3,370 matches
-
stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fi câmpul de joacă pentru jocul de scroob. Ce caut eu aici? se-ntrebă el, cu amărăciune. Dar știa ce caută. Se salvase de la o confruntare cu un băiat nebun prin introducerea elementului joc. Și acum, același băiat era nerăbdător să-i prezinte o suprafață lăcuită de perete unde, când apăsai pe un mic motiv de desen, partea aceea schimba culorile. Erau acolo majoritatea culorilor pe care le cunoștea; și ideea era că dacă erai primul care alinia o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ori îi ducea mai departe, ori dispărea. Un asemenea sistem ar fi dat cele mai bune rezultate în fizică sau în chimie. Rezultatele erau totdeauna vizibile; și dacă un șef de lucrări rămânea în urmă, se aflau în urma lui alții, nerăbdători, așteptând la cotitură cel mai mic semn de încetinire a creativității. De fapt, sistemul de conducere putea explica superioritatea științei Troog, pe de o parte, și folosirea ei greșită, pe de altă parte. Pentru că, evident, psihologia si așa-numitele științe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
simțit mulțumit cînd totul se afla la locul său, la odihnă. Dimpotrivă. Ceva trist, ceva melancolic punea întotdeauna stăpînire pe mine cînd la sfîrșitul după-amiezei, David și cu mine eram ultimii care ne aduceam barca înăuntru, în vreme ce supraveghetorul bărcilor așteptase nerăbdător pe debarcader și acum zăvora ușile în spatele nostru. Lăsa afară ultima licărire de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare, cînd rîul avea să se trezească și prima barcă era lăsată afară. O clădire se cufundă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
David a fost de acord cu o ridicare din umeri, dar pe ridicarea lui din umeri puteai pune tot atîta preț cît pe adeziunea ferventă a altcuiva. Eu, probabil că am încuviințat entuziast și am spus da un pic prea nerăbdător, dar asta din cauză că mă bucuram în sinea mea. Am împlinit șaptesprezece ani la începutul acelei veri, ceea ce însemna că aveam de acum o slujbă, într-un birou. Este o parte a vieții mele despre care nu pot spune nimic. Nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se răsfrîngă asupra puterii noastre fără minte. Numai atunci am ridicat privirea. Eram singuri. Echipajele care luaseră startul la stînga și la dreapta noastră erau cu aproape două lungimi în urmă. Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea, am văzut cum distanța dintre ei și noi creștea cu fiecare bătaie. Am trecut linia de finiș conducînd detașat. Nici o clipă ramarea noastră nu a semănat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Privea de la distanță, cu bicicleta în mînă. Rîsete cînd un val ridica pluta, așa încît să lovească greementul și să fie gata-gata să ne răstoarne. Nu conta. Îngădui să fii împins de la mal de o jumătate de duzină de mîini nerăbdătoare, lamele să coboare sub apă și să vîslești calm. Acum împreună, în vreme ce aplauzele se pornesc din nou, lăsîndu-i să vadă de ce am învins. Putere și tehnică. Prinderea lină a apei, deși nu mai contează acum. Mă întreb cum arată David
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tribuna era plină. Am împins pasul în sus, de cîteva ori, ca să mă încălzesc. Muzica se auzea mai tare, steagurile fluturau acum festiv, nu anxios. Barca a reacționat într-un fel familiar la bătăile noastre puternice, ca și cum ar fi fost nerăbdătoare. Ai fi zis că pînă și copacii foșneau aprobator, dacă n-ar fi fost prea tineri pentru asta. Ceva mai tîrziu am ajuns la capătul dreptunghiului, ne-am întors și ne-am aliniat pentru start. La prima baliză, cu norocul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
puteau hotărî a se îndușmăni cu Romanii, precum Quazii și Marcomanii, îi înduplecă cel puțin a păzi neutralitatea. Pe cînd la Daci se arăta un om de o asemenea virtute, pe tronul imperiului roman lâncezea un despot slab și desfrânat, nerăbdător la muncă, cu inima fricoasă, iubind a se preumbla mai mult prin orașe decât a sta în lagăre, a fi purtat în lectică decât a se urca pe cal, a-și purta războaiele prin generali, iar el a zăbovi în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu încercă să se grăbească. Nu se amuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
parcă îi legau limba. Dacă Enro ghicea despre ce planetă era vorba, cu siguranță va intra în acțiune. O simplă bănuială era de ajuns. Deocamdată, Venus reprezenta un simplu incident pentru dictator. Deocamdată, Venusienii erau în siguranță. Se auzi glasul nerăbdător al lui Madrisol. - Vă rog să ajungeți la subiect, Încă o dată, Gosseyn își trecu prin minte frazele pregătite și se lansă. Îi aminti lui Madrisol de Gilbert Gosseyn și de cererea formulată cu câteva săptămâni în urmă. Încheie: - Ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Munro. Poate o fost furie. Poate că nu-i plăcea Scarlatti deloc. Ar fi trebuit să-l întrebi. N-am încredere în terapia verbală. Cuvintele sînt limbajul minciunii și eludării. Muzica nu minte niciodată. Muzica vorbește sufletului. Lanark se foia nerăbdător. în lumina ecranului gura lui Ozenfant părea atît de încremenită în surîs, că părea lipsită de expresie, în timp ce sprîncenele își schimbau forma, trecînd de la o expresie gînditoare la una de uluială sau nefericire profundă. — Pe Lanark îl plictisesc toate aspectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încărcate de sexualitate, iar cînd se întoarse din zborul lui, văzu că spiritul ei aprig se transformase într-unul rugător, iar zîmbetul îi era timid. începu să tremure, cuprins de sentimentul unei puteri amețitoare. — Pot fi foarte drăgăstoasă, spuse ea nerăbdătoare. Unde putem merge? întrebă el în șoaptă, dînd aprobator din cap. — Vino la mine în cameră. Se ridicară împreună, iar ea îl conduse afară. Lanark mergea stîngaci, simțindu-și penisul strivit în pantaloni. Cînd trecură pe lîngă masa lui Ozenfant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El îngenunche pe pat, strîngînd-o de umeri și spunîndu-i rugător: — Uite ce e, o prietenă este... este... e pe punctul de a arde, trebuie să-mi dai voie să plec. Ea îi trase o palmă zdravănă. El dădu din cap nerăbdător și adăugă: — Da, da, nu-i nimic, dar lasă-mă să plec. — Of, deschide-i! Și trîntește-te după el ușa cît poți de tare! strigă ea. O ușă se deschise și Lanark ieși în fugă strigînd: — îmi pare rău, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la cămin, o ciocîrlie, copiii care țipau pe țărm și murmurul mării. Deținea două tipuri de cunoaștere, ambele la fel de valabile: cunoașterea aceea leneșă și caldă că sus, pe munte, o fată blondă într-o rochie albă îl aștepta sfioasă și nerăbdătoare și o cunoaștere mai rece că acest lucru nu era verosimil și utilitatea urcușului consta în efortul fizic și perspectiva din vîrful muntelui. între aceste tipuri de cunoaștere nu era nici un fel de conflict, și mintea lui poposea cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Thaw pentru că era mereu în compania lui Molly Tierney, fata cu voce catifelată și bucle blonde. Se așeza lîngă ea în timpul orelor, îi dădea țigări și-i ducea planșeta dintr-un loc în altul. De obicei avea o expresie nerăbdătoare, copilăroasă. Cofetăria Brown’s din Sauchiehall Street avea o scară îngustă care cobora într-o încăpere mare cu tavan jos. Fumul de tutun și luxul fanat erau atît de compacte, că Thaw, ca un scufundător într-un salon dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu seamă nemișcat, cu gura deschisă și înspăimîntat. Domnul Thaw intră în încăpere și zise nerăbdător: — Nu ai terminat încă? Ești aici de o jumătate de oră. Sînt o companie atît de dezagreabilă că nu poți sta în cameră cu mine? — Nu, dar mă gîndesc la ceva la care nu-mi place să mă gîndesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de obicei, dar în rest, o să lucrezi singur. La sfîrșitul semestrului o să vedem ce-ai să ne arăți. Thaw făcu o pauză să digere replica, apoi se uită la profesor cu atîta încîntare, afecțiune și milă, că domnul Watt tremură nerăbdător și-i zise: — Ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai răspunde la o întrebare strict neoficială, Thaw. Ai măcar vreo idee ce încerci să faci? Nu, domnule, dar acest nou aranjament mă va ajuta să descopăr. Pot să-mi mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nevoie de cineva frumos, dar nu monden. — Duncan... Eu nu sînt frumoasă. — O, da, ești. Dac-o să te pictez, o să-ți arăt că ești. — Duncan, am... am un semn din naștere urît pe unul din șolduri. El își scutură capul nerăbdător. — Decolorările de la suprafață nu sînt importante. Rîse ușor și neajutorat și adăugă: Ar trebui s-o faci, trebuie să devenim egali. Eu m-am dezbrăcat verbal în fața ta. — O, Duncan. îl privi cu afecțiune și milă, apoi oftă. — Bine, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mă simt ușurat acum. Cînd eu și Ruth or să urcăm pe Zermatt, or să știm că ești mai bine îngrijit decît acasă. Presupun că n-o să stau mult. Dacă aș fi în locul tău, Duncan, nu aș fi atît de nerăbdător să plec. Ar fi înțelept din partea ta să-i spui doctorului că n-ai pe nimeni acasă care să te îngrijească. Dă-le timp să descopere, să ajungă la rădăcina răului. N-are nici o rădăcină. — Nu decizi tu asta. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
artă care scrie regulat. Duncan, vrei să te urci pe scară și să te prefaci că-i pictezi pe Adam și Eva? O clipă doar. O să facem o poză, pentru orice eventualitate. Cumpără ziarul sîmbătă și-l aduse la amvon nerăbdător. Articolul începea astfel: UN ATEU PICTEAZĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU Aproape toată lumea crede că artiștii sînt nebuni. Figura cu barbă răvășită, îmbrăcată într-un halat pătat de vopsele, care bîntuie biserica parohiei Cowlairs nu ne liniștește în această privință. Și Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
programul. Nu am alte alternative? — Rămîi cu noi, dacă vrei. îți putem găsi de lucru. Sau pleacă și rătăcește. Pentru oamenii fără destinație, spațiul e infinit. Lanark gemu și zise: — Rima, ce-ar trebui să facem? Ea dădu din umeri nerăbdătoare. — O, nu mă întreba. Știi că-mi place aici, și asta nu ți-a schimbat deloc ideile. Dar refuz să rătăcesc în spațiu. Dacă vrei s-o faci, mergi singur. — Bine, spuse Lanark cu o voce supusă. O să ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a avut fără bătaie de cap. Nu mă mai compara cu alte femei. Nan e-o proastă. Oricum, îl iubea pe Sludden. Asta-i diferența. Lanark rămase nemișcat, uluit și-o întrebă: — Nu mă iubești? — îmi placi, Lanark, zise ea nerăbdătoare, și, bineînțeles, sînt dependentă de tine, dar tu nu ești tocmai un model, nu-i așa? El privi lung în aer își apăsă un pumn pe piept și se simți total neputincios și gol. Pe fața ei apăru o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]