor unde au sălășluit, cândva, muzele și unde ochiul aparatului fotografic n-a mai surprins decât o priveliște banală. M-am întors spre imaginea Pentelicului. Lipsit de păduri, descărnat, semănând unui cetaceu enorm expulzat din mare, "Olimpul" sculptorilor și arhitecților clasici își etala cu oarecare ostentație
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trebuia să respecte regula celei mai desăvârșite tăceri. N-avea voie să râdă, nici să discute învățăturile primite ori să exprime vreo îndoială. De aceea i se arăta o statuie înfășurată într-un lung văl, cu un deget pe buze: muza tăcerii. Obiecțiile, nedumeririle erau interzise. Discipolilor li se cerea să urmeze o dietă riguroasă, din care erau excluse vinul, carnea și ouăle, să disprețuiască dragostea, să primească învățăturile cu smerenie, ca pe niște porunci, și să mediteze la ele. Pitagora
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
umede și aproape negre, înălbite de spumă când valurile (marea e agitată, azi) se izbesc de țărm, fac calculul zilelor acestei vacanțe. Zeilor, zice Vergiliu, le plac numerele neperechi. Și poate că nu glumea. Parcele erau trei. Moirele, tot trei. Muzele, nouă. Dar cel mai plăcut urechilor divine pare să fi fost "șapte". Minunile lumii antice au rămas șapte, în ciuda încercării lui Plutarh de a le spori numărul la șaisprezece. De aceea, s-ar fi cuvenit, poate, să vin aici șapte
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
frumoasă atunci) la furtuni. Mi-ar fi greu să spun ce aștept să revăd la Delfi. Misterul care aducea, pe vremuri, valuri de pelerini s-o audă pe Pythia s-a stins în pietrele invadate de bălării. Pe culmile Parnasului, muzele au lăsat locul caprelor. Nici măcar crăpătura pe unde ieșeau aburii halucinogeni nu se mai vede. Dacă a existat vreodată. Te duci acolo, ca la Troia, nu pentru a vedea "ce este", ci pentru a-ți imagina "ce a fost". Dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
l-am făcut aievea. Alte plantații de măslini. În autobuz, flecăreala obișnuită. Dar, iată, colinele încep să devină munți. Pe undeva, pe aici, s-a apropiat Oedip de răscrucea unde și-a ucis tatăl. Neguri vineții învăluie, pe Parnas, lăcașul muzelor. Fostul lăcaș. Cum am rămas între noi (n-a venit nici un alt participant la croazieră cu grupul nostru), dăm, de cum ajungem la Delfi, un spectacol foarte românesc. Se încinge, în stradă, la câțiva pași de ghereta paznicului, o târguială penibilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și, la urma urmei, între liniștea sfinților și furia nebunilor nu e decât o diferență de diagnostic. Poate, nu întîmplător la intrarea coridorului prost luminat de la etaj, unde se află "salonul pendulelor", a fost pusă o statuie de bronz, reprezentând muza tăcerii. Înfățișează o femeie înfășurată într-un văl lung, cu un deget pe buze care sugerează o interdicție: "Profanii, înapoi!" De aici și impresia că pe ziduri e depusă, ca praful, o tăcere grea. Marta e singura care pătrunde în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu greșesc văzând în disperare și chiar în sinucidere, de fapt, dovezi de vitalitate. Ești disperat că pierzi ceva ce iubești sau nu mai suporți viața deoarece nu vrei s-o accepți sub formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul față de trup" nu-l pot socoti o rușine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, amețit de o indolență luminoasă, cumva "păgînă", căci avea la bază un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trei noaptea. Nu știu ce am visat, ca să-mi pot explica starea de disperare în care m-am trezit. Înainte de a mă ridica din pat, auzeam timpul vâjâind ca o apă undeva afară. Mă gândeam că nu întîmplător spaniolii au redus numărul muzelor la trei: Viața, Dragostea, Moartea. Acum, nu mai am nevoie să-mi explice nimeni de ce un deget scheletic desenează, la Goya, în țărână, cuvântul "nada" ("nimic") și că disperarea poate fi o formă greu suportabilă de a iubi. Și la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia ușa bibliotecii, ca să nu intre nimeni în absența lui, și a urcat, apoi, scara, pătrunzând, pentru prima oară de când se afla în serviciul Monseniorului, în coridorul prost luminat, la capătul căruia veghează muza tăcerii. A găsit destul de ușor salonul pendulelor. A împins ușa încet, ca să se poată retrage imediat, dacă era cineva înlăuntru. Și a pășit cu grijă, orbit de semiobscuritatea din încăpere. Abia după câteva clipe a putut să distingă măsuțele de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]