2,578 matches
-
Pe lângă vedetele zilei, prin sala de la ultimul etaj mai trecea și-o mulțime amorfă și proletară, dornică de afirmare estetică. Figuri simple și rudimentare, în ochii cărora sclipeau patibularități metaforice sau rateuri epice de proporții, alcătuiau masa, grosul plutonului care năvălea la cenaclu, întâi pentru „audiție“, apoi pentru „lectură“. Citeai, erai făcut praf, după care plecai acasă. Unii își mai notau și ce vorbeai într-un carnețel. Cezar se bâlbâia de nervi, iar Mihnea turba, îmi făcea semne disperate să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șuviță neascultătoare, rotind-o între degete. Altele se-așezau într-o doară pe masa de lângă geam, fremătând pe carourile de faianță rece. Asistentele de la Policlinică habar n-aveau de gesturile lor, ce valoare optică purtau pe piața privirilor clandestine. Când năvăleau în pantaloni, se schimba treaba. Splendorile medicinei de întreținere se transformau în niște hoteliere amorfe și plictisitoare, îmbrăcate aseptic, în craci tubulari, albi, de dispensar. Iarna, făceau zig-zaguri prin cameră în ciorapi flaușați, trași peste dresurile groase de flanelă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
victimei: nu era tartă sau „Diplomat“ care să n-aibă un șorț de frișcă pe cap. Uneori, întregul tavan al unei amandine se prăbușea, în cioburi de blat și cacao, peste pălăria unei „africane“. Drama nu putea trece neobservată: imediat năvălea șefa, chemată din depozit. Cu-o lingură într-o mână și-un carton în cealaltă, bătea bine supraviețuitorii, până nu mai mișca unul. Nici fantasmele noastre literare nu arătau tot timpul la fel. Când se mutase la mine, Maria cărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clandestine ale Leoteștilor au fost călcate de hoți. Povestea pare ușor neclară: unii l-ar fi observat pe Vitalian într-un Fokker, alții în sat, în poarta casei părintești. Niște bărbați urâți și îndesați, cu fulare groase pe față, au năvălit a treia noapte după Crăciun în cârciumă și, după spusele celor aflați acolo (adică ale întregului sat), ar fi zis: „Vă oferim un spectacol de care unii dintre dumneavoastră ați mai auzit: jaful. Nimeni nu mișcă!“ Cuvintele poate n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puști, fără experiență și reputație. Cât despre Tily Raicovici, pe care presa îl descria „sportiv, elegant, cu lanțurile petrecute sub pantalon“, nimeni nu putea spune exact când fusese arestat și dacă mai zăcea în pușcărie. De Sfântu Ion, bandiții au năvălit, așadar, într-una din distileriile Leoteștilor. Nu era nimeni acolo, afară de doi băieți care supravegheau alcoolurile; lumea moțăia prin case, răpusă de-atâta mâncare și-odihnă. Mirosea frumos, a zăpadă, purcel fript și sărbătoare. Bandiții au întins ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fel: cu toții trăim din fantasme. Dar că tipul făcea teoria soft-ului sufletesc fără să trimită sau să citeze, asta nu mai mergea: aici, intrusul mă copiase pur și simplu, cu tupeu și nerușinare. Mai întâlnisem și eu studenți care năvăleau în bibliotecă și plecau cu hălci întregi din doctoratul meu, din care încropeau lucrări de semestru sau teze de licență, după putere și inventivitate. Crescusem și mușterii care azi te întrebau umil de-o noțiune și, după ce le dădeai interpretarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doi direct pe locurile 6-9. Dacă aveți vreun prieten, trimiteți-l la noi, să-i dăm bilete acolo.“) Și mai era ceva. Oamenii veneau la teatru ca la telenovelă. Încărcau sălile, echipați cu șube și căciuli rotunde de blană. Bătrânii năvăleau senil, cu abonament; studenții mergeau să-l vadă pe X sau pe Y. Nu întâlneai o piesă unde să nu fie sala plină, se intra și-n mijlocul spectacolului. Te topeai de frig și căldură. Scaunele vișinii, desfundate, te strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gri de protecție, cu emblema municipalității. Din piațetă, strada cădea în benzile unui bulevard circular, ce aduna toată circulația Vienei: mașini, tramvaie, autobuze, taxiuri, biciclete și, pe banda întâi, câteva zeci de calești pornite de la Dom. Turiștii săreau de peste tot, năvăleau spre orice mijloc de transport, manevrând umbrele și hărți fleșcăite de ninsoare. Unii roteau primejdios bagaje voluminoase pe care, dacă nu erai atent, ți le prăvăleau peste picioare. Viena fusese construită ca Bucureștiul viselor mele, cel pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oricum. Pe vremea lui Dej, nu zbura nici musca, era suficient să respiri mai tare și-ajungeai la Canal. Tata stătea cu valiza de lemn pregătită la ușă: o pijama, un săpun, periuța de dinți și-un maiou de schimb. Năvăleau băieții noaptea și te ridicau direct din pat. Câteodată, te lăsau să mai zici un la revedere familiei; de regulă, n-aveai norocul ăsta. În timpul lui Ceaușescu, mergea mai ușor, dar nici atunci nu respirai liniștit. Dacă spuneai ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Însă, chiar dacă legiunile militare au fost retrase la sud de Dunăre, "tot colonii, plugarii și alții, carii începuse economiia și lucrul cel de casă, acolo au rămas" (Micu, 1995, p. 42). Nici chiar confruntați cu valurile de popoare "barbare" care năvăleau furibund în cascade interminabile în Dacia romană nu avea să îi miște pe coloniștii aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată teza continuității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
român trebuie remarcată componenta martirică a creștinismului românesc. Asimilând în ființa lor spiritualitatea creștină încă de timpuriu, Samuil Micu deplânge martirajul românesc întru creștinism pe care românii l-au făcut în fața persecuțiilor barbarilor păgâni care nu au contenit să îi năvălească în lunga perioadă a migrațiilor popoarelor. Goții, prăvălindu-se peste Dacia, "multe nevoi au făcut românilor și pentru credința creștinească gonindu-i, pănă ce și ei s-au făcut creștini" (Micu, 1995b, p. 191). Cel "mai vârtos pentru creștinătate au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de D.D. Patrașcanu (1937): "Prima pătură etnică, care a intrat în compoziția poporului nostru, a fost cea tracă, reprezentată prin Daci [...] Peste această primă pătură a venit elementul romanic, reprezentat prin coloniști, armată și administrație care [...] a dat naștere Daco-Romanilor. [...] Năvălind Slavii, [...] procesul de formație al poporului românesc s-a accentuat, desăvârșindu-se prin absorbirea elementelor slavone de către cele romanizate. A ieșit acuma un popor nou care nu mai era nici Daco-Roman, nici Slavon ci poporul românesc" (Patrașcanu, 1937, p. 48
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ești nebun? Prințul se întoarse și rămase ca o momâie, privind-o; când ea izbucni în râs, zâmbi și el, însă tot nu-și putea mișca limba. În prima clipă, când îi deschisese ușa, era palid, însă acum sângele îi năvăli subit în obraji. — Ce-i cu idiotul ăsta? strigă furioasă Nastasia Filippovna, bătând din picior. Hei, unde te duci? Pe cine o să anunți? Pe Nastasia Filippovna, bâigui prințul. — Cum de mă cunoști? îl întrebă ea repede. Nu te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
izolare. Voia să fie singur și să se lase cu totul în voia acestei încordări dureroase la modul absolut pasiv, fără să caute nici cea mai mică portiță de scăpare. Dezgustat, nu voia să-și răspundă la întrebările care îi năvăliseră în suflet și în inimă. „Cum, oare sunt vinovat de toate astea?“ bâiguia el în sinea lui, aproape neconștientizându-și cuvintele. Pe la ora șase se pomeni la gară, pe peronul de unde se lua trenul spre Țarskoe Selo. Curând, izolarea îi deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a existat nici un căpitan Eropegov“, bătrânul bâigui, complet buimăcit: — Kapiton Eropegov, nu căpitanul... Kapiton... locotenent-colonel în retragere, Eropegov... Kapiton... — Nici Kapiton n-a existat! strigă Ganea, supărat foc. — De... de ce să nu fi existat? bâigui generalul și tot sângele îi năvăli în obraji. — Terminați! încercau să-i potolească Ptițân și Varia. — Taci, Ganka! strigă iarăși Kolea. Dar faptul că unii îi luau apărarea parcă îl făcu pe general să-și vină în fire. — Cum n-a existat? De ce să nu existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
patriotică să se miște la priveliștea mizeriei generale produsă prin cupiditatea populației flotante a acestei țări. Precum facem deosebire între "romîn" și "străin", am ajuns a face o deosebire între "romîn" și "roșu". Ca o ceată de cuceritori străini au năvălit asupra țării, constituie stat în stat, consideră ca inamici pe toți cei ce nu împărtășesc apetiturile lor, consideră populațiunile ca pe o turmă bună de esploatat. Oricine votează contra lor îndeplinește un act de mântuire a țării și a naționalității
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fost dat jos de pe cal; mai mulți cazaci au primit lovituri de pietri și comisarul era să fie ucis cu un drug de fier. În fine s-a comandat foc. Doi țărani fură uciși și mai mulți răniți. Apoi cazacii, năvălind cu sabia, împrăștiară lumea în toate părțile. Tot în chipul acesta sau analog s-au purtat și prusienii în mai multe comune din Pomerania. {EminescuOpXII 272} O parte a presei germane s-ar fi adresat la prințul Bismarck, întrebîndu-l dacă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui Dumnezeu. Bine știind acestea, scriitorul bise‑ ricesc Tertulian exclamă : „Ce bucuros era Dumnezeu, ce se sfâșia cel rău, când Iov, În gunoi, suporta cu mare liniște sufletească prea multele lui bube, când alunga În bătaie de joc muștele care năvăleau să se hrănească din rănile lui deschise. Astfel, acel lucrător pentru slava lui Dumnezeu, apărându‑se de toate săgețile ispitelor cu platoșa și cu scutul răbdării, a redobândit Îndată de la Dumnezeu sănătatea corpului, iar averea pierdută și‑a dublat‑o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
al băncii, care își verificase însemnările, i s-a adresat vicepreședintelui: „De fapt, dumneavoastră trebuia să vă ocupați de el”. Nuanța verzuie de pe chipul vicepreședintelui era destul de interesantă. Cînd ne-am întors la agenție, s-a dezlănțuit iadul. Vicepreședintele a năvălit în biroul meu și s-a lansat într-un discurs răstit despre importanța lucrului în echipă și despre felul în care îl abandonasem. înainte să apuc să răspund, directorul agenției a venit și el în birou și a întrebat ce
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
și măști de groază ale Congoului Primiți în auz evantaiul languros al vocilor havaiene Buciumul prevestitor al vulcanilor din insulele Japoniei... Tot așa, Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc în privirea noastră”, - iar în Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecând în același timp prin toate punctele cardinale”, în vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca-n
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prin corp. Sângele se va opri În locul atins de degetul maestrului, așa cum se va opri și viața. Am văzut cu ochii mei o astfel de Întâmplare, În anii tulburi ai „revoluției culturale” din China. Un grup de Gărzi Roșii au năvălit, la ordinul lui Mao, Într-un templu budist din orașul meu natal. Au sfărâmat statuile lui Buddha, au spart ferestrele, au pus carne În mâncarea călugărilor, pe care i-au bătut și i-au supus și la alte umilințe fizice
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
sa doarme și cere să fie cât mai tăcuți posibil»“ (trad. n.). Ritmul povestirii devine dramatic, iar descrierea este amplă, detaliată. Propozițiile sunt scurte, pentru a mări impactul emoțional.„M. Souches s-a supus. Ușile s-au deschis. Mulțimea a năvălit. Cu toate acestea, contrar tuturor așteptărilor, imediat ce au intrat în apartamentul regal, amintindu-și că regele dormea, conducătorii lor au dorit ca acești vizitatori neașteptați să meargă în cea mai mare liniște. În timp ce fluxul uman întra în palat, li s-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Tătarii au fost forța imprevizibilă care a năvălit asupra Europei la mijlocul secolului XIII; relațiile vasalice ale Țării Românești față de Ungaria s- au perpetuat practice până în 1541 și au cunoscut momente de concordie, conflicte vremelnice și ignorare reciprocă. 18) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
demonstrație de proporții împotriva războiului din Vietnam transmisă la TV. Nu numai tineri, chiar și copii sunt călcați în picioare. La Paris, Sorbona e pentru prima dată închisă în cei 700 de ani de la înființare. Sute de mii de studenți năvălesc în stradă în întreaga Franță, înfruntând forțele de ordine într-un aproape război civil. Sute dintre ei sunt răniți și arestați. De peste tot, o imagine apărea tot mai pregnantă, impunându- se conștientului colectiv : tânărul slab și pletos, cu mâinile goale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se înțelege nimic, cuvintele fiind sparte și suprapuse. Totul glisează, podelele și pereții caselor, coloana vertebrală a protagonistului Theodorescu, cărțile de pe mese. Un nebun, interpretat de Mitică Popescu, mimează un șef de fanfară militară la o primire oficială. Alt nebun năvălește într- un salon de cazinou, bătrân, hidos, confuz, înaintemergător al unei gloate asemenea lui - după câteva clipe de tăcere, lumea bună începe să-l aplaude. Nebunul aplaudă și el. Doctorul, decupat parcă din Oul de șarpe al lui Bergman, un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]