7,995 matches
-
poliția dorește să evite panica. De asemenea, nu vrea să-i încurajeze pe toți sonații pe care un astfel de caz are obiceiul să-i producă. Dar adevăratul motiv este că poliția este pur și simplu rușinată de propria-i neputință fără margini de a captura acest bărbat. Am simțit-o pe Hildegard strângându-mă mai tare de mână: — Herr Vogelmann, zise ea, tocmai faptul că nu știm ce i s-a întâmplat este foarte greu de suportat. Dacă am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după toate aparențele, că, pornind de la viața omului, s-ar putea demonstra că opera lui este incoerentă, cu neputință de apărat, neprezentabilă. Responsabilul-șef al acestei întreprinderi de calomniere poartă numele de Ieronim. Starea civilă: sfânt al Bisericii catolice apostolice și romane. Strălucind în iubirea aproapelui, ca toți cei din casta sa, lui i se datorează pachetul de informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Linia vieții Elena Marin Alexe Mi se incălzesc mâinile la flacăra domoală a rugăciunii, care se zbate atinsă de neputință, printre bobițele fierbinți, stropșite în palmele stinghere, înghețate. Odată pornit, potopul lacrimilor își croiește vad, pe făgașul abia schițat spre linia vieții, până la finalul comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
Rătăciri Elenă Marin Alexe Călător pe ruta vieții Și atins de neputința Gârbovit de greul vieții Sugrumat de necredința Peregrin pe cai străine Tânjind după adevăr Amăgit am fost adesea Și mușcând mereu din măr Tot amarul vieții mele L-am simțit mereu pe buze Doar că El privind la mine Nu
R?t?ciri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83349_a_84674]
-
spiritul de finețe decât de cel de geometrie. La pasivul direcției puriste mai sus pomenite înscriem o anumită sărăcie a conținutului temelor. Tribuna, 17 mai 1958 FORMAȚIA MATEMATICĂ În ceea ce mă privește resimt ca o umilință neștiința mea de elinește, neputința în care mă găsesc de a proba, ca pe un ban de argint, sunetul ce emit în original imnurile către Demetera, tragediile lui Eschil, versurile lui Teocrit. Ceva mai mult, sunt gata s-o recunosc public, cu o singură condiție
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
2017 Toate Articolele Autorului Distanța nu se măsoară în depărtări, uitări de sine sau înstrăinări. Se măsoară în bătăi de inimă, abandonări în fața tristeții, în miile de cioburi sparte ale amintirilor, deveniri în amar, în dorința de a avea și neputința de a primi. în mireasma zilei de vară ce ne-a unit și viscolul iernii ce a înghețat zâmbetul, zâmbetul buzelor tale. Distanța este ea însăși o sumă de mici pași, milioanele de pași până la tine, milimetrul vidului dintre noi
DISTANȚE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364374_a_365703]
-
sângerau, dar cel mai adesea am încins penița în cerneala dragostei de viață, a iubirii și respectului față de semeni, scriind rânduri, rânduri mereu cu speranța că acestea vor respira în timp. Ele au adunat laolaltă căutările înfrigurate, izbânzile și umilințele neputinței de a cuprinde necuprinsul sau de a depăși propriile limite, dar și speranța de a fi de folos atunci când va veni timpul ca această ladă să se deschidă. Trăind în Canada, țara pe care o iubesc și o respect din
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
întoarece niciodată. După un timp a oftat și i-a spus încet și foarte calmă soțului ei. - Vreau să rămân singură, Isac, și dacă nu pleci în clipa aceasta încep să ulru! Lasă-mă, te rog cu durerea și cu neputința mea! Te implor! El s-a ridicat fără un cuvânt și a ieșit din cameră. Sofia bănuia că aștepta la ușă, așa că a plâns tăcut ca să nu o audă. S-a ridicat ușor din pat și a mers la fereastră
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
zis, a ceea ce a rămas azi din ea) înzestrate de către Creatorul ei cu judecată și sentiment de a se eschiva în mod rușinos din fața prospectării adânci a lexematicii extinse a verbului „a fi”. Un refugiu existențial, să-l numim, al neputinței Omului contemporan de a-și privi lucid propria interioritate, tăinuită cu parșivenie de foarte multe ori sub straturi groase de fard actoricesc în cadrul unui spectacol de teatru societar lipsit de orice urmă de vibrație pozitivă și însemnătate... Sunetul puternic al
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
vedere, (umor întotdeauna tonifiant sau moralizator), despre viciile comportamentale care nu au scăpat simțului său fin de observație: beția, duhul de ceartă al unora dintre noi, acreala unui bătrân parcă supărat că încă mai trăiește (bătrânețea este întotdeauna legată de neputință!), simbioza vârstei a treia cu prietenia unui animal de companie (câine, pisică) pentru a fi petrecută mai ușor, sau pentru a suplini lipsa unei îngrijiri adevcate din partea oamenilor, suferința pe care o întâlnim și în lumea păsărilor, a plantelor (o
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
ca atunci când simți că nu mai poți, că nu mai stii, că nu mai ești, când nimic din ce credeai tu despre a iubi si a fi iubit se golește de sens, atunci oprește-te. Abia când ajungi la limita neputinței de a iubi,ai două alternative.Prea mulți se aruncă pe sine în iadul deznădejdei cea fără de Dumnezeu, și comit o îndurerătoare crimă sinucidere sufletească. Dar, dacă ai curajul să nu alegi totuși acest drum, poți să fi convins că
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are intuiția întoarcerii spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde e mâna/ Ta, Doamne,/ să le mai întorci/ din când în când/ aceste uitate/ și totuși,/ cât de
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
perioadă sunt elaborate anterior. În septembrie 1884, îl vizitează Vlahuță. Văzându-l cum arată, acesta rămâne înmărmurit, spunându-i apoi lui Maiorescu ; * Stimate domnule Maiorescu, am văzut pe Eminescu și am stat cu el o zi ; mi-a fost cu neputință să-l înduplec de a veni cu mine la țară. Mi-a spus doar atât ;aș vrea s-adorm și să nu mă mai deștept. În anul 1885 , apare a I a ediție de Poesii a lui Eminescu. În februarie
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
ou. Ș-apoi în concepția țărănească (și nu numai țărănească) de nerodire este vinovată întotdeauna femeia! Cei doi sînt simbolizați de cocoș (moșul) și de găină (baba). Cocoșul și găina “sînt metonimii, una a putinței de a zămisli, cealaltă a NEputinței de a genera” (Luca Pițu, Naveta esențială, editura Moldova, Iași, 1991, p. 164. Tot aici se fac și alte trimiteri interesante la androgin ). Cocoșul zămislește simbolic păsări, cirezi de vite și o movilă de galbeni, pe cînd găina - un fleac
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
nimerise locul. A găsit orificiul pipăind cu degetele și și-a împins acolo sexul moleșit, prinzându-i cu gura un sân pe care l-a strivit între dinți. După câteva mișcări, care i-au smuls ei exclamații de durere ori neputință în a se opune, el s-a înviorat pentru câteva secunde și a ejaculat puternic, icnind... * Violeta începuse să plângă. Tot ce i-a explicat femeia pe care o ngajase să-i susțină cauza la prima înfățișare de după divorț, i
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
n-are nicio logică și niciun viitor o posibilă “relație” și adevărul era că nici nu-mi plăcea tipul ... dar îmi venea să plâng oridecâteori mi-l aduceam în minte...nu știu de ce...Un plâns de durere...de suferință...de neputință...Ceva mi se făcea ghem în mijlocul pieptului... Pentru el, pentru că nu înțelegea, de ce mă cramponez de vârsta lui și nu mă mulțumește iubirea / adorația lui sinceră. Uite, și acum când îmi amintesc, plâng...Nu-mi aduc aminte ca cineva să
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
dispar și nimeni nu știe unde se duc comisari de tablă umblă pe-ntuneric lacrimile noastre nu ne mai ajung în orașul cu numele ciung noaptea se aude un hohot homeric nimeni nu ne crede nimeni nu ne știe ziua neputinței scadențele plata cine învârtește nevăzută roata și ce.o să mai fie și ce.o să mai fie Referință Bibliografică: În față un munte de var / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de
ÎN FAŢĂ UN MUNTE DE VAR de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361338_a_362667]
-
de mare, Mihai Eminescu îi dă un răspuns simplu: Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voințe imposibilă. Când iubirea este, și ea este numai când e reciprocă, și reciprocă absolut, va să zică universală; când iubirea e, cearta e cu neputință" (M. Eminescu, Fragmentarium, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981). "De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem ... Într-un articol intitulat "Paștele", apărut în ziarul "Timpul" din 16 aprilie anul 1878, Eminescu comentează
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
fie spălată, și să aud din nou. Orice disconfort fizic, sau psihic, mă torturează. Nu știu cum rezistă alții la autotortură. Aș vrea să îi ajut pe acei oameni din stradă. Sau pe cei care nu pot să iasă în stradă. Bătrânețea, neputința, neștiința, slăbiciunea, bolile, lipsurile, etc. Dar nu prea am cum. Pun într-o plasă, în fiecare zi, ce pot să iau de prin casă. Azi am pus 4 gutui, o portocală, o cărticică de rugăciuni, o mână de fulgi dulci
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
Stratulat se autocaracterizează printr-un singur vers realizând un portret spiritual de excepție: "Sunt vis? Sunt dor, sau chiar o lumânare?" (Aș vrea să fiu ...). O prezență aparte o constituie și poezia Anei Irina Iorga, un poet filosof conștient de neputința atingerii absolutului, temă constantă în opera sa, cunoscută lectorului din Poemele Iairei. Poeta alege smerenia cu gingășia și inocența unei făpturi alese, Autoportretul realizat dintr-un catren definind-o pe deplin: "Sunt eu o notă, în cântul Tău, Iubite, / Către
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
ce nu au timp). Într-un limbaj ce-l apropie de Geo Bogza sau Emil Botta, Valentin Marika își mărturisește și el îndoielile și temerile simțindu-se pândit de forțe necunoscute. Încercarea de a le explica îl apropie de aceeași neputință de a atinge absolutul. Conștient de condiția sa de muritor, Nicolae Vălăreanu Sârbu și-ar dori ca propriile-i mâini să capete contur de aripi pentru a-și domina temerile. Concluzia este însă dezolantă, poetul simțindu-se "ca o pasăre
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
muritor, Nicolae Vălăreanu Sârbu și-ar dori ca propriile-i mâini să capete contur de aripi pentru a-și domina temerile. Concluzia este însă dezolantă, poetul simțindu-se "ca o pasăre adormită pe cablu / deasupra fluviului" (Mâinile, contur de aripi). Neputința de a atinge absolutul, încercarea zadarnică de a se lupta cu timpul, o regăsim și în poezia intelectualizată, cu o ușoară tentă de răzvrătire, a Victoriei Milescu. Îngemănată cu tema iubirii apare natura, volumul oferindu-ne pasteluri încântătoare, minunate imagini
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate-n geamuri toamna mea căruntă Să m-ascund nu mai găsesc cu cale Mor cocori în depărtări de jale Suflet trist de burniță măruntă Vreascuri ude sfârâie prin sobe Temerile-mi prind să încolțească Neputința - un mărgean de iască S-a lipit de mine ca o cobe Mor în glastre gânduri reci, păreri Alfabetu-și pierde-n câte-o zi, o buche Feți cu păr de aur îngenunche Lepădându-și sacii cu poveri Referință Bibliografică: Bate
BATE-N GEMURI de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361430_a_362759]