3,535 matches
-
descoperă blestemul pământului, pe care cetatea lui Cain n-a știut să-l răscumpere vreodată. Revelația deșertăciunii poartă cu sine apăsata conștiință a netrebniciei; în absența unui Dumnezeu iubitor și suveran, cele mai sublime acte de umanitate se irosesc în neantul definitivei uitări. Harta desenată de gesturile noastre zilnice nu imprimă decât imaginea deșertului; ariditatea nisipului măsoară trecerea timpului cosmic; existența nu pare să aibă decât o consistență granulară. Când oftăm îngândurați și zicem „deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”, nu facem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mondenității" Plânsul pocăinței silabisește dorința noastră de veșnicie. Deznădejdea la care conduce rutina „indiferenței ontologice” (atunci când „a fi sau a nu fi” nu este o întrebare) trage semnalul de alarmă al înfometării. Teama de ratare se transformă în panica din fața neantului. Abulia existenței întru moarte e suspendată; refuzăm să mai plătim costurile inautenticității. Harul suprimă ubicua meschinătate. Amendăm dezbinarea de sine. Trezirea dorinței de Viață fără început și fără sfârșit se păstrează doar prin descrierea minuțioasă a iluziilor spirituale. Orizontul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un muzeu de antichități, Biserica este obligată să reinventeze un for public de dezbateri - similar instituției sinodului - în care ascultarea atentă a îngrijorărilor laicatului să reprezinte o prioritate absolută. Într-o lume ieșită din ateismul comunist și care galopează spre neantul consumerist postmodern, Biserica are, chiar fără să vrea, cu știința sau neștiința preoților, foarte mulți candidați la botezul „din apă și din Duh”. Folosirea talanților laicilor Bisericii - mai cu seamă în programele catehetice ale comunității - mi se pare stringentă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ultimul editorial al lui Saturday Review. Și pe urmă mai e și blonduța foarte palidă, cu o anemie de un gen care nu ucide, dar nici nu se vindecă. Tânjește lânced prin locuri întunecoase și vorbește în șoaptă ca din neant și n-o poți atinge nici măcar cu un deget, în primul rând pentru că nu vrei, iar în al doilea, pentru că citește Tărâmul pustiu al lui T.S. Eliot sau pe Dante în original, sau pe Kafka și Kierkegaard, sau studiază provensala
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
La despărțire, Marlowe are strania senzație că a pătruns într-un univers al morții, într-o lume în care sentimentele omenești nu înseamnă nimic: Ușa s-a închis. Lumina de la portic s-a stins. Am făcut semn cu mâna către neant și am plecat. Cuvântul-cheie al acestui pasaj - neant - devine simbolul întregii desfășurări ulterioare a povestirii, marcată de absența eroului în jurul căruia se desfășoară întreaga intrigă (Terry Lennox), dar și de senzația acută a detectivului că se mișcă într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pătruns într-un univers al morții, într-o lume în care sentimentele omenești nu înseamnă nimic: Ușa s-a închis. Lumina de la portic s-a stins. Am făcut semn cu mâna către neant și am plecat. Cuvântul-cheie al acestui pasaj - neant - devine simbolul întregii desfășurări ulterioare a povestirii, marcată de absența eroului în jurul căruia se desfășoară întreaga intrigă (Terry Lennox), dar și de senzația acută a detectivului că se mișcă într-o lume fără contururi, pândită la fiecare pas de primejdia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că a îndeplinit prea multe misiuni de zbor și că n-o să mai revină niciodată la stup. Întregul capitol din care am început să citez, 21, e unul de respiro, construit din secvențe ce ilustrează absurditatea existenței. Marlowe are intuiția neantului meschin în care a pătruns și primește resemnat cadoul otrăvit oferit de marii aranjori ai destinului: Știam eu că o să fie una din zilele acelea complet trăsnite. Oricui i se poate întâmpla. Zile în care nu-ți intră pe ușă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
domesticit și se infuzează o doză de optimism conjunctural. Uneori, intervenția este totuși un act creator, limbajul devenind mai criptic, mai aluziv. Aceeași situație o are și ciclul Vineri (1971), cât privește textele vechi. În cele noi, subzistă spaima de neant, precum și „vedeniile” minții „rătăcite într-un dor de o infinită măreție” (Pământ), dar forma e mai puțin frapantă. Mitologia poetului se îmbogățește cu o figurație alegorică - „Păpușarul” scoțând din lada sa tot ce a intrat în neființă, „Ghinărar Marjori”, comandant
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
cu a cărui iubită fuge în cele din urmă. Într-o expresie nudă sau într-una travestită când în detașare impersonală, când în simulare a jocului factice, funambulesc, totul stă aici sub semnul sentimentului tragic al existenței. Angoasa morții, a neantului, evanescența vieții, criza de identitate, imposibilitatea comunicării apropie eroul lui B. de personajele literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens s-a vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Petru Poantă) îl așază în descendența culturală a familiei de spirite Eliot-Pound-Saint-John Perse, iar în exercițiul său poetic prezența livrescului pretențios devine o constantă dominantă: „Și-acum - despre iubire. / Doar pentru fiecare făptură e minunea certă / în care înflorește marginea neantului (...) Poate fi antiteza - cum altfel? insolubila - / dintre împătimire și analiza ei / dintre descripția-în-act și imaterialul umbrei / de dincolo de peștera lui Platon // poate fi Hamlet de-ar răsturna clepsidra timpului / spre dincolo de crimă - // Dar e Orfeu, Orfeu cel orb urcând / din
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut și recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateșul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Verlaine, Verhaeren). Pastișele (uneori alarmante), adieri mistice, apăsarea și tânga, neliniștea interogând misterul și neantul conferă plachetelor următoare aspect compozit, distonant. SCRIERI: Chenar pe marginea războiului, Brașov, 1942; Versurile mele, Brașov, 1943; Poeme pentru Dumnezeu și pentru oameni, Brașov, 1946; Invocări, Brașov, 1947. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 287, 321; Octavian Șireagu
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
la o conștiință istorică, coborârea în realitatea evenimențială își fac simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul tău răstignit cu brațele
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
investitorilor occidentali. Mircea Mihăieș: Aici intervine nota locală. Am citit foarte multe consemnări În presă despre faptul că oameni aflați În anumite posturi - Viorel Lis, de exemplu, primar general al Capitalei - Își atacă propriile instituții la modul banditesc. Dispar În neant, scria presa, cinci sute de miliarde: obiecte de inventar, calculatoare, faxuri, telefoane, covoare. Situație de neimaginat Într-o lume civilizată, ce prezintă un proiect de integrare europeană. Acești oameni se comportă ca Într-un fel de Mongolie, cărându-și după
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
precizie mă îndepărta de tot ce trăiserăm noi cu adevărat. Mă străduiam să fac inventarul forțelor politice, al rațiunilor conflictelor, al figurilor șefilor de stat... Notele mele semănau cu un ciudat reportaj care venea dintr-o lume inexistentă, dintr-un neant. Înțelegeam că în locul acestui inventar de fapte, cu pretenția lui de obiectivitate istorică, trebuia povestită intriga foarte simplă, adesea invizibilă, subterană, a vieții. Mi te aminteam așezată pe pragul unei case, cu ochii pierduți în lumina asfințitului. Revedeam brațul acelui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale ferată și suspinele bețivilor, în mijlocul unui uriaș neant încărcat de zăpadă și locuit în silă, care e țara lor. Se întoarce spre femeie, dar ceea ce spune ea devansează cu o secundă răutatea cuvintelor a căror arsură o simțea deja în fundul gâtului. — Uite, am cusut asta pentru tine, spune
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Înțelege că adevărul lumii nu e nimic fără mâna asta străbătută de o lungă cicatrice. Că lumea n-ar avea nici un sens dacă ar uita viața acestei femei venite de aiurea, care a împărtășit fără să se clintească soarta uriașului neant alb, cu războaiele sale, cu cruzimea sa, cu frumusețea și durerea sa. Își înclină tot mai tare capul ca să nu-și arate lacrimile. Femeia se așază, gata să-și reia lectura. Și chiar înaintea primei fraze, el dă drumul, într-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
capătul căreia Șah lăsase mașina. La trecerea noastră, o pasăre mare, cenușie, se mișcă printre ramuri și se ridică pieziș, zburând jos și dezordonat, prin pustietatea câmpurilor împestrițate de picături. Mi s-a părut deodată că a mă cufunda în neantul acela primăvăratic, a dispărea în indiferența lui, era un pas salutar și atât de ușor de făcut. Un trup chircit îndărătul mărăcinișurilor, tâmpla murdară de sânge, mâna aruncată înapoi de reculul armei... Șah se opri, se uită în aceeași direcție
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiție e harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
datorită mai ales literaturii lui J.-P. Sartre se găsesc, anterior, și la B. Teroarea sau greața de a exista, bizareria sau absurdul vieții, dislocarea din orice ordine necesară, inutilitatea, izolarea totală, nedumerirea în perceperea realului, toate proiectează ființa în neant. Un anume mod de abordare și tratare a realității, o anume atitudine narativă, viziunea fenomenologică, aspectul general al scriiturii anticipează cu mai mulți ani apariția Noului Roman francez, din a cărui perspectivă proza scriitorului român capătă noi valențe. Publicarea unor
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe urmele gândirii lui Spengler, goana după bunăstare materială a Occidentului este echivalată cu amurgul culturii și spiritualității: „Ce impecabilă mașină e această civilizație. De ce
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Orașul, ca și peisajul construit de mâna omului, înseamnă un triumf al forțelor raționale asupra neliniștilor obscure. Pentru B., forma violentă de concretizare a angoaselor existențiale a reprezentat-o războiul. În literatura sa bazată pe teme compensatorii, panica reducerii la neant a ființei stârnește nevoia de statornicie în timp, gândul că pieirea individului nu poate fi iremediabilă. Echilibrul regăsit în maternitate, vindecarea de teamă prin asumarea unei responsabilități dintre cele fundamentale devin cu vremea expresii patetice ale personalității poetei. Când cele
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
care avuseși parte.// Păzește-ți vocea, păzește-o de corbi,/ de trup n-ai nevoie, te lasă...,/ Homer gândea prin ochii lui orbi,/ gândea prin noaptea lui, nebuloasă...” Așadar, aceeași tentație a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune că în poezia aromână în dialect C. este cel mai consecvent pe tărâmul reflecției existențiale, chiar și atunci când reînvie stampe străbune din neuitata Macedonie. Dialogând cu lumea lui de păstori, C. rămâne mai mereu pe tărâmul lirismului
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
cu lumea lui de păstori, C. rămâne mai mereu pe tărâmul lirismului profund. SCRIERI: Lampadoforie, București, 1972; Lâna de aur, București, 1975; Inscripții rupestre, București, 1981; Așteptu soarili, București, 1985; Arbori, București, 1989; Pod peste legende, Constanța, 1992; Dialog cu neantul, îngr. Vasile Dimanca, Constanța, 2001. Repere bibliografice: Al. Piru, N. Caratană, CRC, 1976, 47; Cândroveanu, Printre poeți, 104-108; Nistor Bardu, Virtuți poetice ale limbajului dialectal, TMS, 1985, 12; Kira Iorgoveanu, Nicolae Caratană, UVPA, 403-405; Petru Vălureanu, Sub semnul simetriei, TMS
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
ferestrei. L-am tras spre ușă și, apropiindu-mă de urechea sa, i-am zis ce m-a învățat Nemoh: Rază de soare din lună și sânge de om din venă de diamant, lasă lumea ta și pășește curajos în neant! Clipi ca și cum se trezise și se uită uimit la mine. Știa într-un colț al minții ce e, dar nu-i venea să creadă, așa că i-am spus-o eu pe șleau: E Boala Neagră! Nici măcar nu-i o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu Iulia. Dar prostuța n-a înțeles că, pentru cei din poziția lor, adulterul - devenit public - reprezintă prin însăși esența sa un pericol, fața nevăzută a intrigilor și a cabalelor care riscă să scape de sub control și să reducă la neant munca lui de o viață. Scutură din cap cu înverșunare. Adulterul trebuie îngrădit prin lege cu și mai multă strășnicie. În clipa următoare, remușcă rile îl copleșesc. Atât de multe acuzații false, sau exage rate din motive propagandistice. O impostură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]