2,024 matches
-
comise În slujba nazismului. Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg, care i-a judecat pe liderii naziști din octombrie 1945 până În octombrie 1946, este instanța cea mai cunoscută, dar au existat multe altele: curțile militare americane, britanice și franceze au judecat naziști de rang inferior În zonele lor din Germania ocupată și, Împreună cu Uniunea Sovietică, au predat o serie de naziști altor țări - Îndeosebi Franței și Poloniei -, pentru a fi judecați la locul faptei. Programul de pedepsire a crimelor de război a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până În octombrie 1946, este instanța cea mai cunoscută, dar au existat multe altele: curțile militare americane, britanice și franceze au judecat naziști de rang inferior În zonele lor din Germania ocupată și, Împreună cu Uniunea Sovietică, au predat o serie de naziști altor țări - Îndeosebi Franței și Poloniei -, pentru a fi judecați la locul faptei. Programul de pedepsire a crimelor de război a continuat de-a lungul ocupației Germaniei de către Aliați: În zonele vestice, peste 5.000 de oameni au fost condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și metodele sovietice În teritoriile „eliberate” nu erau un secret - erau, poate, mai bine cunoscute și mai mediatizate atunci decât ulterior. Epurările și masacrele din anii ’30 erau Încă vii În memoria multor oameni. Faptul că sovieticii Îi judecau pe naziști - pentru crime pe care și ei le comiseseră - a devalorizat procesul de la Nürnberg, care părea astfel un simplu exercițiu de răzbunare pe germani. După cum spunea George Kennan, „singura concluzie la care ducea această procedură era că astfel de crime erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sunt funcționarii de carieră, iar cei mai mulți dintre ei au fost implicați, și nu doar cu numele, În activitățile Partidului Nazist”. Clay nu exagera. La 8 mai 1945, când războiul a luat sfârșit În Europa, În Germania existau 8 milioane de naziști. Din cei 112 medici din Bonn, 102 erau sau fuseseră membri de partid. În devastatul Köln, din cei 21 de specialiști locali În alimentarea cu apă și canalizare - vitali pentru reconstrucția sistemului și prevenirea bolilor infecțioase - 18 fuseseră naziști. Administrația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Federale aveau o „părere bună” despre Hitler. În zona ocupată de sovietici, moștenirea nazistă era tratată puțin altfel. Deși la procesul de la Nürnberg au luat parte judecători și avocați sovietici, În Est, denazificarea a Însemnat mai ales pedepsirea colectivă a naziștilor și eliminarea nazismului din toate sferele existenței. Conducerea comunistă locală știa prea bine ce se Întâmplase. La numai șase săptămâni după Înfrângerea țării sale, Walter Ulbricht, viitor lider al Republicii Democrate Germane, afirma la Berlin În fața reprezentanților Partidului Comunist German
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zisei clase sociale din spatele lui Hitler. În acest sens, demontarea moștenirii naziste În Germania de către sovietici nu era fundamental diferită de transformarea socială provocată de Stalin În restul Europei Centrale și de Est. Dimensiunea oportunistă a politicii sovietice față de foștii naziști izvora dintr-o slăbiciune. În Germania ocupată, comuniștii nu reprezentau o mișcare puternică - iar faptul că au descins din trenul auxiliar al Armatei Roșii nu Îi făcuse prea simpatici alegătorilor. Singura lor șansă politică, În afară de forța brută și frauda electorală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
protectori ai sârbilor/polonezilor/slovacilor care preluaseră fermele, casele și afacerile rămase În urma nemților. În Germania trebuia găsită altă tactică. La alegerile din Austria, la sfârșitul anului 1945, partidul comunist local a comis greșeala de a respinge sprijinul potențial al naziștilor de rând și al foștilor membri de partid, ceea ce a năruit șansele comunismului În Austria postbelică. Berlinul și-a Învățat lecția: Partidul Comunist German (KPD) a hotărât să-și deschidă larg porțile, oferind ajutor și protecție milioanelor de foști naziști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naziștilor de rând și al foștilor membri de partid, ceea ce a năruit șansele comunismului În Austria postbelică. Berlinul și-a Învățat lecția: Partidul Comunist German (KPD) a hotărât să-și deschidă larg porțile, oferind ajutor și protecție milioanelor de foști naziști. Cele două perspective - doctrina și calculul - nu sunt neapărat incompatibile. Ulbricht și colegii săi credeau realmente că nazismul nu putea fi extirpat din Germania decât prin realizarea unei transformări socio-economice: ei nu se sinchiseau de responsabilitatea individuală sau de reeducarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea fi determinată să adopte obiectivele comuniste, dacă biciul și zăhărelul erau dozate corect. și În orice caz, autoritățile din estul Germaniei, ca și cele din vest, nu aveau de ales: cu cine să conducă țara, dacă nu cu foștii naziști? Astfel, pe de o parte, forțele de ocupație sovietice au concediat un număr imens de foști naziști (520.000 până În aprilie 1948) și au desemnat „antifasciști” În posturile administrative din zona lor de ocupație. Pe de altă parte, liderii comuniști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
caz, autoritățile din estul Germaniei, ca și cele din vest, nu aveau de ales: cu cine să conducă țara, dacă nu cu foștii naziști? Astfel, pe de o parte, forțele de ocupație sovietice au concediat un număr imens de foști naziști (520.000 până În aprilie 1948) și au desemnat „antifasciști” În posturile administrative din zona lor de ocupație. Pe de altă parte, liderii comuniști germani i-au Încurajat pe foștii naziști care nu erau foarte vizibil compromiși să li se alăture
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ocupație sovietice au concediat un număr imens de foști naziști (520.000 până În aprilie 1948) și au desemnat „antifasciști” În posturile administrative din zona lor de ocupație. Pe de altă parte, liderii comuniști germani i-au Încurajat pe foștii naziști care nu erau foarte vizibil compromiși să li se alăture. Cum era de așteptat, au avut un succes uriaș. Naziștii abia așteptau să-și exorcizeze trecutul, trecând În tabăra Învingătorilor. Ca membri de partid, funcționari locali, informatori și polițiști, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În posturile administrative din zona lor de ocupație. Pe de altă parte, liderii comuniști germani i-au Încurajat pe foștii naziști care nu erau foarte vizibil compromiși să li se alăture. Cum era de așteptat, au avut un succes uriaș. Naziștii abia așteptau să-și exorcizeze trecutul, trecând În tabăra Învingătorilor. Ca membri de partid, funcționari locali, informatori și polițiști, erau ideali pentru nevoile statului comunist. La urma urmei, noul sistem era extrem de asemănător cu precedentul: comuniștii au preluat pur și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ideali pentru nevoile statului comunist. La urma urmei, noul sistem era extrem de asemănător cu precedentul: comuniștii au preluat pur și simplu instituții naziste precum organizația muncitorească a partidului (NSDAP) sau gardienii de bloc*, schimbându-le doar numele și conducerea. Dar naziștii erau adaptabili și pentru că erau șantajabili. Autoritățile sovietice erau pregătite să conspire cu foștii inamici, mințind cu privire la natura și amploarea nazismului În estul Germaniei - În versiunea lor, elementele capitaliste și naziste se limitau la zona de vest a Germaniei, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În versiunea lor, elementele capitaliste și naziste se limitau la zona de vest a Germaniei, În timp ce viitoarea RDG era o țară de muncitori, țărani și eroi antifasciști -, dar știau prea bine adevărul și Îl puteau dovedi, la nevoie, cu dosarele naziștilor. Contrabandiștii, profitorii de război și foștii naziști de orice fel au devenit astfel comuniști devotați, fiindcă aveau toate motivele să-și dea silința. La Începutul anilor ’50, mai mult de jumătate din rectorii instituțiilor de Învățământ superior est-germane erau foști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se limitau la zona de vest a Germaniei, În timp ce viitoarea RDG era o țară de muncitori, țărani și eroi antifasciști -, dar știau prea bine adevărul și Îl puteau dovedi, la nevoie, cu dosarele naziștilor. Contrabandiștii, profitorii de război și foștii naziști de orice fel au devenit astfel comuniști devotați, fiindcă aveau toate motivele să-și dea silința. La Începutul anilor ’50, mai mult de jumătate din rectorii instituțiilor de Învățământ superior est-germane erau foști membri ai Partidului Național-Socialist, ca și 10
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’50, mai mult de jumătate din rectorii instituțiilor de Învățământ superior est-germane erau foști membri ai Partidului Național-Socialist, ca și 10% dintre parlamentari un deceniu mai târziu. Nou-formata Stasi (agenția de securitate a statului) a preluat de la Gestapo-ul nazist nu numai funcția și metodele, ci și mii de angajați și informatori. Victimele politice ale noului regim comunist (acuzate la grămadă sub eticheta de „criminali naziști”) au fost arestate de polițiști foști naziști, interogate de judecători foști naziști și păzite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de antipatia lor față de stânga, perfect credibilă și din ce În ce mai utilă. În zona de frontieră din nord-estul Italiei, guvernul militar aliat Îi proteja pe colaboraționiști și pe foștii fasciști, vânați de iugoslavi, În timp ce serviciile de spionaj de pretutindeni recrutau foști naziști experimentați și bine informați - inclusiv pe „măcelarul din Lyon”, ofițerul Gestapo Klaus Barbie - pentru a-i folosi ulterior, printre altele, la identificarea altor foști naziști, trecuți În serviciul Uniunii Sovietice. Iată ce spunea Konrad Adenauer În prima sa cuvântare oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-și recăpăta prestigiul, democrația trebuia să fie planificată. Se consideră uneori că această credință În planificare, o veritabilă religie politică a Europei postbelice, se baza pe exemplul Uniunii Sovietice: o economie planificată care ocolise aparent traumele Europei capitaliste, rezistase asaltului nazist și câștigase al doilea război mondial grație unor detaliate planuri cincinale. E complet eronat. În Europa Centrală și de Vest de după război, numai comuniștii Își puneau speranța În planuri de tip sovietic (despre care nu știau mare lucru) și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o banală măsură profilactică Împotriva instabilității politice. Disconfortul pe care ni-l provoacă astăzi noțiunile rasă, eugenie, degenerare etc. tinde să umbrească rolul important pe care acestea l-au jucat În gândirea populară europeană În prima jumătate a secolului XX: naziștii nu erau singurii lor adepți. Înainte de 1945, două generații de doctori, antropologi, comentatori politici și funcționari ai departamentelor de sănătate publică animaseră dezbateri și polemici ample despre „sănătatea rasială”, creșterea demografică, sănătatea mediului și confortul ocupațional, discutând măsurile practice prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevărată obsesie În țările care suferiseră pierderi masive În război) și au fost introduse mai Întâi În Belgia (1930), apoi În Franța (1932), iar În Ungaria și Olanda chiar Înainte de izbucnirea războiului. Dar nici una dintre aceste scheme, nici măcar cea a naziștilor, nu reprezenta un sistem propriu-zis de asistență socială. Ele erau doar o colecție de reforme ad-hoc, fiecare Încercând să rezolve o problemă socială anume sau să Îmbunătățească măsurile deja existente. De exemplu, sistemele de pensii și asigurări medicale din Anglia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Napoli, de exemplu, În proporție de 80%). Grecii, În schimb, au votat În septembrie 1946 pentru menținerea monarhiei. Belgienii și-au păstrat și ei monarhia, dar l-au detronat pe Leopold al III-lea ca pedeapsă pentru colaborarea cu naziștii. Luată sub presiunea populară, această decizie ignora dorința a peste jumătate din populație și a creat diviziuni ce reflectau granițele comunitare și lingvistice: valonii au votat pentru detronarea lui Leopold, În timp ce 72% dintre flamanzi erau În favoarea lui. În lipsa unui monarh
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceasta nu este o simplă coincidență biografică. Până În 1945, multe țări europene pierduseră deja două generații de lideri potențiali: cei din prima - victime sau invalizi ai primului război mondial; cei din a doua - seduși de tentația fascismului sau asasinați de naziști și simpatizanții lor. De unde calitatea În general mediocră a tinerilor politicieni din acești ani (Palmiro Togliatti, care petrecuse ultimii douăzeci de ani ca activist la Moscova, era o excepție). Popularitatea lui Léon Blum, reintrat În viața politică franceză după ce fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
elvețieni. Iar autoritățile elvețiene au fost cele care au solicitat, Înainte de izbucnirea conflictului, ca pașapoartele germane să indice dacă posesorii erau evrei, pentru a limita numărul sosirilor nedorite. Trebuie spus că autoritățile elvețiene aveau motive temeinice să mențină prietenia cu naziștii. În iunie 1940, marele stat-major al Wehrmachtului a amânat invadarea Elveției, dar planul nu a fost niciodată abandonat; exemplul Belgiei și cel al Olandei reprezentau un avertisment sumbru cu privire la soarta statelor neutre și vulnerabile aflate În calea lui Hitler. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Înainte de război, jumătate din importurile de minereu germane traversau Marea Baltică și trei sferturi din exporturile de minereu suedeze aveau ca destinație Germania. În orice caz, teama de ambițiile rusești Înclina de mult balanța neutralității suedeze spre Germania. Cooperarea cu naziștii (suedezii au permis tranzitul a 14.700 de soldați germani la Începutul operațiunii Barbarossa, precum și al soldaților germani din Norvegia aflați În permisie, și au amânat Înrolarea lucrătorilor din minele suedeze de fier ca să poată asigura livrări regulate către Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ajutorul dat de Stalin lui Hitler pentru dezmembrarea vecinilor comuni În anul următor au subminat considerabil avantajul propagandistic câștigat În anii Frontului Popular. Numai eroismul Armatei Roșii și al cetățenilor sovietici Între 1941 și 1945, juxtapus crimelor fără precedent ale naziștilor, a reușit să risipească vechile amintiri. Cât despre Soviete, ele nu au abandonat nici o clipă neîncrederea față de Occident - suspiciune apărută Înainte de 1917 și alimentată de intervenția militară vestică În timpul războiului civil din 1917-1921, de excluderea Uniunii Sovietice din instituțiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]