3,831 matches
-
acolo, chiar sub picioarele lui, se ascundea un om. în fiecare dimineață, când jeepul se apropia din nou de sebhka, s-ar fi spus că două sentimente duceau o luptă feroce în forul său interior: teama de a zări figura nemișcată în același loc și teama de a nu o mai zări. în fiecare dimineață, pe locotenentul Razman îl încerca mai întâi o senzație de furie și neputință, ce-l determina să-l blesteme cu glas tare pe acel împuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fortul părăsit. Se simți copleșit și speriat chiar mai mult decât prima dată când, ajuns acolo, avusese certitudinea că nu va ieși niciodată viu din el și că acele ziduri vor deveni închisoarea și, totodată, mormântul lui. Rămase câteva clipe nemișcat, ascultând, cu toate că știa că nu mai are ce auzi, căci vântul și oamenii erau singurii care puteau face zgomot, și era o zi fără vânt, iar oamenii muriseră. Paisprezece! își amintea de chipul fiecăruia, de la fața ascuțită și foarte palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se supuse îndată; se strecură printre jaime și sheribe și dispăru ca înghițit de stufărișul minusculei lagune. Laila îi chemă apoi pe fiii soțului ei, pe femei și servitori, își luă copilul cel mic în brațe și așteptă mândră și nemișcată ca omul care părea comandantul grupului de soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți în tabăra mea? întrebă, cu toate că știa răspunsul. — Pe Gacel Sayah. îl cunoști? — E soțul meu! Dar nu e aici. Sergentul Malik se uită cu plăcere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Celălalt clătină din cap, ca și cum i-ar fi venit greu să creadă sau l-ar fi uimit faptul că exista cu adevărat. Apoi închise ochii și respiră cu greutate. Nu mai spuse nimic și, după zece minute, muri. Gacel rămase nemișcat, stând pe vine în fața lui, respectându-i agonia, și doar când își dădu seama că îi căzuse capul pe piept se ridică și, folosindu-și ultimele forțe, târî corpul lui Abdul-el-Kebir până în partea din spate a mașinii. Se odihni puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i curgea în voie pe gât. — Și acum ești aici, ca în visele mele; chiar mai frumoasă și mai tânără decât am visat... Făcu o pauză și apoi, încet, fără să ridice tonul, dar hotărât, adăugă: — Dezbracă-te. Laila rămase nemișcată, ca și când nu l-ar fi auzit, și doar o ușoară licărire de teamă străluci în străfundul imenșilor săi ochi negri, în timp ce degetele i se crispau ușor pe pânza aspră și murdară a saltelei de paie. Malik-el-Haideri așteptă câteva clipe, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adâncă de rahat. Și aerul era dens. Calm și dens în noaptea caldă. Umed, sărat, calm și dens. Aer cu miros de pucioasă și plumb; de benzină arsă incomplet; de ulei care s-a prăjit de mii de ori. Rămase nemișcat, stând pe gânduri dacă să pătrundă în orașul adormit sau să se întoarcă și să-și caute și el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a se mira, spectacolul pe care răsăritul îl oferi ochilor săi corectă din nou acestă greșeală, căci cenușiul plumburiu și metalic al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător al unor nori prevestitori de furtună ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
facă până nu e absolut sigur de rezultat - veni răspunsul. Dacă eșuăm, francezii n-or să ne mai dea o a doua ocazie. — De acord... Ține-mă la curent. închise. Ministrul de Interne Ali Madani făcu la fel și rămase nemișcat în fotoliu un timp îndelungat, cufundat în gânduri, meditând la ceea ce se putea întâmpla în cazul când colonelului Turki nu i-ar fi reușit lovitura și Abdul-el-Kebir ar fi continuat să agite națiunea. Generalul Al Humaid era primul, dar, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pătura era îmbibată de transpirație și sânge, dar sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făcut până diseară. O jumătate de oră de înot la șase dimineața e prea de ajuns. Pe la zece o să intre, probabil, iarăși în apă. Și azi vor fi peste patruzeci de grade, așa încât va sta, ca și ieri, la umbră nemișcat, asudând, meditând și rugându-se să-i vină un gând salvator, Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mă și întărește-mă. Ieși pe mal și se întinse pe iarba uscată, cu cămașa sub el în chip de cearceaf de plajă. Soarele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a strâns cureaua și a plătit. A fost mereu cu datoriile la zi. Asta i-a întărit mândria și credința și l-a golit de vlagă, umplându-l de un năduf care trebuie vărsat pe cine se nimerește... Rafael stătea nemișcat, lungit cu mâinile sub cap, cu ochii larg deschiși spre albastrul incandescent - transparența adâncă, impenetrabilă, care pleacă din tine și se întoarce și o simți ca un abur, o mireasmă, un duh, o prezență nevăzută care te urmează pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o cotropiseră amețeala și moleșeala aceea dulce care-i dădea târcoale și o adulmeca și se freca de ea ca o pisică. Trecea tot mai des prin stările astea înainte să i se facă foame sau după ce se sătura. Aștepta nemișcată, pândind, stând la fereastră și uitându-se după Velicu. Își asculta trupul: foamea, somnul, copilul care începuse din nou să miște, ca și cum ar fi dat să-i spună ceva și n-avea glasul destul de limpede pentru a se face înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a intra pe degeaba În clubul lui, dar dacă el ținea să procedeze astfel, eu nu aveam nimic Împotrivă. Speram doar ca Tom să se arate suficient de impresionat. Am deschis ușile de la capătul treptelor și am rămas o clipă nemișcată, inspirând puternic. Mă simțeam În Camden Town ca acasă, iar asta se datora clubului. Era tapetat cu „fluturași“ de la concertele anterioare, podeaua era de lemn, În mijloc trona un bar uriaș, iar pe lângă pereți, dintr-un capăt În celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai mici detalii ale șuvițelor brun-roșcate. Era clar că Felice era genul de persoană care putea purta haine albe fără să le murdărească. Pe de altă parte, eu nu trebuie decât să-mi pun un pulover alb și să șed nemișcată Într-un fotoliu, timp de zece minute, pentru ca, atunci când mă ridic, să descopăr că pe el au apărut diverse pete neidentificabile. Felice Îmi Întinse mâna, pe care se lăfăia un inel imens, foarte asemănător cu cel de logodnă al Prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
beton, plin de pete, amenințător și fără ferestre, precum o Închisoare. M-am trezit că tremuram din cauza unui fior Înghețat, care nu prea avea nimic de-a face cu aerul rece de afară. Vreme de o secundă, am rămas absolut nemișcată și-n acea clipă am fost brusc convinsă că mai era cineva În cameră, În spatele meu. La gândul ăsta, mi se zburli părul pe ceafă. Aproape că simțeam acea prezență feminină. Nu scosese nici un sunet, iar senzația de rău augur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ordine, În urma puseului acut de curățenie de duminica trecută, așa că măcar nu m-am deprimat și mai tare la gândul că sunt o ființă murdară și necivilizată. Apoi, m-am Întins iarăși pe canapea și mi-am impus să stau nemișcată. Asta m-a ajutat puțin. Timpul se târa Încet. Pe la două după-amiaza, sună cineva la ușă. Eram foarte sigură că nu mai comandasem nici o pizza, dar intrasem deja În perioada de refacere și mi se făcea din nou foame, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
câteva propoziții, dar acum nu-mi mai găseam cuvintele. Am reușit, până la urmă, să spun lamentabil: — Voiam să văd dacă ești... dacă ai nevoie de ceva. Se uita drept la mine. Numai ochii i se mișcau, corpul fiindu-i tot atât de nemișcat ca cel al gardienei. Era ca și cum, odată intrați, cei mai inteligenți Învățau să-și mențină o anume stare de calm, care le permitea să facă față plictiselii, programului care se repeta la nesfârșit, zi după zi. Deprindeau modul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ai avut o alegere de făcut și ai ales. M-am aplecat către ea. — Am făcut ceea ce trebuia, am zis, iar glasul Îmi oglindea lipsa de convingere. În clipa aceea, mă disprețuiam. Rachel scutură Încet din cap. Stătuse atât de nemișcată, Încât chiar și această mișcare imperceptibilă fu un șoc. — Asta nu e adevărat. Nu era treaba ta. Vocea Îi suna detașată, de parcă vorbeam despre alte două persoane pe care abia de le cunoșteam. — La Început, tu ai fost cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
puloverul acela sunt Fliss și Naomi și lor le-ar fi fost cam strâmt, am subliniat eu, adăugând apoi pe un ton tăios: — Ce păcat că nu-l poți incrimina și pe Derek În felul ăsta. Rachel redeveni retrasă și nemișcată, așa cum fusese la Începutul conversației noastre. — Mai ai ceva de spus? se interesă ea calmă. Pentru că mă cam obosește toată chestia asta. Am fost deja interogată suficient. — Nu. Nu mai am absolut nimic de spus. Mi-am Împins scaunul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Abu Taher ca pentru sine. Nu astfel și gândește, dar spaima sa este adevărată. Păstrează Încă În urechi ecoul unei furii foarte recente, nu este sigur că are să poată, și de această dată, să Îmblânzească fiara. Hanul a rămas tăcut, nemișcat, Încremenit parcă Într-o deliberare insondabilă; apropiații săi Îi așteaptă primul cuvânt ca pe un verdict, unii curteni preferă să iasă Înainte de furtună. Omar a profitat de confuzia generală ca s-o caute din ochi pe Djahane; aceasta stă rezemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sosește, o găsește așezată pe divanul lui Terken, la picioarele unei perdele trase, cu capul lăsat, cu părul răsfirându-i-se neglijent pe umeri. Sultanul se află lângă ea, Îmbrăcat În Întregime În mătase, cu un turban pe căpșor. Stă nemișcat pe perna sa; fața Îi e roșie și plină de coșuri, ochii - sunt pe jumătate Închiși, are aerul că se plictisește. Omar s-a apropiat de Djahane. I-a luat cu tandrețe mâna, și-a trecut Încetișor palma peste chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care am văzut la fel de bine o sfidare, ca și un reproș. După aceea, când m-am săltat din fotoliu cu o stângăcie desăvârșită, pierzându-mi cumpătul și regăsingu-l, căutând să-mi recapăt echilibrul, dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și luase rămas-bun de la oaspeții ei, se retrăsese. Nu. Stătea Încă așezată, singură, În mijlocul a douăzeci de scaune părăsite. Îngrijorată, cu gândul dus. Fără s-o pierd din priviri, mi-am ridicat servieta, cât mai lin posibil. Șirin era tot nemișcată, din profil, fără să-mi simtă prezența. Într-o tăcere meditativă, m-am așezat, mi-am luat Îngăduința s-o contemplu. Cu impresia că mă găseam, cu doisprezece ani mai Înainte, la Istanbul, În salonul lui Djamaledin. Așa stătea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a pornit să țipe. Micuțul voia neapărat să fie în centrul atenției. Da, și încă cum! Chiar din clipa aceea, puteai să-ți dai seama că-i e sortit să rămână unicul nostru copil”, vorbea mama în receptor. Eu stăteam nemișcat în spatele ușii, trăgând cu urechea. „Nu, el mânca înghețată, imaginează-ți. Și afară ploua cu găleata. O femeie singură în spital, imaginează-ți”, a continuat ea. Cea care trebuia să-și imagineze întâmplarea cu pricina purta numele de Doina. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încolo și-ncoace, până mi-a venit amețeala. Dezbăteau ce-mi stă mai bine, galbenul cu flori sau roșul cu dungi. Când adulții dezbat un asemenea subiect, nu le arde de glumă. A trebuit să stau drept, să mă țin nemișcat, să întind brațele, să mă răsucesc, să fac câțiva pași. Ei au șoptit, au exclamat aprobator, m-au tras de cămașă, mi-au suflecat mânecile. Și-au dres glasul, s-au apucat de bărbie ori de lobul urechii, au încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]