3,243 matches
-
îl doare, Dar rămâne drept și demn. De nămeți zdrobite case Prin ferestre clipesc lin, Pe pereți lumină oarbă Varsă umbre-n lung suspin. Vuietul de-afară crește, Cel din inimă la fel, Unu-ngheață răsuflarea, Altul sufletul din el. Neaua a cuprins pământul, Copiii cu veselie Chiuie printre nămeți, Iarna-i a lor bucurie. Aflat într-o vacanță bine meritata la munte, Fuego ne scrie: Sclipirea minunilor de iarnă "Anotimp de veghe. Vreme a regasirii. E iarnă iar, si poate
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
poate spune că stabiliți o complicitate ce trebuie respectată. Consemnez doar că iarna mi-a descoperit lumină albă a pământului, mi-a arătat calea către bucuria jocului, m-a iubit în dimineți friguroase și mi-a insuflat, cu visări de nea, cea din urmă amintire a inimii mele. E iarnă pentru gându-mi curat, o minune divină!" Paul Ciprian Surugiu - Fuego Mulțumesc, Paul, împărtășesc aceleași sentimente cu tine, eu care iubesc anotimpul acesta în care am văzut lumina zilei. Referință Bibliografica
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
Acasa > Cultural > Artistic > LACRIMA DE IUBIRE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 760 din 29 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Adeseori, am privit vrăjită dansul fulgilor de nea. Iarna este un anotimp fascinant, căderea fulgilor e un mister hipnotizant. Îmi place să privesc cum ninge, mi-a plăcut dintotdeauna. Când eram copil nu mă mai dezlipeam de geamul de care îmi lipeam năsucul, privind cum cad, din Cer
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
un anotimp fascinant, căderea fulgilor e un mister hipnotizant. Îmi place să privesc cum ninge, mi-a plăcut dintotdeauna. Când eram copil nu mă mai dezlipeam de geamul de care îmi lipeam năsucul, privind cum cad, din Cer, fulgii de nea. Fiind un copil introvertit, aveam lumea mea imaginară în care domnea armonia și, unde mă simțeam fericită și în siguranță. Același lucru se întâmpla și când ningea. Mi se părea că fulgii sunt prietenii mei chemându-mă la joacă, atât
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
fericită și în siguranță. Același lucru se întâmpla și când ningea. Mi se părea că fulgii sunt prietenii mei chemându-mă la joacă, atât de zburdalnici erau. Într-o zi am ieșit în piciorușele goale, să prind câțiva fulgi de nea pe care să-i aduc în casă. Am plâns când, în mână, mi-au rămas numai câteva picături de apă. Ca să mă împace, bunicul meu mi-a spus povestea fulgului de nea. - Fulgii de nea nu sunt copii zburdalnici precum
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
în piciorușele goale, să prind câțiva fulgi de nea pe care să-i aduc în casă. Am plâns când, în mână, mi-au rămas numai câteva picături de apă. Ca să mă împace, bunicul meu mi-a spus povestea fulgului de nea. - Fulgii de nea nu sunt copii zburdalnici precum crezi tu, ei sunt copiii Cerului trimiși pe pământ să protejeze recoltele și să asigure pământului apa necesară, pentru a-și hrăni copiii: copacii din păduri și livezi, grânele, păsările cerului, animalele
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
să prind câțiva fulgi de nea pe care să-i aduc în casă. Am plâns când, în mână, mi-au rămas numai câteva picături de apă. Ca să mă împace, bunicul meu mi-a spus povestea fulgului de nea. - Fulgii de nea nu sunt copii zburdalnici precum crezi tu, ei sunt copiii Cerului trimiși pe pământ să protejeze recoltele și să asigure pământului apa necesară, pentru a-și hrăni copiii: copacii din păduri și livezi, grânele, păsările cerului, animalele din păduri și
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
uriaș, formându-se, cu mii de ani în urmă, prin înghețarea unei uriașe cantități de apă în care sunt incluse multe forme de viață necunoscute încă nouă. - Ahaaa, acum știu bunicule! Când eram liceană, la vârsta iubirilor pure, fulgii de nea îmi păreau născuți din răsuflarea stelelor, fiecare purtând o poveste, fiind la fel de fragili ca roua căzută în zori. Eu credeam că roua este lacrima Cerului, pură precum un cristal, și răcoroasă precum răsuflarea îngerilor. Fiecare om are în Cer o
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
în zori. Eu credeam că roua este lacrima Cerului, pură precum un cristal, și răcoroasă precum răsuflarea îngerilor. Fiecare om are în Cer o stea și o povestea a sa de viață pe care urmează să o trăiască. Fulgii de nea poartă povestea fiecărui om, o poveste de-o clipă, ca însăși viața raportată la timpul cosmic. Poveștile de viață se așează în straturi cuminți, formând mantia zăpezii. Primăvara, când neaua se topește, unele povești sunt preluate de pomi, de păsări
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
de viață pe care urmează să o trăiască. Fulgii de nea poartă povestea fiecărui om, o poveste de-o clipă, ca însăși viața raportată la timpul cosmic. Poveștile de viață se așează în straturi cuminți, formând mantia zăpezii. Primăvara, când neaua se topește, unele povești sunt preluate de pomi, de păsări, de izvoare, altele se transformă în mii de flori ce umplu potecile și poienile pădurilor... Când suntem îndrăgostiți, ascultând susurul unui râu, avem impresia că ne ascultăm propria poveste de
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
privighetorii. Într-o iarnă, când eram îndrăgostită, un fulg mi-a căzut pe gene prefăcându-se, imediat, într-o lacrimă. Cu timpul, mulți astfel de fulgi mi-au căzut pe gene... având parte de tot atâtea lacrimi... câți fulgi de nea mi-au dantelat genele. La maturitate, un fulg pufos s-a așezat pe genele mele... murind, într-o clipă de infinită iubire, pe obrazul meu cald. Avea gustul lacrimilor inimii mele. Viața însă, își urmează cursul și....fiecare trăiește conform
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
și apoi chiar și văzuse - cu ochii minții - cum în jurul capului său, se roteau șase, sau poate șapte scame de lumină aurie. Primul impuls fusese cel de spaimă, dar curând, privindu-le zborul jucăuș ca și cel al fulgilor de nea, înțelesese că nu este în pericol și că nimeni și nimic din ceea ce vedea, nu-i dorește răul. Doar că o tristețe inexplicabilă începea să-i îngreuneze sufletul. Și scamele de lumină continuaseră un timp să se joace în jurul capului
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
minte să mă întreb ce vârstă are. Mă uitam la el liniștită, nu uimită, pentru că nu mi se părea un străin. Era ca și când știam această față de când lumea. Era ceva dintotdeauna și pentru totdeauna. Părul de pe cap era alb ca neaua și lung cam de un centimetru. Pe barbă avea părul de aceeași culoare și de aceeași lungime. Părul de pe cap și cel de pe barbă se întâlneau și formau de jur-împrejurul feței un cerc. Era mătăsos și sclipea ca zăpada sub razele
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
pe care nu mi-o pot însuși la nici o școală ci doar... experimentând...evoluând... Și ca să închei într-un ton optimist, după cum îmi este firea, de altfel, o să mă ascund din nou sub năframa iernii, brodată în albul sclipitor de nea și voi merge în mijlocul naturii, ca să construiesc un imens om de zăpadă, alături de fiica mea, care astăzi împliniește 12 ani. Prin ea îmi voi aminti mereu care este sensul existenței mele și că cel mai iscusit grădinar este cel ce
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > CAPITULARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sloiuri Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând
CAPITULARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346777_a_348106]
-
a fost pierdută din sanie și acum era cufundată în noianul de zăpadă. Noaptea își despletise deja fuiorul, iar în acel întuneric înfricoșător albul ce sclipea deasupra pământului o orbea parcă, o făcea să-i lăcrimeze ochii. Zgomotul fulgilor de nea răsuna în inima sa împletind un fir de teamă peste alaiul visului de mai înainte. Ea care era așa fericită, atunci când era alături de alesul ei în sanie, fu cuprinsă acum de o frică care-i făcea inima să tremure, dorințele
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
albul zăpezii. Chiar și viscolul amuțise în fața durerii miresei pierdute și arunca în jur o tăcere lină. Lacrimile cădeau una după alta, ca niște mărgăritare albe ce-și scriau psalmul de dor, de dorul fericirii pierdute și topeau încet, încet, neaua care se transforma într-o baltă mică din apa lacrimilor... și ochii plângeau... plângeau fără încetare, gândurile la fel, inima gemea de durere , iar secundele își vedeau nestingherite de zborul lor... Doar că, acum tânâra se ruga ca ele să
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
plecarea sa din țară. Dacă tot trebuia să vorbească despre trecut, ce altceva îi era mai aproape de suflet decât satul în care văzuse lumina zilei, într-un sfârșit de toamnă târzie, chiar de ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1926. Lui nea Mitică îi este dor de locul unde s-a născut și a crescut: „Satul meu, grădină dulce,/ Din tine nu m-aș mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la șezătoare”." Lectura "Exilului românesc
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
și dragostea de tot ce-i frumos și bun ne stăpânește viețile scurgându-se agale spre fântânile nepieritoarei iubiri, dăm frâu liber amintirilor, căutându-ne pe noi înșine ancorați în adâncul și farmecul lor." Meșteșugită din materialul rezistent al originalului nea Mitică, "neobosit în dezvăluirea celor mai strașnice momente din viața lui din exil, nu-și revărsase nici pe departe sacul plin cu amintiri.", proza lui Octavian Curpaș, cum chiar autorul subliniază, este "o părticică din istoria emigranților români, o istorie
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
istorie încă nescrisă" menită să salveze din sorbul timpului, prin care supuși vidului cosmic, ne pierdem de cele mai multe ori, substanța, sinele, eul. Așadar "Exilul românesc la mijloc de secol XX " dezvăluie sensurile cele mai tulburătoare și farmecă prin memoriile lui nea Mitică, ce au întrucîtva rol de potențare a sentimentelor, în pofida tuturor adversităților întîmpinate de acesta într-o lume care nu cunoaște imobilitatea, în care - după Wolf din "Iarba roșie" - nu există, niciodată și nicăieri, o ordine ideală. Și știe mai
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
imobilitatea, în care - după Wolf din "Iarba roșie" - nu există, niciodată și nicăieri, o ordine ideală. Și știe mai multe decît spune.Iar scenariul continuă într-un amestec de paradoxuri tradiționaliste și zel etnografic, între oglinzi care multiplică imaginea lui nea Mitică - la infinit - prin "relatarea evenimentelor trecutului său" cu variațiuni ludice dar și "subiecte delicate, sensibile, încărcate de semnificații, care te înalță, îți aduc un plus de cunoaștere, din punct de vedere cultural, pe de-o parte, și constituie totodată
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
sărutul de iubire Din care dragostea răsare Și drum deschis spre fericire Pentru un an de sărbătoare... Să rup din luncă ghioceii S-anin femeilor în plete, Pentru băieți frumoși ca mieii Duc ramuri, brâu să dea la fete... Din nea de mărțișor femeii Să-i dau pe față dimineața, Din gura ei până și zeii Să dea zeițelor dulceața... Aș vrea să fiu un Dragobete Să-mpart iubirea peste tot: La păsări, animale, fete, Pentru o viață, de-am să
DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346826_a_348155]
-
pe oameni cu cântecele lui. În sfârșit, nașa-Iarnă i-a țesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roșu ... cusut cu perle. Straiul era astfel conceput ... încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Povestire de Al.Florin ȚENE Cavoul de sub zăpadă Nea Jerdea, cum i se spunea prin sat, poreclă la care nu prea răspundea, nici el nu știa de unde vine, după ce hărăni, cum obișnuia să spună, animalele din ogradă a intrat în casă și a început să-și pregătească cina.A
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346827_a_348156]
-
și voi că roșul îmi dă târcoale ca o haită flămândă... Azi eu și cu tine- un oarecare- am terminat de numărat cele o mie de clipe ce ne despărțeau, trăiri încolăcite, înfiorate, ca o primă atingere a fulgilor de nea, ne șoptesc povești ... Așa de mult vreau să te sărut, încât buzele caută să-ți atingă chipul, lumina lunii intră ca o avalanșă pe geam, deschizând porți, totul în odaie se preschimbă-n crini oriunde privesc, în frunte, buze deschise
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]