3,146 matches
-
a gândi în mod radical negativitatea care este inerentă ființei. Problema, după cum se știe, apăruse deja în prelegerea inaugurală Ce este metafizica? (Was ist Metaphysik?, 1929). În aceasta se făcea trimitere la imposibilitatea de a avea experiența nimicului prin simpla negare logică a ființării, și se afirma dimpotrivă exigența de avea în acest sens o experiență mai originară decât cea la care se accede prin intermediul predicației logice care pentru Heidegger, spre deosebire de Hegel, este doar o reflectare palidă a potenței imanente a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe scenă, ajungând în prim-plan și pretinde a fi răspunsul definitiv la întrebarea "ce este ființarea?", acest lucru înseamnă că ființa este uitată și se "dăruiește" de acum numai în forma sustragerii și a uitării, cu alte cuvinte a negării și a nihilismului. Nici măcar raționalitatea cu atât mai puțin a voinței nu poate fi punctul arhimedic de la care să-și ia impulsul pentru a se catapulta dincolo de nihilism. Chiar și raționalismul este pentru Heidegger expresie a subiectității și antropocentrismului. În fața
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aceasta este în esență ceea ce va alege să fie și ceea ce va deveni prin alegerea sa. Omul este ființa pentru care existența precedă esența și o determină. Existența și libertatea, gândite împreună în mod coerent, impun pe de o parte negarea lui Dumnezeu din moment ce, dacă ar fi admis, am avea eo ipso un principiu care ar determina esența omului înainte de existența acestuia și pe de alta, constrâng omul, abandonat sieși, să-și inventeze în fiecare clipa existența, hotărând ce să facă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființei în necesitatea sa incontestabilă. Prin urmare gândirea, în actualizarea sa perfectă, îi îngăduie omului să depășească orizontul fenomenologic al cunoașterii finite și să se ridice până la punctul de vedere al Absolutului. Având acest lucru în minte, putem înțelege sensul negării severiniene a devenirii: în orizontul Absolutului, așadar sub specie aeternitatis, devenirea se descompune în "secvența" imobilă deja dată și eternă a tuturor momentelor sale infinite; numai din punctul de vedere al unei minți finite, așadar sub specie temporis, aceste momente
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tuturor momentelor sale infinite; numai din punctul de vedere al unei minți finite, așadar sub specie temporis, aceste momente infinite, nerecunoscute în conexiunea lor eternă, apar din când în când în curgerea și evoluția lor, generând aparența devenirii. De aceea negarea timpului și a devenirii a primit, începând cu Destino della necessità, o conotație pentru a spune astfel "spinozistă" chiar dacă, evident, determinarea severiniană a ființei nu are nimic de-a face cu ideea metafizică de substanță presupusă de Spinoza. În acest
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
important dacă acel conținut este fals sau adevărat, nu contează decât că subiecții (elevii) nu au posibilitatea de a cerceta ei înșiși fiind tratați ca niște eterni neștiutori. Prin invocarea acestei ipostaze a îndoctrinării nu se susține în nici un caz negarea oricărei autorități. Toți avem nevoie să ascultăm uneori de vocea unor autorități, deoarece nimeni nu este atotștiutor. Diferența este că, în caz de îndoctrinare, autoritatea este impusă nu propusă. 4. A preda plecând de la prejudecăți. Prejudecata este o paradigmă ce
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
care l-am citat mai devreme, atunci când președintele Republicii de la acea vreme declara: (2) Nu pot să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră trebuie luate în considerare două propoziții simultan: una explicită, propoziția negativă asumată de către locutor, cealaltă implicită, presupoziție prin negare, care lasă să se înțeleagă: "Trebuie să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră." Această ultimă propoziție nu poate fi asumată direct de către locutorul-Președinte, ci doar prin intermediul unei istorioare, pe care tocmai o povestește, în numele cetățeanului simplu care încearcă acum să-și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Pentru aceasta, ele pleacă de la premise, nu întotdeauna explicite, în aparență de necontestat, și încearcă să arate că nu am putea admite aceste premise fără a admite una sau alta dintre concluzii concluzia fiind, fie teza care trebuie demonstrată, fie negarea tezei adversarilor lor. Și, pentru a trece de la premise la concluzii, ei folosesc diferite demersuri argumentative despre care consideră că niciun om de bun simț nu ar refuza să le îndeplinească. (1980: 81) Cu toate că este susținută de forme foarte elaborate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
imperativului în propozițiile [f] și [g] arată că enunțurile care urmează după DECI sunt clar asumate de către locutor: acesta face să corespundă cunoștințele (propozițiile [b] și [d]) cititorului-interpretant unui punct de vedere care trebuie respins. Ansamblul mișcării precedente este, prin negare ("nu renunțați"), atribuit unui punct de vedere declarat inadmisibil și pe care locutorul implicit îl respinge imperativ. Modalitatea prin care are loc această respingere (restricția NUMAI DACĂ), este legată în totalitate de utilizarea detergentului de vase Mir Rose (propoziția [g
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Am putea veni, în acest caz, cu două explicații: o lege a economiei legată de genul narativ al fabulei însă, în aceeași măsură, am putea considera că natura violentă a interacțiunii ar putea face inutil orice demers fatic. Violența reprezintă negarea principiului de menajare și de consens specific ritualului de ordin fatic. Blocurile interacțiunii sunt destul de complexe. Lupul deschide și închide tranzacția (L1 și L2) ceea ce demonstrează caracterul său dominator, prin faptul că ține să aibă primul și ultimul cuvânt. Prima
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
atunci când întrebarea se referă la "îndrăzneala" și "curajul" Mielului, aceasta presupune un dat care poate fi interpretat: Mielul a venit tocmai pentru a tulbura apa Lupului. Mișcarea argumentativă a răspunsului mielului este următoarea: [3] pregătirea, reangajare în interacțiune [4] Cum: negarea presupoziției printr-o formă interogativă " Cum aș putea să tulbur..." [5] Cînd: expunerea unui fapt irefutabil Am putea afirma că Mielul se reangajează în interacțiune propunând Lupului să renunțe la violență. ("Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale"). Citatul din
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
alteritatea presupune absența unei unități atât la nivelul formei, cât și la nivelul conținutului, în relație cu identitatea. Însă, așa cum spuneam este vorba despre un raport de contrarietate și nu de unul de contradicție, întrucât opoziția nu are în vedere negarea unei afirmații, ci o absență față de o prezență 355. Deși Aristotel pune problema la nivel ontologic, el nu ignoră particularitățile la nivelul relațiilor dintre identitate, asemănare și alteritate, folosindu-se în același timp de cazuri particulare pentru a-și susține
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
non-eu, prin urmare eul se delimintează de exterior și își găsește caracteristicile prin apel la anumite dominante interioare pe care le conștientizează. Fichte lasă deschisă problema naturii non-eului întrucât nu subliniează clar în ce măsură acesta se opune eului, dacă este o negare a conținuturilor sale sau o diferențiere față de acestea. Perspectiva lui Fichte asupra eului și non-eului pune în discuție categoriile ontologice, filosoful detaliind exclusiv conceptul de eu și rămânând, în acest sens, la un nivel abstract, în care nu se pune
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
În acest sens, Wintle susține că "procesul de reprezentare a celuilalt, care poate fi numit și strucurarea identității prin definirea alterității, este legat de observarea diferențelor, reale sau imaginare, dintre noi și celălalt". Din acest punct de vedere, celălalt reprezintă negarea sistemului de referință, a valorilor, și intră, de cele mai multe ori, în conflict cu interesele individului și grupului. În acest caz, alteritatea apare ca absență a identității 369, întrucât alteritatea are o construcție proprie, conținând elemente definitorii care le exclud pe
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
acest caz, alteritatea apare ca absență a identității 369, întrucât alteritatea are o construcție proprie, conținând elemente definitorii care le exclud pe cele ale identității. Așadar, alteritatea ca absență a identității nu exprimă în niciun caz un vid, o simplă negare, ci o structură care se opune conținutului identității. Având în vedere acestea, se poate aduce în discuție raportul identitate-alteritate din perspectiva reprezentării străinului, așa cum anunțam mai sus. În acest sens, analiza categoriilor de străin și marginal în spațiul românesc medieval
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
posibil ca tocmai fenomenul dezrădăcinării să explice de ce foarte mulți dintre cei care vin din afara grupului, și reușesc să se integreze, promovează cu mai multă intensitate valorile acestuia decât majoritatea membrilor grupului 404. În acest caz se poate vorbi despre negarea propriei identității, o situație extrem de complexă în care eul se dezgolește de sine pentru a lăsa loc unui nou conținut. Deși poate fi explicat prin faptul că individul își cunoaște și își conștientizează interesele dintr-un anumit context, fenomenul reprezintă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
conținut. Deși poate fi explicat prin faptul că individul își cunoaște și își conștientizează interesele dintr-un anumit context, fenomenul reprezintă un adevărat pericol pentru acesta și substanțialitatea sa întrucât nu presupune doar o devenire, o transformare, perfect explicabile, ci negarea propriei existențe istorice, a trecutului care, o dată cu trecerea timpului, nu mai este o simplă înșiruire de evenimente, ci se integrează în ființă și devine o prezență organică. III. 2. Teorii despre identitate și alteritate Așa cum am văzut, identitatea și alteritatea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și nici la obiectivul lor evanghelizator, adoptă cu ușurință modul de trai al indienilor; în fapt, într-o strânsă interdependență, mișcarea inițială de identificare facilitează asimilarea în profunzime"453. În același timp, identificarea totală cu celălalt este imposibilă întrucât implică negarea propriei identități, ceea ce ar presupune o dezrădăcinare, pierderea reperelor fundamentale, care stau la baza sensului eului 454. Descoperirea celuilalt nu poate fi realizată decât prin intermediul unei incursiuni în sfera dimensiunii sociale care începe din copilărie și se sfârșește o dată cu finalul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este de a orienta și ghida comportamentul, conturând imaginea obiectului la care se referă, motiv pentru care poate doar pendula între pozitiv și negativ, fără a deveni la un moment dat neutru. Practic, caracterul neutru al stereotipului ar fi o negare a naturii și funcțiilor acestuia, stereotipul pierzându-și în acest caz rolul pe care îl are pentru individ și grup. Al doilea argument poate fi găsit în filosofia lui Karl Popper, unde problema este abordată din perspectiva importanței pentru cunoașterea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este direct legat de procesele evaluative realizate atât de subiectul, cât și de obiectul stereotipului. Pentru a rezolva problema propozițiilor popperiene, care deși sunt adevărate nu oferă valoare pentru cunoaștere, cum este cazul stereotipurilor, trebuie să avem în vedere nu negarea acestora, ci demonstrarea faptului că opusul lor este de asemenea adevărat, atât pentru același grup, cât și pentru alte grupuri. În acest sens, generalizările abuzive și pierderile de memorie ar fi depășite pentru că nu s-ar evidenția lipsa lor de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
la timpul istoric al individului. Între identitate și alteritate se stabilește un raport de contrarietate și nu de contradicție, așa cum ar putea părea la prima vedere în lumina operei lui Aristotel. Însă, opoziția despre care vorbea filosoful antic nu presupune negarea unui conținut, ci o absență față de o prezență. Între identitate și alteritate poate fi identificată și o relație de subordonare, în sensul că celălalt devine propoziția universală care reunește particularul eului, îmbogățindu-l cu toate elementele care rămân străine unei
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
la elev sau de la manual la elev. În instruirea asistată de calculator rolul esențial revine profesorului. Pe lîngă o serie de avantaje, această modernă și eficientă formă de Învățare are și anumite limite : 9 Individualizarea excesivă a Învățării duce la negarea dialogului elevprofesor și la izolarea actului de Învățare În contextul său psihosocial; 9 Segmentează și atomizează prea mult materialul de Învățat; 9 Duce prea mult la “tutelare” dirijînd pas cu pas activitatea mentală a subiectului și, prin aceasta, Împiedicîndu-l să
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
foarte mult cu vocabularul specializat al textului A și face astfel posibil transferul metaforic. Între pasajele citate mai sus se regăsește o uimitoare descriere de acțiuni ce urmărește actul de reproducere dintre un păianjen mascul și o femelă care, în ciuda negării ("sînt fericit că nu sînt un păianjen mascul") prefigurează finalul tragic al eroului. În acea dimineață asistai la o mică dramă. Mă plimbam pe coridor în timp ce servitorul făcea curățenie în cămăruța mea. La ferestruica ce dă în curte era o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de cealaltă parte individul bulversat de complexitatea lumii moderne care-i sparge reprezentările și care-și percepe existența dincolo de grupul de apartenență ca pe un risc. Faptul că globalizarea continuă să fie definită în plan politic, social, cultural, preponderent prin negare (neagă statul, neagă culturile, neagă individul etc.), spune multe în legătură cu efectele ei care nu se potrivesc paternurilor politice, economice sau culturale existente. Globalizarea redefinește întregul spațiu uman pentru că reconsideră limitele de spațiu și timp și raportul lor cu societatea și
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
de a determina un impact semnificativ în umanizarea globalizării și sensibilizarea la problemele culturale. Pentru susținătorii săi, acesta a reprezentat momentul în care s-a declanșat efortul global de dialog intercultural, ca cea mai bună garanție a păcii și ca negare a teoriei ciocnirii inevitabile a culturilor și civilizațiilor. Declarația sprijină diversitatea culturală, drepturile culturale și rolul culturii în dezvoltare, afirmând, în Articolul 5 "Drepturile culturale sunt parte integrantă a drepturilor omului, care sunt universale, indivizibile și interdependente. Înflorirea diversității culturale
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]