2,868 matches
-
seama că, atâta timp cât comanda pretorienilor e ocupată de doi indivizi, această putere este subordonată principelui? Îl cuprinde panica. Dacă Seianus nu reușește, au încurcat-o. Calcă strâmb cu piciorul și dă drumul unei sudălmi. Așa, să se răcorească. Este din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
retrage de-a-ndăratelea, cu băieții după el, nemaiprididind cu plecăciunile. Gallus îl strigă din urmă: — Atenție, să nu vă vadă nimeni! Din pragul ușii, Toranius îl liniștește: — Fii fără grijă, ne strecurăm prin spate. Stăpânul casei este în continuare agitat și neliniștit. Dacă se întâlnesc cu Vipsania și toanta se apucă să țipe ca din gaură de șarpe de față cu invitații? Revine spre neguțătorul de sclavi și-l prinde de manta. Urcați mai întâi la etajul al doilea și coborâți pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cineva mâine să-i dau scrisoarea către colegiul pontifilor, ca să o depună cât mai repede. Scribonius Libo este stupefiat. Începe să dea din nou semne de agitație: — Și ce se întâmplă cu mine în primă instanță? Îl zgâlțâie de umăr neliniștit: — Doar nu mă abandonezi! — Nu, clatină Asinius Gallus din cap. Vreau mai întâi să-i văd în ce ape se scaldă. Îi adresează un surâs liniștitor. — Nu-ți face griji! O să încep chiar de azi să le dictez scri bilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să-i pună cuțitul la bere gată. Nu povestea unchiu’ despre tâlharii ce și duc veacul prin hrubele din subsolul amfiteatrelor? — Tu știi bine drumul? face agitat. Ecoul îi aduce înapoi sunetul sinistru al propriei voci. Se simte din ce în ce mai neliniștit. Rufus nu-i răspunde. După câteva sute de pași, rostește însă pe neașteptate: — Uite! Cu mâna întinsă în față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să-i scape un suspin de ușurare. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acei chaldei mincinoși, i-a prezis că nepotul lui va ajunge să con ducă destinele imperiului. Și l-a apucat frica, nu cumva să-l pâ rască apoi careva și să fie acuzat că uneltește împotriva lui Augustus. Se foiește neliniștit. Mai e ceva care-i apasă conștiința, deși nu-și dă bine seama ce. Chipul i se întunecă. Prostit de băutură, a făcut și el o mărturisire destul de apăsătoare pentru reputația sa, dacă va ajunge la urechile cui nu trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
statuie a împăratului târâtă dintr-un gymnasium și așezată taman în fața sinagogii unde se duce și el nu a fost nici astăzi spălată, deși mama lui s-a dus să se plângă chiar Liviei. Germanicus îi cercetează pe furiș chipul neliniștit. Un nor de mâhnire coboară și peste el. Ciudată mai este capacitatea acestui popor de a trăi în izolare, gândește. Evreii refuză din încăpățânare orice asimilare cu restul populației în mijlocul căreia trăiesc, une ori de generații întregi. Pe cât dau dovadă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
săgeata otrăvită și-a atins ținta. Ea nu a fost în stare să-i dăruiască un prunc lui Augustus. Agrippina se pune pe bocit: — Și pe mine mă urăști pentru că sunt născută din cerescul lui sânge... Cei prezenți se foiesc neliniștiți. Nici unul nu are curajul să se uite la cele două femei. Toți stau cu privirile pironite în jos. Nu și Livia. Vorbele Agrippinei smulg din inima ei ascunsă un răspuns neobișnuit. Se apropie de ea și o scutură cu putere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Întâmplare, uite, aici, unde băiatul vine În avanscenă și-și Începe meditația asta a lui despre acțiune și inacțiune. Pasaju-i frumos, Într-adevăr, dar nu-l simt destul de plin de nerv. „A acționa sau a nu acționa? Aceasta e neliniștita-mi Întrebare! Trebuie să sufăr oare jignirile unei sorți potrivnice sau...” De ce „neliniștita-mi Întrebare“? Eu l-aș pune să zică „aceasta-i Întrebarea“, „asta-i problema“, Înțelegeți, nu problema lui individuală, ci chestiunea fundamentală a existenței. Alternativa dintre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asta a lui despre acțiune și inacțiune. Pasaju-i frumos, Într-adevăr, dar nu-l simt destul de plin de nerv. „A acționa sau a nu acționa? Aceasta e neliniștita-mi Întrebare! Trebuie să sufăr oare jignirile unei sorți potrivnice sau...” De ce „neliniștita-mi Întrebare“? Eu l-aș pune să zică „aceasta-i Întrebarea“, „asta-i problema“, Înțelegeți, nu problema lui individuală, ci chestiunea fundamentală a existenței. Alternativa dintre a fi și a nu fi, ca să zic așa... Să populezi lumea cu fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lumea strigă „un medic, un medic“, În momentul ăsta Brambilla cheamă În ajutor Puterea Pentaculelor, iar pupila, care Între timp se așezase pe scaunul fals stil 1600, Începe să se agite, să geamă, Brambilla se apleacă asupra ei, punându-i neliniștit Întrebări, sau punându-i Întrebări lui Familiar 39, care, după cum intuiesc În acel moment, este Cagliostro Însuși În persoană. Și iată că Începe partea neliniștitoare, pentru că fata pare că se chinuiește cu adevărat și suferă serios, asudă, tremură, bolborosește, Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
1305, 152, verso) Spargerea Vaselor. Diotallevi avea să ne vorbească adesea despre cabalismul târziu al lui Isaac Luria, În care se pierdea articularea ordonată a sefiroților. Creația, spunea el, e un proces de inspirație și expirație divină, ca o răsuflare neliniștită sau ca acțiunea unor foale. „Marele Astm al Domnului”, comenta Belbo. „Încearcă tu să creezi din nimic. E un lucru care se face o singură dată În viață. Dumnezeu, ca să sufle lumea cum sufli Într-un glob de sticlă, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că i-ar putea urmări oricine, ascuns În umbra copacilor. Soarele strălucea ca un reflector, iar locul pe care stăteau era plat și vizibil aproape din toate părțile. Totuși, singurele zgomote care se auzeau erau ale pîrÎului, păsărilor și frunzelor neliniștite. Ea Își deschise la Început doi nasturi, apoi, după o clipă, Încă doi. Reggie Îi trase corsajul, lăsîndu-i sutienul la vedere; Își lipi buzele de mătasea lui, căutînd sfîrcul, venind tot mai aproape de sîn. Ea fremăta sub atingerea lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser Își scoase chibriturile și pipa. Acum flacăra era mult mai strălucitoare, pentru că se Întuneca. Își coborî mînecile și-și prinse butonii, iar Duncan simți că tremură. Urmăriră mișcările fluviului. Doar În cîteva clipe, suprafața apei Își pierduse aspectul agitat, neliniștit. Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici - măcina pămîntul cu fiecare lovitură și clipocit. Apoi trecu În viteză un remorcher, făcînd valuri - se ridicară și se retraseră, apoi iar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și jos. — Ești foarte drăguță, Îi răspunse Fraser, că-mi acorzi chiar puținul timp pe care-l ai. Trecuse de ora șase. La prînz Îi spusese să revină, și se Întîlnise cu el În fața clădirii John Lewis, total avariată. Era neliniștită ca nu cumva Helen să fie Încă prin preajmă și să-i zărească, dar cînd o văzu cum privește nervos În jur, el o Înțelese greșit. Trotuarul era plin de oameni care megeau repede spre casă, venind de la serviciu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pe stradă se auzeau voci. Cineva alerga și rîdea pe trotuar. În casa de alături, un ștecher era tras din priză, o fereastă se apropie scîrțîind de cadru și fu Închisă cu zgomot. Julia se agită din nou În somn, neliniștită Încă o dată de vise. Pe cine oare visa? se Întrebă Helen. Nu pe Ursula Waring, la urma urmelor. Dar nici pe mine, se gîndi Helen. Acum, fiind trează, purificată, văzu totul cu claritate: cum Julia a stat În oraș pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că se hotărî să se miște mai repede. Ieși din cameră și aruncă o privire pe culoar spre ușa domnului Mundy, apoi coborî În fugă. Casa era cufundată În Întuneric, dar știa drumul ca un orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
locuri atît de curioase, cred. Atît de instructive... Data viitoare cînd vă veți duce la cinema, domnișoară Langrish, ar trebui să Încercați ceva. Întoarceți-vă capul și uitați-vă peste umăr. Ce o să aflați? Multe figuri, toate luminate de lumina neliniștită, schimbătoare a lucrurilor care pier. Ochi ficși, larg deschiși, Îngroziți, terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră, spiritul neevoluat, subjugat de simțurile materiale, de ficțiuni și visuri... Vorbea pe un ton scăzut, egal, captivant. CÎnd ea nu Îi răspunse, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă simt și mai rău dacă nu știu decît dacă știu tot ce se Întîmplă. Ajunseră deja la primărie, și se opriră la baza scărilor să-și ia la revedere. Treptele erau flancate de doi lei de piatră cu figuri neliniștite, acoperiți de un strat de cenușă, ca o blană. Julia Întinse mîna, Îl bătu ușor pe unul dintre ei și rîse. — SÎnt foarte tentată să sar pe spatele lui. Ce crezi c-ar spune domnișoara Chisholm? Cred c-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen cu o voce rigidă. — Ne vedem mai tîrziu. Vii direct acasă? Vino repede! Bineînțeles. — Bravo, fetițo... La revedere, domnișoară Giniver. — La revedere Kay. Kay puse telefonul În furcă și stătu nemișcată. O văzu pe Kay sculîndu-se, terminîndu-și țigara, bîntuind neliniștită prin casă, tușind Încă o dată, probabil. Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că fluiera sau murmura cîntece vechi din muzicaluri, Daisy, Daisy sau cîntece de genul ăsta. Poate că așternea o bucată de hîrtie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l Împiedice să se ridice... Dar țîșni brusc. Se repezi În toaletă și vomită În gol. În spațiul acela Îngust, orice sunet părea oribil. Trase de lanț pentru a Încerca să le ascundă. CÎnd se Întoarse la chiuvetă, Caroline părea neliniștită. — Cred c-ar trebui să-mi dai voie să te duc la asistentă, Viv. — Nu pot să mă duc la asistentă pentru o mahmureală. — Ar trebui să faci ceva. Arăți groaznic. — O să-mi revin, zise Viv, Într-o clipă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era Îmbrăcată În negru, cu o pălărie cu voaletă, de parcă ar fi fost la Înmormîntare. Fața tatălui era roșie-cărămizie. Duncan nu putea auzi ce-și spuneau. Dar, de unde stătea, putea vede mîinile lui Fraser pe masă, cu degetele bășicate mișcîndu-se neliniștite. Tata a fost mutat la alt atelier, la Warner, Duncan, zise Viv. El Îi Întoarse privirea, clipind, iar ea atinse brațul tatălui. — Îi spuneam lui Duncan, tată, c-ai fost mutat În alt atelier. — Așa e, spuse el aprobator. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i așa? Nu m-a afectat În trecut. La asta te gîndești? Sau crezi că nu-i treaba mea? Dar a fost, Într-un fel. Și dacă Kay a fost atît de deschisă și cinstită cu mine... Fiind atît de neliniștită, uita că niciodată nu fusese deschisă În această privință. Dacă ea a fost cinstită și deschisă, atunci n-ar trebui și noi să fim deschise și cinstite? Dacă eu nu i-am dat importanță, atunci de ce să-i dăm acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decisă să nu mă răzbun pe ea, dar, cum am nevoie să-mi descarc frustrarea pe cineva, Sandy e, din păcate, și cea mai aproape și cea mai la Îndemînă persoană pe care să dau vina. — Ăăă? Sandy Își ridică neliniștită privirea de la computer. — Ți-ai dat seama că la telefon era viitoarea mea soacră? — Da. — Și-atunci de ce Dumnezeu nu i-ai spus că sînt Într-o ședință? — Dar i-am spus, răspunde Sandy. Iar ea a zis că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a sosit telegrama din care a aflat că au fost probleme în port, cerându-i-se să trimită câteva guinee cu care să fie eliberat din arest protejatul său, apoi să se desfășoare formalitățile de debarcare, el a devenit brusc neliniștit. Oare și fiul este la fel de neinsprăvit ca și tatăl? Oricum, în conformitate cu obligațiile sale, îi trimite banii, iar băiatul apare cu o poveste care-i rupe inima și-i risipește temerile imediat. A fost prădat pe o stradă lăturalnică în Bombay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lemn polizat. Palmele îi sunt contrastant de trandafirii, buzele groase lipite de ale ei, o sărută, o sărută pe Star. Sărut. Star. Negrul. Star. —Star? zice Jonathan. Vocea lui pare pierită, îndepărtată. —Sweets, se îneacă Star. Ce faci aici? Pare neliniștită, furioasă. Iubito, îi spune Sweets pe un ton de reproș. Am venit să te văd. De ce aș umbla prin orașul ăsta mare după lăsarea întunericului? Pe Jonathan începe să-l doară maxilarul. Abia atunci își dă seama că a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]