2,766 matches
-
cu ștergare țărănești, viu colorate, chemat la telefon, sau pur și simplu urcând să-și salute gazdele, după moartea mamei ei, Aida a revenit în casa părinților, locuiește acum numai cu tatăl ei, Cine sunt oamenii aceștia? a întrebat-o neliniștit bătrânul maestru dând nefericit din cap, Ți-l amintești pe Theo? îl întreabă cu vorbă bună Aida, Theo?! Care Theo? Theo, îi explică Aida ca unui copil, Theo, cel care a stat la noi, Nu-mi amintesc! Au venit cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lemn, mă îmbrățișează bucuros să mă vadă, sub ochii lui am crescut, când am sosit, cum o duc, unde stau, te-ai făcut mare, da, trebuie să ajung la bucătării, să punem masa pentru oaspeți, eu caut din ochi, neliniștit, binecunoscuta casă veche, Nu mai e! Și nu văd decât o grămadă de bârne, moloz și țiglă din ceea ce a fost nu demult casa cu ferestre joase și pridvor de lemn, unde stăteam cu Theo, Am dărâmat-o în primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Sabina, o tresărire pe chipul ei, Copilul e pe moarte! L-am căutat toată ziua, eram dator să-i transmit acest mesaj iar el va face cum va crede de cuviință, E bine că ai venit! se ridică și face neliniștită câțiva pași prin încăpere, abia acum îmi dau seama că mișcările ei pornesc din vârful picioarelor într-o armonie deplină cu întreg trupul, îi ghicesc cu ușurință formele elastice, de balerină, sub pânza ușoară a rochiei, Boris ține mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și fac un efort suprem de a mă concentra numai asupra desenului, nopțile ea dispare ca o cenușăreasă speriată, părăsindu-mă într-o totală descumpănire și, pentru că ziua nu pot ieși, ea pozându-mi neîncetat în toate stările trupului ei neliniștit, obligându-mă s-o desenez, fascinat eu peste măsură de degetele ei lungi delicate, schimbând întruna colile de desen, profit de nopțile libere pentru a vedea Parisul, imediat după lăsarea întunericului, după ce Mireille pleacă, cobor cele trei etaje ale imobilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă nu-ți convine o poți arunca la gunoi, Dacă va fi nevoie am să-mi construiesc o biserică, îi spun plin de exaltare lui Lucian și tuturor, 22 aprilie, n-ar mai trebui, dar încă ceva din mine tresare neliniștit ori de câte ori se întâmplă ca Aida să treacă pe aici, nimic nu mă poate opri să nu-mi arunc privirea spre fereastră atunci când recunosc în auz inconfundabilul scârțâit al porții, tocurile ei pe trotuarul pietruit din curte, silueta elegantă trecând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe pereți, nu-l recunosc, se strecoară printre bârnele schelei spre ieșire și, ajuns la ușă, stinge lumina din mână lăsând biserica în întunecime, reușesc cu greu să mă obișnuiesc cu noaptea coborâtă brusc în biserică și ochii mei caută neliniștiți ferestrele prin care bate slab lumina albă a lunii de afară, și liniștea adâncă din biserică, uriașul schelet de bârne și scânduri din mijlocul navei, umbrele neclare din jurul meu dau naștere aceleiași usturătoare întrebări, de ce? Și-o albină, bâzâindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe lume care-l face pe om sănătos și-l poartă de pe-o zi pe alta și toate celelalte pot fi rezolvate numai dacă, întâi de toate, stomacul a primit ceea ce i se cuvine, Cât e ceasul? întreb eu neliniștit, Diana are ceas pe mână și tot ea îmi răspunde, dar eu nu mă pot uita la ea, Cinci! îi aud glasul și n-o văd, A plecat poșta! De mult! Venisem să pun o scrisoare, Lasă, Daniel, o pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu râsul fericit al, acum te fascinează fustele femeilor, Nu! doar fusta ta! Ești foarte tânăr, Theo! Asta nu mă împiedică să fiu sincer! Dacă ai avea vârsta mea, aș crede că încerci să mă seduci dar, Dar?! Se ridică neliniștită și umblă desculță prin atelierul vast, cum s-o conving pe această femeie că mă interesează pur și simplu felul în care fusta ei lungă de, din ceva moale ce cade tulburător, dar ce știe ea despre chinul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o contrazisese Mike. Soarele a strălucit, ne-am jucat pe plajă... —Sunt pregătită pentru finalul zilei de azi, a fost singura replică a Monicăi. Ashling se oprise din a se lupta cu Janet și cu Owen, simțindu-se exclusă și neliniștită. Părinții nu aveau voie să aibă sentimente, nu de genul acela, oricum. Puteau să se plângă când nu îți făceai temele sau când nu mâncai tot, dar nu aveau voie să aibă parte de propria lor nefericire privată. La finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un om care părea să nu se panicheze niciodată, indiferent cât de obscură și dificilă era cererea care i se făcea. Între timp, a sunat-o pe Clodagh. —Ai spus că vrei să vorbești cu mine despre ceva, spuse Ashling neliniștită. —Vreau, spuse ea, pe fundalul sonor obișnuit. Craig e bolnav și stă acasă, iar Molly are iar interdicție la terenul de joacă. — Ce a mai făcut acum? Se pare că a vrut să dea foc locului respectiv. Dar e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebuit să porți pantaloni? întrebă când, peste câteva secunde, trecu și Ashling peste el. Când Lisa a apreciat că sunt destul de departe de hotel, a încetinit. Ashling a prins-o din urmă și i-a aruncat o privire umilă și neliniștită. Depinde ce e înăuntru, spuse Lisa cu buzele strânse. Tocmai își amintise de ce îi plăcea să lucreze singură. Când nu se poate, trebuie să împarți - machiaj, laude, lucruri. Deschizând geanta de doctor, spuse: Poți lua fardul de ochi. Hei, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șampanie? Și-a aplecat cu subînțeles capul său lucios către lada de șampanie și nu a durat mai mult de o secundă pentru ca toată lumea să înțeleagă la ce se referea. — Dar ce se va întâmpla cu competiția cititorilor? întrebă Ashling neliniștită. —Taci dracului din gură, o aranjă Trix, după care se întoarse către Lisa. Așa ar trebui făcut, Lisa, spuse ea, tare. Putem sărbători primirea acelor bani de la L’Oréal. Nu a fost nevoie de nici o secundă de gândire. Cuvintele: „Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa spune că putem bea șampania cititorilor“ au început să șuiere prin birou ca o briză. Obiectele muncii au fost puse jos și lumea s-a relaxat. Până și Mercedes părea veselă. — Dar nu avem pahare, spuse Lisa, dintr-odată neliniștită. Nici o problemă. Înainte ca Lisa să se răzgândească, Trix ducea deja o tavă cu căni murdare de cafea către baie. Era prima dată în ultimele șase luni când spăla ceva. S-a întors extraordinar de repede și nu conta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru a mirosi, apoi izbucni în râs. —E gem de afine. Pariez că Molly a făcut-o, răsfățata mică. E de comă, nu? —E genială. Nici Dylan nu era prea treaz. — Crezi că sunt în regulă? întrebă Clodagh, dintr-odată neliniștită. —Bineînțeles! Ashling și Ted au numărul de mobil. Sună ei dacă se întâmplă ceva. Cum ar fi? Ce ar putea să se întâmple? —Nimic. — Dă-mi mobilul să dau un telefon scurt. Ochii lui Dylan o implorau. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
defensivă. Se îmbrăcase cu foarte mare grijă și era mulțumită în mod special de cămașă pentru că, din cauza unei iluzii optice, dădea impresia de pseudotalie. Nu ai și tu o fustă scurtă? Nu port niciodată fuste scurte, bombăni ea, întrebându-se neliniștită dacă nu cumva exagerase cu fardul de obraz. Îmi urăsc picioarele. Am prea mult fard de obraz? — Unde ar trebui să mă uit? Chestia aia roșie de pe obraji? Nu, te mai poți da. Ashling începu imediat să se șteargă. Motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că se apucase de ele, pentru că așa părea o persoană cu „interese“ - despre fetișul ei pentru poșete și despre cum, în majoritatea timpului, îi plăcea noua ei slujbă la Colleen. Deși ăsta nu este un apropo, spuse ea, dintr-odată neliniștită. —Știu. Dar fii sinceră, te sâcâie să le aduci capul lui Marcus Valentine? —N... nu, se bâlbâi ea. Și nu se bazează pe tine la muncă să faci asta? întrebă el din nou. Nici gând, spuse Ashling hotărâtă. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bine să se culce cu el de data asta. Nerăbdarea o făcea să tremure. Dar și-a repus mintea în funcțiune rapid. Cu grijă, Ashling recunoscu că lucrurile mergeau bine. Marcus se purta frumos cu ea și, deși fusese foarte neliniștită, nu era din cauza a ceva ce făcuse el. De când îl văzuse pe Marcus pentru prima dată pe scenă, ceva începuse să se schimbe în peisajul interior al lui Ashling. După ce Phelim ieșise din scenă, ea renunțase la dragoste și fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întâmplase. În loc să o sărute, așa cum o făcea de obicei, era nervos și mofturos. Ce e în neregulă? a întrebat ea. Îmi pare rău că am întârziat, am muncit și... —Uită-te la asta. I-a aruncat un ziar. Ea citi neliniștită. Reieșea că Bicycle Billy semnase un contract cu o editură. Era descris ca unul dintre cei mai mari comici din Irlanda, i se făcuse un contract pentru două cărți și primise un avans format din șase cifre. O purtătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
caute cărțile de tarot. Le neglijase în ultima vreme și, dacă nu ar fi cerut Joy consultații în privința lui jumătate-om-jumătate-bursuc și plecarea lui, ar fi fost acoperite de praf. Dar aranjamentul care nu promitea nimic bun nu o liniști deloc. Neliniștită și agitată, Ashling se cufunda într-o ură reiterată pentru familia ei. Dacă ar fi avut una normală, asta nu s-ar fi întâmplat. S-a gândit la Marcus pentru un moment. Nu dădea vina pe el pentru că era nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așa rețete în stânga și-n dreapta... —Spune-mi Monica. Și nu este pentru mine, este pentru fiica mea. Monica îi atrase atenția asupra lui Ashling. — A, Ashling, nu te-am văzut. Ce este? O plăcea pe Ashling. Ea se mișca neliniștită și, trezită de cotul mamei sale, spuse într-un final: Mă simt îngrozitor. —Iubitul ei a părăsit-o pentru cea mai bună prietenă a ei, explică Monica în momentul în care și-a dat seama că Ashling nu o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
primul lângă lună pentru a-i ține de urât. — Lună, nu te plictisești să stai numai cu Luceafărul? — Ba da, spuse luna posomorâtă, Luceafărul e tăcut în ultima vreme, iar eu trebuie să stau singură, doar cu marea cea veșnic neliniștită. Poți să vorbești cu mine, dacă vrei. Eu mai stau aici, până mă cheamă părinții. Sigur! Mi-ar face mare plăcere! Luna a vorbit cu mine minute bune și mi-a spus cum este în spațiu, cum se vede Pământul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pumnii și am strigat: — Vorbește-mi, fir-ai tu să fii! Suntem parteneri! Am omorât, în pizda mă-sii, patru oameni împreună, iar acum îmi faci chestia asta? Lee se întoarse. Îmi aruncă obișnuitul lui rânjet sfidător, dar îi ieși neliniștit, trist și istovit. Avea vocea răgușită și stinsă. — O păzeam pe Laurie când se juca. Eram un bătăuș și tuturor băieților le era frică de mine. Aveam o grămadă de iubite - știi cum e, aventuri de puștan. Fetele mă tachinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar în spatele lui. Ghemuit pe scaunul din față, am petrecut ore pline de nervi urmărindu-i pe pietonii ce intrau și ieșeau din cele trei baruri din cartier - limbiste, bărbătoaice și, fără nici o îndoială, oamenii șerifului, tipi cu privirea aceea neliniștită, proprie traficanților. Miezul nopții veni și apoi trecu. Traficul se intensifică. Majoritatea trecătorilor erau lesbiene care se îndreptau spre motelurile cu ora de vizavi. Apoi ea ieși singură pe ușa barului La Verne’s Hideaway, - o făptură impresionantă, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
volan. Am urmat-o și am aprins o lumină de bord, pentru a-i putea citi reacțiile. Mă izbi un miros de tapițerie de piele și parfum stătut. — Spuneți-mi de când o cunoșteați pe Betty Short. Madeleine Sprague se foi neliniștită. — De unde știi c-o cunosc? — Ieri seară, când o interogam pe barmaniță, ați șters-o englezește. Dar pe Linda Martin? O cunoașteți și pe ea? Madeleine bătu darabana pe volan cu unghiile ei roșii, lungi. — Ăsta-i ghimion curat. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de ajuns ca să mascheze vaporii de alcool care ieșeau din el. — Domnule, spuse el cu un zâmbet bolnăvicios și neliniștit, nu cred că ar trebui să conduc eu. Își lăsă capul. — Îmi pare rău, domnule. Logan ridică o sprânceană și deschise gura. Apoi o Închise la loc. Probabil că aceasta era patrula pe care trebuia să o supervizeze. Erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]