3,943 matches
-
cu „Times“, la un rând: Imobilul din Calea Victoriei, 144 a fost construit cu aproximație la începutul secolului al XVI-lea, de când datează prima lui atestare, într-o plângere juridică, pe care Arhivele Statului încă o mai păstrează, făcută de Nălbica, nepoata spătarului Gongea, împotriva lui Dandu Bărbuceanu... Numele Nălbicăi i-a străbătut fulgerător creierul. Și-a adus aminte cum o dusese la mănăstire ca să împlinească visul lui Ioniță Zugravu, care era, de fapt, și visul lui, și s-a simțit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fiecare vară așteptam cu nerăbdare să sosească vacanța ca să-l vizitez. Intram pe poartă și strigam: Sărut mâna, bunicule! Am venit! Bunicul apărea încet din casă, sprijinit pe bastonul său întâmpinându-mă cu fața luminoasă ca soarele: Bine ai venit, nepoate! Vai ce-ai mai crescut! Așa este, sunt mare acum. Mi-a fost dor de tine, bunicule! Și mie, nepoate. Mă bucur că ai venit să îmi alungi singurătatea. Banca pe care stătea bunicul de obicei pentru a-și depăna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
venit! Bunicul apărea încet din casă, sprijinit pe bastonul său întâmpinându-mă cu fața luminoasă ca soarele: Bine ai venit, nepoate! Vai ce-ai mai crescut! Așa este, sunt mare acum. Mi-a fost dor de tine, bunicule! Și mie, nepoate. Mă bucur că ai venit să îmi alungi singurătatea. Banca pe care stătea bunicul de obicei pentru a-și depăna amintirile se afla în fața casei vechi. În partea stângă a casei se afla prispa pe care luam masa în zilele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
când Violetta a ajuns în casa primitoare a bunicii dragi, domnul și doamna Filip au purces la drum. Acasă la bunica ei, fata nu se simțea tristă. Încă îi plăcea compania bătrânei cu părul alb și strâns în coc. De dragul nepoatei, casa, alteori atât de pustie, s-a însuflețit, solicitând din plin simțul olfactiv. Prăjiturele, pui la cuptor, sărmăluțe cu păsat, ciolan afumat, toate au fost condimentate cu povești din timpuri trecute. Zilele și nopțile se scurgeau unele după celelalte fără
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau regrete. Și vremea a fost de partea fetei cu nume primăvăratic. A nins mult. Zăpada a acoperit pomi, copaci, grădini, trotuare. Deafară răzbăteau din când în când vocile precipitate ale unor copii încântați de anotimpul alb. În rest, tăcere. Nepoată și bunică păreau a fi intrat definitiv într-un timp special al tihnei. Doar Ionică și știrile de seară mai aduceau în casa lor agitația unei lumi noi. Dar vai! Într-o seară, într-o nefastă seară, vocea crainicei a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
picioarele lui Laban. - N-am luat nimic. Nu e nici un lucru de al tău printre ale noastre. Și nu e loc pentru hoți în corturile mele. Dar Laban s-a ținut tare. - Terafim-ul e mai mult decât important pentru mine, nepoate. Nu plec din locul ăsta fără el. În acel moment, Iacob a dat pur și simplu din umeri. - Nu e aici, a mai zis o dată. Convinge-te singur. Și apoi i-a întors spatele lui Laban și a plecat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
naștere? m-a întrebat verișoarea mea. Nici de durere? Și dacă copilul moare? Am scuturat din cap. - Moașelor nu le e frică de viață, am zis eu și mi-am dat seama că deja mă vedeam ca ucenica Rahelei și nepoata Innei. Tabea și cu mine ne-am holbat la undele apei și vorbele noastre s-au dus o dată cu refluxul. Ne-am gândit la diferențele dintre noi și ne-am întrebat dacă dorințele noastre aveau să se împlinească și dacă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Sara atât de mult că i s-a arătat în pădurea de terebinți de la Mamre și i-a dăruit un fiu sănătos când ea trecuse de mult de vârsta copiilor. Acel fiu era bunicul nostru Isaac, soțul Rebecăi, care era nepoata Sarei preoteasa. Bunica mea Rebeca era cea care profețea acum în pădurea sacră de la Mamre. După ce au evocat cum trebuia istoria familiei, tata și unchiul au trecut la povești despre propria copilărie, dându-și ghionturi în timp ce-și aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frica de Esau. Eram nerăbdătoare s-o văd din nou pe prietena mea și s-o cunosc pe Bunica, care începuse deja să trăiască în imaginația mea. Eram sigură că Rebeca le va adora pe mamele mele; până la urmă, erau nepoatele ei și nurori totodată. Pe mine mă și vedeam favorita ei, animăluțul ei preferat. De ce n-aș fi fost, în fond nu eram eu singura moștenitoare de parte femeiască a fiului ei preferat? A doua zi dimineață am plecat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult interes și au refuzat să învețe și ele să facă la fel. - Sacrificiile sunt ceva ce fac bărbații, spuneau ele și-și mâncau dulciurile. Totuși, nevestele fraților mei munceau cum trebuie și erau fertile. Am dobândit mulți nepoți și nepoate în Salem, iar familia lui Iacob a prosperat. Era pace la corturile noastre, doar Simon și Levi trăiau într-o continuă, mișcătoare nemulțumire. Fântâna, cea care făcuse ca pământul nostru să pară așa o afacere, se dovedise a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care o simțeam și eu și mi-a pus o mână fiebinte pe umăr ca să mă conducă spre palat, servitoarea reginei ne urma, cu un rânjet pe față. Stăpâna ei avusese dreptate; era o rază de lumină între prinț și nepoata Oracolului de la Mamre. Spre deosebire de mine, fiul lui Re-nefer nu putuse să-și ascundă inima de mama lui. Re-nefer le disprețuia pe femeile din oraș de când venise ca tânără mireasă în Salem. - Proaste și seci, le ștampilase ea pe toate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai ei. Nehesi știa cum să se facă util, iar Nakht-re în curând l-a trimis să ducă mesaje între casă, templu și mormintele care se construiau în valea de la apus. Eu nu eram nici chiar servitoare, dar nici tocmai nepoată, o străină care nu le vorbea limba și care n-avea cine știe ce calități evidente. Doamna casei mă mângâia când mă vedea, mai mult ca pe o pisică, dar se îndepărta înainte de a veni momentul conversației. Nici servitorii nu prea știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
afle tot ce se putea despre mine; doamna ei, Ruddedit, o întrebase despre mine pe Re-nefer, care îi dăduse doar câteva detalii. Meryt le luase pe acestea și țesuse o poveste fabuloasă. Cu vorbele lui Meryt, eu eram fată și nepoată de moașe, care știau meșteșugul plantelor și al infuziilor chiar mai bine decât necromanții de la On, acolo unde se învață arta vindecării în Egipt. Mă credea o prințesă a Canaanului, descendenta unei regine mărețe care fusese detronată de un rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am lăsat ca să aduc bere și fructe. Kiya ne-a urmat și se holba la bărbatul cel frumos îmbrăcat care era în casă. - Ea e sora mea? a întrebat Re-mose arătând înspre copilul care stătea tăcut. - Nu, am răspuns. E nepoata unei prietene și mi-e ca o nepoată și mie. Răspunsul a părut să-l ușureze. - Se pare că zeii au hotărât ca tu să fii singurul meu copil, am adăugat eu. Mă bucur să te văd sănătos și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ne-a urmat și se holba la bărbatul cel frumos îmbrăcat care era în casă. - Ea e sora mea? a întrebat Re-mose arătând înspre copilul care stătea tăcut. - Nu, am răspuns. E nepoata unei prietene și mi-e ca o nepoată și mie. Răspunsul a părut să-l ușureze. - Se pare că zeii au hotărât ca tu să fii singurul meu copil, am adăugat eu. Mă bucur să te văd sănătos și cu succes. Spune-mi, te-ai căsătorit? Sunt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
teme, pământul e sub tine Nu te teme, avem apă și sare Nu te teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Meryt s-a relaxat și a închis ochii, înconjurată de fii și fiice, nepoți și nepoate. A oftat lung, o adiere printre trestii, și ne-a părăsit. M-am alăturat și eu femeilor care au început să cânte bocetul cu voci subțiratice și pătrunzătoare, bocetul care anunța vecinii că ne-a părăsit moașa iubită, mama, prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ori de câte ori mă duceam la o naștere. Ele au învățat ce era de făcut și în curând au început să se ducă singure, să le scape pe femei de frica și de singurătatea nașterii. Ucenicele mele mi-au devenit fiică și nepoată. Cu ajutorul lor, am găsit din nou apă în fântâna care crezusem că avea să sece după moartea lui Meryt. Au trecut luni și ani. Zilele mele erau pline, iar nopțile, liniștite. Dar nu există liniște care să dureze înainte de mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
strănepoții lor. Pentru că ei nu sunt doar copiii lui Iacob, ci și ai Leei, ai Rahelei, ai Zilpei și ai Bilhei. Tu ești singura mătușă din sângele mamelor lor și mamele noastre ar fi vrut ca tu să le vezi nepoatele. La urma urmelor, tu ai fost singura lor fiică, singura pe care au iubit-o. Fratele meu putea vorbi la nesfârșit și a vorbit până a răsărit soarele, iar eu și Benia eram epuizați. Deși nu zisesem da, lui Zafenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi-a făcut cu ochiul de parcă eram vechi prietene. - Ai mulți unchi, am zis. - Unsprezece, a zis Gera. Dar cei trei mai mari au murit. - Ah, am dat din cap și i-am spus adio în inima mea lui Ruben. Nepoata mea s-a așezat lângă mine, a scos fusul din șorț și s-a pus pe lucrat în timp ce depăna povestea familiei. - Cel mai mare a fost Ruben, fiul Leei, prima nevastă a bunicului. Scandalul a izbucnit când Ruben a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ani. E un om cinstit și duce greul familiei, deși unii dintre verii mei cred că a devenit prea temător în ultimii ani. Gera a continuat, spunându-mi povestea fraților mei și a nevestelor lor, arătându-mi copiii, recitând numele nepoatelor și ale nepoților, carne din carnea mea, cu care nu aveam să schimb nici un cuvânt. Ruben avea trei fii cu o nevastă pe care o chema Zilla. A doua nevastă, Attar, îi dăruise două fete, Bina și Efrat. Simon avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răposata lui soție, Gaïdick. - Eram cu Aude și cu Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În chip de răspuns și reîncepu să mănînce. Nepoata lui Îi strecură o privire piezișă și se amuză În sinea ei de ușurința cu care Îl Îmbrobodea. Dacă ar fi știut el că-și petrecuse o parte a nopții afară, și mai cu seamă dacă ar fi știut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la durerea lui Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină În fața ei, asigurînd-o de sprijinul său, apoi lăsă locul fiului, nurorii, nepoatei lui. Și lui Gwenaëlle, Philippe, Ronan... În picioare Într-un colț, Marie Îi observa pe Gwen și pe bătrînul castelan care se Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
domiciliul lui, poliția găsise vreo sută de casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să se adâncească. Am hotărât să mă opresc, să ies din joc. Duc o viață liniștită, lipsită de bucurie. Seara citesc, Îmi fac ceaiuri, băuturi calde. În fiecare weekend mă duc la părinți, mă ocup mult de nepotul și de nepoatele mele. E drept că am nevoie de un bărbat; uneori, noaptea, mi-e frică, Îmi vine greu să adorm. Există tranchilizante, există somnifere; dar nu e suficient. De fapt, aș vrea ca viața să treacă foarte repede. Michel rămase tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Era ca o ciudată perioadă de vacanță, sau ca o reîntoarcere În copilărie. Annabelle simțea mângâierea soarelui pe față și pe brațe. Cel mai adesea stătea fără să facă nimic; uneori broda, sau confecționa lucrușoare din pluș pentru nepotul și nepoatele ei. Un psihiatru din Meaux Îi prescrisese somnifere și tranchilizante În doze destul de puternice. Oricum, dormea mult, iar visele Îi erau fericite și liniștite; puterea spiritului este imensă, cât timp rămâne În domeniul său propriu. Michel era Întins În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]