2,084 matches
-
elogioase asupra activității desfășurată de d- nul Profesor Minovici care s-a sacrificat pe altarul științei pentru binele umanității” [2]. Dar drama nu va putea fi evitată. Profesorul Minovici se stinge din viață în iunie 1941 răpus de o boală necruțătoare. Conducerea Societății o preia, ca președinte, Prof. dr. Iacob Iacobovici, iar ca director al Societății dr. Petre Topa. Ministerul numise, la 1 aprilie 1941, ca director al Spitalului de Urgență pe dr. C. Enescu înlocuind pe dr. Minovici și pe
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
cele mai ticăloase experiențe. Aici se petrec cele mai odioase nelegiuiri. Fără să protestăm direct, spre a nu fi suprimați, noi, medicii deținuți încercăm prin mijloacele prea modeste ce ni se pun la dispoziție, simple paleative, să încetinim acest proces necruțător de exterminare, bine studiat, cel mai tipic exemplu este Mircea. Ne va părăsi în curând. Ca fost ministru nu avea nicio șansă de supraviețuire. Același destin mă paște și pe mine, pe noi toți.... Ca medici ne confruntăm cu nepăsarea
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
și Commodus încercînd să obțină pentru frățiile lor statutul de cult recunoscut public în tot imperiul roman pentru că ei avea statutul de cult privat și nu-mai atît. Același episcop iudeo-creștin Meliton scrie înainte de anul 189, anul morții sale, o predică necruțătoare întitulată Împotriva iudeilor, la adresa mozaicilor unde îi acuză de multe nelegiuiri puse la cale împotriva filozofiei creștine venită de la barbari. Textul va fi tradus de episcopul Ciprian al Cartaginei în latină spre a fi de mărturie că minciuna nu poate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
născut din lumină care avea mistere inefabile”, adică Mitra, iar Meliton știa că ,,fi-lozofia creștină a venit de la barbari și s-a răspîndit în imperiul roman”, deci nu avea ce căuta Iisus în ograda mozaicilor! El scrie și un studiu necruțător la adresa iudeilor pentru ceea ce făceau în clocitorile lor pline de ouă de basilisc. Chiar și J. Flavius care s-a născut la puțin timp după răstignirea lui Ili și a făcut parte din aristocrația sacerdotală mozaică nu amintește nimic de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fără să ne-nțelegem; și tocmai tîrziu spre bătrînețe [...] am ajuns [...] să ne înțelegem, fiindcă ne iubim și să ne iubim fiindcă ne-nțelegem." Cu totul altele au fost însă relațiile cu frații Bacalbașa: Constantin (Bucureștii de altădată) îl scrutează necruțător: "boem și chefliu", repeta des "Țară e asta, mă?"; după preluarea moștenirii "omul se schimbă. Și egoismul său ieși la iveală. Caragiale care cheltuia bucuros pentru petreceri, era un zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau nervii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
inteligență") precum și atitudinea provocatoare a maturului față de poziționarea în alt statut a adolescentului: "Fiului Matei comentează tot Călinescu de timpuriu cu fumuri aristocratice nemotivate, îi aruncă argumentul înghețat al originii, arătându-i moalele capului", adică, după Ș. Cioculescu "îl dezmeticește necruțător, spunându-i că se trage din neam de plăcintari albanezi"; totuși, "adolescentul își muncește fantezia cu visul compensator al obârșiei nobiliare" și abordează ținute pentru care nu este menajat nici de prietenii familiei: "...mănușile, gulerul, ghietele și pomada mi-au
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
au colaborat, natural și involuntar, cu geniul înnăscut al lui Caragiale"; poate că de aici decurge și ostilitatea vădită pe care o manifestă Caragiale în perceperea mediului românesc, observată deja de N. Davidescu, utilizarea doar peiorativă a sintagmei daco-român, parodierea necruțătoare a lui Alecsandri, Delavrancea sau Vlahuță pînă la persiflarea de care mi le închipui capabile și pe loazele levantine păstorite de Marius Chicoș Rostogan. Poate că alarma trasă de D. A. Sturdza ("D-l. Caragiale să învețe a respecta națiunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
analistei posibilitatea de a releva în chipul cel mai plauzibil virtuțile unei creații prozastice exemplare. Examinând întreaga operă a scriitoarei, exegeta îi demonstrează originalitatea, valoarea excepțională, dată de convertirea, în romane, a confesiei din primele scrieri în „observație rece, tăioasă, necruțătoare”, în scrutarea umanității din lumea românească urbană cu „ochiul rece al adevărului”. E ceea ce și-a propus, de altfel, cu mijloace personale, și T.-A. însăși, în romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
accentuat teatrală. Decalajul dintre literatura și teatru se manifestă plenar în atitudinea conformista pe care și-o asumă teatrul în susținerea fundamentului burghez al societății: daca teatrul se limitează la poetizarea moralei burgheze, în române se procedează la o critică necruțătoare. Dramaturgii se limitează la conflicte înguste de dragoste, de onoare, de bani, de prejudecăți morale, pe când secolul are probleme grave, tratate în marile cicluri ale lui Balzac și Zola. Odată cu revoluția, teatrul iese în stradă; episodul napoleonian, încărcat cu imagini
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și deși nu a fost angajat efectiv în politică, acest aspect va fi oneros exploatat de dușmanii săi chiar din timpul vieții, de contestatarii săi după moartea sa și, în egală măsură, de detractorii săi din zilele noastre. O boală necruțătoare avea să-i întunece treptat existența, boală a cărei semne (hematuria) apar încă din timpul războiului. Boala se va agrava în ultimii ani de viață forțându-i sfârșitul pământean pe 17 iulie 131, la vârsta de 62 de ani, în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
emanciparea femeii și preluarea de către societate a educației copiilor, ceea ce de fapt nu reprezintă altceva decât o preluare a ideilor lui Platon din Republica, deja deteriorate și răstălmăcite de Rousseau. În plus socialiștii sunt și atei convinși declarând un război necruțător împotriva credinței, aspect pe care-l numesc obscurantism religios și care trebuie eradicat prin mijloacele științei. Karl Liebknecht, unul din apologeții și ideologii comunismului spunea chiar că: “știința este eliberatoarea omenirii, științele naturii ne eliberează de Dumnezeu, iar inițierea poporului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
este numit Patriarhul Constantinopolului, poziție din care avea să-și manifeste setea arzătoare de dominație și trufia-i nemăsurată, răsturnând și zdrobind tot ceea ce i se opunea. Astfel devine repede ecoul pretențiilor hegemonice ale bisericii răsăritene și începe o ofensivă necruțătoare împotriva bisericii romane. Începe prin a șterge numele Pontifului roman din dipticile sfinte, contestă unele procedee ale bisericii romane ca: prepararea Euharistiei cu azimă dospită, celibatul preoților, dogma Filioque d e care se folosise și Foție, mai mult, el închide
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Va deveni asistent, iar în 1979 lector la Catedra de literatură a Facultății de Filologie a Universității din Craiova. În 1977 și-a susținut doctoratul în filologie cu teza Poezia hermetică românească. Din 1981 s-a pensionat medical: o boală necruțătoare a pus capăt atât carierei sale didactice, cât și celei literare. A debutat în 1970, la revista „Ramuri”, unde o vreme va asigura cronica literară, iar editorial cu Poetica lui Ion Barbu, apărută în 1978 și distinsă cu Premiul Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
este de a forma "bunĭ cetățenĭ" - iar prima condiție a bunului cetățean fiind aceea de "a-șĭ iubĭ țĕra, fără reservă, și de a avé o încredere nemărginită într'însa și în viitorul ei" -, Haret pretindea din partea învățătorilor un zel metodologic necruțător în pedagogia românismului: niciun mijloc care ar putea deștepta și întări patriotismul cel mai nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în frământatul mediu gazetăresc al interbelicului românesc. Un astfel de exemplu este recenzia corozivă venită de la stânga spectrului convingerilor politice care a luat în primire critică apariția Dialecticii naționalismului (1936) semnată de N. Roșu. Injectată cu un amestec de satiră necruțătoare și vădită îngrijorare morală, textul semnat de T. Teodorescu-Braniște (1936), publicat inițial în revista Cuvântul Liber și tipărit ulterior în formă de broșură, cataloghează fără prea multe reticențe diplomatice naționalismul propovăduit de Roșu ca expunând "doctrina bâtei". Nici N. Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
O. Tafrali (1935) constituie un exemplu elocvent în acest sens. Având ca principii călăuzitoare "sobrietatea și preciziunea în expunere, fără înfloriri retorice sau poetice" (p. 3), manualul destinat clasei a VIII-a este străbătut de un spirit critic, pe alături necruțător. Cu privire la "Ideea Unirii Principatelor", Tafrali introduce distincția critică între "conștiința unității [etnice a] neamului" și "ideia unirei [politice]". Urmează apoi o adevărată lecție de istorie critică: Am văzut cum unii din marii noștri cronicari ca Miron Costin, Grigore Urechiă, Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
democratice de trecutul comunist totalitar. Devenirea democratică necesita, în concepția Raportului, eliberarea de povara trecutului comunist. Ca atare, Raportul a fost conceput pe baza principiului biblic "adevărul (istoric) ne va elibera (politic)". Confruntând fățiș trecutul comunist, printr-o introspecție critică necruțătoare, Raportul își propunea să taie legăturile cu trecutul în calea consacrării democratice. Doar că populația românească continuă să fie legată de trecutul comunist prin foarte puternice punți atitudinale, exprimate sub forma nostalgiei colective. În paralel cu lupta elitelor anticomuniste de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lupte, care are loc în sufletul a șapte femei și a trei bărbați, timp de două săptămâni, pe dealurile de lângă Florența.”231 Ciuma devine o metaforă a pasiunii care nu poate fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe soți, i-a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în posesia bunurilor materiale de care dispuneau bărbații din viața ei, i-a înșelat și a conspirat împotriva lor, a fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357 Ibidem, pp. 212-213. (trad. n.) 358 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 359 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim . 360 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 361 Ibidem, p. 128. 110 infidelă și incapabilă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de rolul bărbatului în lume, târgoveața percepând principiul masculin ca fiind subordonat nevoilor și cerințelor exigente ale femeilor: „Barbatul pentru ce folos a fost?”363. Esența acestei feminități este de o ferocitate uluitoare, târgoveața devine asemănătoare cu un animal sălbatic, necruțător, urmărind doar pasionalitatea, concupiscența. De multe ori folosește în discursul propriu pronumele personal de persoana întâi (I), marcă nu doar a subiectivității, ci mai ales a dorinței de a impune o notă de autoritate, încredere în sine, certitudine, voință de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Este informația sintetică pe care o dă N. Iorga (vezi pagina de titlu: lui îi aparțin aceste „notices” traduse de S. Gorceix) - publicului francez. Redăm traducerea D-nei Petruța Spânu: „... Viața lui a fost grea și întunecată: lovit de o boală necruțătoare, după fiecare cură era înspăimântat de recidivă și, pe lângă toate acestea, era chinuit și de grijile bănești. În 1889 a fost internat într-un sanatoriu. Într-un scurt studiu consacrat lui Eminescu, domnul Alexandru Vlahuță a povestit o vizită dureroasă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
continuă a acestei teme în scrisorile și însemnările sale dezvăluie pecetea de neșters pe care a pus-o asupra sensibilității sale viziunea fundamentalistă asupra vieții a lui Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Bertrand Russell. Totul îl recomandă pe Russell. Una dintre personalitățile intelectuale și filozofice dominante ale secolului trecut, Russell a fost mentorul, protectorul și prietenul tânărului Wittgenstein atunci când acesta s-a apropiat de filozofie. Russell și-a supus apoi ideile criticii necruțătoare a lui Wittgenstein și a fost principalul partener de discuție al autorului Tractatus-ului. El a contribuit în mod hotărâtor la publicarea cărții și la stimularea interesului pentru studiul ei în lumea de limbă engleză. Chiar și după ce au încetat să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care stau în calea acelei comuniuni pe care și-o dorea. Modul în care trăia Russell nu se potrivea în multe privințe cu aspirațiile spre desăvârșire ale unui admirator al lui Weininger. Comportarea lui Russell nu era inspirată de acea necruțătoare lipsă de îngăduință față de slăbiciunile proprii și ale celorlalți pe care o cultiva deja Wittgenstein. Îi devenea tot mai clar cât de greu este de convins Russell că indivizii care au o înzestrare aparte ar trebui să-și consacre resursele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
respectul cuvenit față de natură, care ne oferă toate imperfecțiunile: „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai desăvîrșite ca acelea create de natură, În care nu lipsește nimic și nimic nu-i de prisos” (Leonardo da Vinci); „Natura este necruțătoare, iar cînd Încerci să-i calci legile este mai dură decît curtea cu juri, pentru că este mai logică” (H. de Balzac). * „Cel mai teribil paradox al libertății creștine este că a fi ales de Dumnezeu Înseamnă a fi părăsit de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]