2,049 matches
-
necrozate un aspect cazeos, brânzos, mai mult sau mai putin caracteristic. IOAN PAUL22 În literatura de specialitate mai sunt descrise și alte tipuri de necroza uscată, mai dificil diagnosticabile macroscopic. Vezi „necroza de dezintegrare” în literatura franceză (Crespeau F., 1992Ă. NECROZA UMEDĂ Necroza umedă, necroza de colicvație (coliquere = a se topi, a se lichefiaă sau necroza de ramoliție este caracteristică țesuturilor bogate în lichide, în care zonele mortificate suferă o imbibiție hidrica mai mult sau mai putin accentuată. Exemplul cel mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
aspect cazeos, brânzos, mai mult sau mai putin caracteristic. IOAN PAUL22 În literatura de specialitate mai sunt descrise și alte tipuri de necroza uscată, mai dificil diagnosticabile macroscopic. Vezi „necroza de dezintegrare” în literatura franceză (Crespeau F., 1992Ă. NECROZA UMEDĂ Necroza umedă, necroza de colicvație (coliquere = a se topi, a se lichefiaă sau necroza de ramoliție este caracteristică țesuturilor bogate în lichide, în care zonele mortificate suferă o imbibiție hidrica mai mult sau mai putin accentuată. Exemplul cel mai caracteristic ni
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
brânzos, mai mult sau mai putin caracteristic. IOAN PAUL22 În literatura de specialitate mai sunt descrise și alte tipuri de necroza uscată, mai dificil diagnosticabile macroscopic. Vezi „necroza de dezintegrare” în literatura franceză (Crespeau F., 1992Ă. NECROZA UMEDĂ Necroza umedă, necroza de colicvație (coliquere = a se topi, a se lichefiaă sau necroza de ramoliție este caracteristică țesuturilor bogate în lichide, în care zonele mortificate suferă o imbibiție hidrica mai mult sau mai putin accentuată. Exemplul cel mai caracteristic ni-l oferă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de specialitate mai sunt descrise și alte tipuri de necroza uscată, mai dificil diagnosticabile macroscopic. Vezi „necroza de dezintegrare” în literatura franceză (Crespeau F., 1992Ă. NECROZA UMEDĂ Necroza umedă, necroza de colicvație (coliquere = a se topi, a se lichefiaă sau necroza de ramoliție este caracteristică țesuturilor bogate în lichide, în care zonele mortificate suferă o imbibiție hidrica mai mult sau mai putin accentuată. Exemplul cel mai caracteristic ni-l oferă sistemul nervos central. În ataxia enzootica a mieilor, o hipocuproză, se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ștearsă (encefalomalacia puilor de găină din hipovitaminoza E dar și polioencefalomalacia mamiferelor din hipovitaminoza B1Ă. Malacia sau hidratarea țesuturilor moarte se poate observa și la nivelul epiteliilor cutanate și/sau mucoase, generatoare de afte sau ulcere. După localizarea focarelor de necroza la nivelul diferitelor țesuturi se deosebesc necroze superficiale, situate la suprafață tegumentului și a mucoaselor; și necroze profunde, localizate în masă diferitelor organe compacte. Evoluția în timp și consecințele pentru organism sunt diferite. Necrozele superficiale sunt limitate la câteva rânduri
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
E dar și polioencefalomalacia mamiferelor din hipovitaminoza B1Ă. Malacia sau hidratarea țesuturilor moarte se poate observa și la nivelul epiteliilor cutanate și/sau mucoase, generatoare de afte sau ulcere. După localizarea focarelor de necroza la nivelul diferitelor țesuturi se deosebesc necroze superficiale, situate la suprafață tegumentului și a mucoaselor; și necroze profunde, localizate în masă diferitelor organe compacte. Evoluția în timp și consecințele pentru organism sunt diferite. Necrozele superficiale sunt limitate la câteva rânduri de celule, care în raport cu caracterele agresiunii se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
hidratarea țesuturilor moarte se poate observa și la nivelul epiteliilor cutanate și/sau mucoase, generatoare de afte sau ulcere. După localizarea focarelor de necroza la nivelul diferitelor țesuturi se deosebesc necroze superficiale, situate la suprafață tegumentului și a mucoaselor; și necroze profunde, localizate în masă diferitelor organe compacte. Evoluția în timp și consecințele pentru organism sunt diferite. Necrozele superficiale sunt limitate la câteva rânduri de celule, care în raport cu caracterele agresiunii se pot hiperhidrata, deshidrata, cliva și elimină. Iau naștere mici eroziuni
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau ulcere. După localizarea focarelor de necroza la nivelul diferitelor țesuturi se deosebesc necroze superficiale, situate la suprafață tegumentului și a mucoaselor; și necroze profunde, localizate în masă diferitelor organe compacte. Evoluția în timp și consecințele pentru organism sunt diferite. Necrozele superficiale sunt limitate la câteva rânduri de celule, care în raport cu caracterele agresiunii se pot hiperhidrata, deshidrata, cliva și elimină. Iau naștere mici eroziuni, în general ușor reparabile de către organism și are loc revenirea la normal în 2-3 săptămâni. Distrugerea unor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
membrana bazala generează exulcerația, iar depășirea membranei bazale și eventual a laminei propria (corionuluiă poartă denumirea de ulcer sau în profunzimea organelor caverna. Le vom constata sub variate aspecte la toate speciile de animale. GANGRENA Gangrena este o complicație a necrozelor tisulare în contact direct sau indirect cu mediul extern, sau cu diferiți agenți patogeni existenți în nișă ecologică a variatelor țesuturi. Denumirea corectă este cea de TANATOLOGIA 23 gangrena și Nu cea de cangrena cum recomandă filologii noștri, măi originali
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
extern, sau cu diferiți agenți patogeni existenți în nișă ecologică a variatelor țesuturi. Denumirea corectă este cea de TANATOLOGIA 23 gangrena și Nu cea de cangrena cum recomandă filologii noștri, măi originali decât medicii francezi, englezi, italieni etc.Ă. Asemănător necrozelor și gangrena poate fi uscată, umedă și gazoasa. Gangrena uscată se observă la nivelul pielii și se caracterizează printr-o deshidratare continuă a teritoriilor necrozate (mumifierea, care iau un colorit negricios prin formarea de sulfat de fier. Între țesutul gangrenat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
rezultă dezintegrări celulare cu punerea în libertate a lipidelor și a glucidelor. Lipidele prin fermentarea butirică dau naștere acizilor grași volatili responsabili de mirosul caracteristic iar degradarea glucidelor va duce la dezvoltarea gazelor, care conferă caracterul crepitant al focarelor. EVOLUȚIA NECROZELOR ȘI A GANGRENELOR Evoluția focarelor de necroza și de gangrena este dependența de o multitudine de factori, dintre care menționam: agentul etiologic și intensitatea de acțiune a acestuia, structura și importanța țesutului în care s-au format, reactivitatea individuală și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a lipidelor și a glucidelor. Lipidele prin fermentarea butirică dau naștere acizilor grași volatili responsabili de mirosul caracteristic iar degradarea glucidelor va duce la dezvoltarea gazelor, care conferă caracterul crepitant al focarelor. EVOLUȚIA NECROZELOR ȘI A GANGRENELOR Evoluția focarelor de necroza și de gangrena este dependența de o multitudine de factori, dintre care menționam: agentul etiologic și intensitatea de acțiune a acestuia, structura și importanța țesutului în care s-au format, reactivitatea individuală și tisulara. Necrozele marilor organe, produse de factori
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
A GANGRENELOR Evoluția focarelor de necroza și de gangrena este dependența de o multitudine de factori, dintre care menționam: agentul etiologic și intensitatea de acțiune a acestuia, structura și importanța țesutului în care s-au format, reactivitatea individuală și tisulara. Necrozele marilor organe, produse de factori subletali pot fi, în timp, înconjurate de o reacție a mezenchimului activ local, la început predominant celulară - țesut de granulație - și apoi fibrilara, care va contribui la resorbția maselor necrozate și înlocuirea lor cu țesut
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de corp străin. Dacă primele sunt bine conturate, secundele au forme foarte diferite și o parte a membranei aproape invizibilă, alipita de corpul străin. Primele sunt frecvente în bolile infecțioase, secundele în micobacteriozele păsărilor, infestațiile parazitare și în procesele de necroza și de resorbție. Cornil și Babeș, citați de Ciurea (1971Ă au evidențiat posibilitatea ca și unele celule epiteliale să se transforme în celule gigante. Celulele prezentatoare de antigene Inseram la limita dintre celulele monocitar-macrofagice și celulele limfoid- plasmocitare, celulele prezentatoare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Ca2+ - citotoxicitatea independența de Ca2+ MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 95 Calea dependența de Ca2+ Activarea celulelor citotoxice induce transcripția genelor codante a moleculelor citotoxice: perforine și granzime. Perforinele sunt capabile să antreneze leziuni membranare în celulele țintă, puncte de plecare ale necrozei celulare. Mai mult, ele vor permite intrarea în celulă țintă și a altor enzime ucigașe, care vor duce în final la moartea celulei prin apoptoza. Granzimele sunt serinesteraze care completează acțiunea perforinelor. Procesul este stimulat de ÎL-2. Calea ligandului Fâs
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
alterative: - inflamațiile parenchimatoase, - inflamațiile necrotice și recent - inflamațiile apoptotice. Inflamațiile parenchimatoase Inflamațiile parenchimatoase, acute sau toxice se caracterizează prin afectarea organelor bogate în parenchim, în țesut funcțional specific, ca: miocardul, ficatul, rinichii, etc. Predomina modificările distructive ale celulelor parenchimatoase: citoliza, necroza și apoptoza. Se întâlnesc mai ales in intoxicațiile cu fosfor și derivații acestuia, cu arsenic și săruri de cupru la rumegătoare cât și în formă malignă a febrei aftoase a tineretului rumegătoarelor și în hepatitele virotice ale bobocilor de rață
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare miliare și submiliare cât și focare al căror diametru trece de 1-5-20 cm,necroze în focare mari, în infecțiile cu Fusobacterium necrophorum, Clostridium novy, Clostridium piliforme, etc. Focarele mari pot avea un aspect omogen, în necrobaciloza sau pseudostratificat, în histomonoza; pot fi net delimitate de țesutul înconjurător, în necrobaciloza sau marginea lor se pierde
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
necrophorum, Clostridium novy, Clostridium piliforme, etc. Focarele mari pot avea un aspect omogen, în necrobaciloza sau pseudostratificat, în histomonoza; pot fi net delimitate de țesutul înconjurător, în necrobaciloza sau marginea lor se pierde în țesutul limitrof, în campilobacterioza mieilor. Caracterul necrozei poate fi uscat, în holeră aviară sau manifestă o tendință evidență spre fluidifiere în necrobaciloza. Histologic, se relevă topirea țesuturilor locale cu persistentă unui detritus necrotic mai mult sau mai putin înfiltrat cu plasma, fibrina, IOAN PAUL118 hematii la mamifere
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
speciile și mai ales la păsări. Pot fi observate de asemenea în splina, limfonoduri, miocard etc. (Fig. 2.20, Fig. 2.21, Fig. 2.22Ă Fig. 2.20. Inflamație necrotica în hepatită anaeroba a puilor de găină Fig.2.21. Necroza miliara hepatică în avortul cu virus al iepelor (După Smith și Jones, 1958Ă Fig. 2.22. Incluzii intranucleare în hepatită contagioasă canina (După Smith și Jones, 1958Ă MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 119 Inflamațiile apoptotice Inflamațiile apoptotice sunt efectul noilor achiziții referitoare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
1984Ă Fig. 2.26. Glosita hemoragica în bluetongue la oaie. Infiltrații hemoragice în papila linguala (După Smith și Jones, 1958Ă. Inflamația hemoragiconecrotică este o formă mixtă, în care exsudația hemoragipară alternează cu zone mai mult sau mai puțin întinse de necroza. Aspectul este caracteristic în limfonodurile retrofaringiene și mezenterice la porcii cu antrax, în pulmonii porcilor cu IOAN PAUL126 pleuropneumonie actinobacilară acută, în ficatul găinilor cu colibaciloza subacută etc. Fiind o inflamație de graniță, denumirea se menține mai mult pentru organele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
periferia granulomului. Sub influența factorului de fuziune a macrofagelor (MFF sinonim cu ÎL-4Ă celulele epitelioide se unesc sau se multiplică fără diviziune citoplasmatica; se transformă în celule gigante. Ca efect al hipersensibilizării mediate celular, în zona centrală a granulomului apare necroza de cazeificare, iar ca urmare a eliberării factorului de activare a macrofagelor (MAFĂ de către limfocitele Ț sensibilizate, în zona periferica se observă atracția din sânge a noi și noi monocite cât și multiplicarea și activarea macrofagelor locale (Fig. 2.35Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
intermediară epitelioido-gigantă și alta periferica, alcătuită din limfocite, histiocite și fibroblaste, cu sau fără fibre de colagen. Indiferent de etiologie la păsări (Fig. 2.36Ă zona intermediară este formată din două straturi celulare distincte: unul intern, în contact direct cu necroza, constituit dintr-o coroană de celule gigante și altul extern, format din celule epitelioide. În desfășurarea ulterioară a granulomului, în zona intermediară pot apărea noi centre de necroza și constituirea unor granuloame secundare, apoi terțiare etc. Este mecanismul principal prin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
formată din două straturi celulare distincte: unul intern, în contact direct cu necroza, constituit dintr-o coroană de celule gigante și altul extern, format din celule epitelioide. În desfășurarea ulterioară a granulomului, în zona intermediară pot apărea noi centre de necroza și constituirea unor granuloame secundare, apoi terțiare etc. Este mecanismul principal prin care se produce creșterea în dimensiuni a granuloamelor. Aceasta se mai poate realiza și prin confluarea unor granuloame vecine. Rezultă că mărirea în volum a unui granulom se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
corpilor străini toxiciă. Morfogeneza granulomului micotic Reacția organismului animal față de agenții micotici nu este mult diferită față de reacția împotriva corpilor inerți. Și aici vom observa inițial o reacție - purulenta neutrofilică de intensități variabile, în jurul miceților. Ea se combină cu necroza elementelor locale, determinată de toxinele micotice. Produșii biochimici puși în libertate prin activitatea resorbtivă leucocitara iar pe de altă parte prin dezintegrarea celulară, vor determina hiperplazia și diferențierea mezenchimală atât în direcție limfohistiocitară cât și epitelioidogigantă. Dacă la păsări în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
reflexe albăstrui sau cenușii, net vizibile în infecțiile cu protozoare. Epidermul fiind avascularizat are reacții predominant degenerative, prima reacție inflamatorie constând într-un edem spongios intra și extracelular „care destrăma stratul lui Malpighi”. În majoritatea cazurilor edemul este urmat de necroza celulelor cu persistentă unor globule bizare de acizi nucleici, intens hematoxilinice (Roberts R.J., 1978Ă. BIBLIOGRAFIE Abella N. și colab. - Revue Méd. Vét., 145, 3, 177-184, 1994; Ackley C.D., Coper M.O. - Am. J. Vet. Res., 53, 4, 466- 471, 1992
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]