KorAP: Find »[drukola/base=nerăbdare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...147 >

3,664 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

peste cap toată ziua. Am râs politicos și o clipă am cochetat cu ideea de a închide și de a mă preface ca se întrerupsese legătura. Luke mi-a povestit ce făcuse săptămâna aia și eram sigură că-mi simțea nerăbdarea abia ascunsă sub o politețe forțată. Răspundeam în aceeași manieră precaută, excesiv de politicoasă, în care îmi răspunseseră și mie bărbații care nu fuseseră interesați de mine. M-am lansat într-o serie de „Chiar așa?“-uri și „într-adevăr?“-uri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Misty m-a privit cu ochii ei verzi în care citeai un dispreț fățiș. în timp ce simțeam cum mă sufoc de furie, m-am uitat la Chris cu mare atenție. Când buzele alea frumoase i s-au strâns, am așteptat cu nerăbdare să-l aud spunând „Taci din gură, Misty, nenorocito ce ești!“. Dar el n-a zis nimic. Și, în ciuda faptului că mi-o doream cu disperare, nici eu n-am spus nimic. Misty s-a îndepărtat. Fără să mă privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
acum c-o făcusem, mă simțeam cuprinsă de compasiune și generozitate. —E OK! Luke părea amuzat. Nu, nu e OK, am insistat eu. —Ba e. Părea și mai amuzat. Vrei să vorbim despre asta? l-am întrebat cu o ușoară nerăbdare în glas. Luke a tăcut o secundă, după care a izbucnit în râs. —Ce-i? Sentimentul meu de invincibilitate era puțin zdruncinat. —Rachel, mi-a spus el, ai fost foarte drăguță. Mi-ar fi făcut plăcere să ne mai vedem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
singură întrebându-mă ce-am făcut și ce n-am făcut. îPoate că bilețelul era prea rece - poate c-avea să creadă că, de fapt, nu voiam să mă sune. Tipul putea fi acasă, chiar în clipa aia, arzând de nerăbdare să mă sune, crezând însă că eu nu voiam. Sau poate că biletul era prea agresiv - s-ar putea să-și dea seama cât de disperată sunt. Ar fi trebuit să fac pe inaccesibila scriind „Nu mă suna“ etc. etc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
îmbrățișa, asta însemna ceva mai mult. Pentru că nu făceam parte din același grup, nu-l vedeam decât la ora meselor și serile. Dar Chris avea întotdeauna grijă ca, după cină, să vină și să se așeze lângă mine. Așteptam cu nerăbdare să-l văd. Așteptam cu nerăbdare să purtăm o discuție mai intimă, în tête-à-tête. Uneori aproape că reușeam să mă conving că faptul că eram captivă la Cloisters nu era un lucru în totalitate rău. O apropiere așa de mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Pentru că nu făceam parte din același grup, nu-l vedeam decât la ora meselor și serile. Dar Chris avea întotdeauna grijă ca, după cină, să vină și să se așeze lângă mine. Așteptam cu nerăbdare să-l văd. Așteptam cu nerăbdare să purtăm o discuție mai intimă, în tête-à-tête. Uneori aproape că reușeam să mă conving că faptul că eram captivă la Cloisters nu era un lucru în totalitate rău. O apropiere așa de mare între noi era imposibil să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Anna nu venea, aveam deja pregătită o scrisoare pentru ea, pe care tata sau altcineva să i-o ducă. în scrisoare, îi ceream s-o ia la picior către Wicklow înarmată cu o sacoșă de droguri. Deși îmi așteptam cu nerăbdare vizitatorii, eram îngrijorată din cauza câtorva chestii. în primul rând, mi-era teamă că Helen o să moară de râs când o să afle că nu există nici sală de gimnastică și nici cabinet de masaj. Și că, în momentul ăla, printre rezidenți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cea bună în față, astfel încât Margaret să nu observe nimic. încrezătoare în planul meu, mândră de cât de inteligentă eram, am luat în mână o jumătate din oul de Paște al lui Margaret și, gâfâind ușor de frică și de nerăbdare, am rupt-o în două. Fericită, cu sângele alergându-mi nebunește prin vene, din cauza sentimentului de împlinire, mi-am îndesat jumătatea de ou în gură, abia apucând să gust ciocolata înainte de a înghiți totul. Fericirea nu a durat mult. în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
străzii. Pun pariu că vând droguri, m-am gândit. Adrenalina mi s-a ridicat imediat în timp ce mă întrebam cum aș fi putut să scap de Margot. Nici o șansă. Margot m-a escortat până în cabinetul dentistului, unde, judecând după atmosfera de nerăbdare abia stăpânită, am înțeles că eram așteptată. Fetița de paisprezece ani de la recepție nu putea să-și dezlipească ochișorii de la mine. îmi dădeam seama ce gândea. Eram o ciudățenie, o neadaptată, cineva care trăia la periferia vieții. Amărâtă, am presupus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
la restaurante franțuzești. Ca să impresionezi o fată trebuia s-o duci într-un loc cu iz de Turkmenistan. Dar apoi mi-am zis: și ce-i cu asta? M-am pregătit încet și cu calm. Nu simțeam genul ăla de nerăbdare de nestăpânit pe care o asociam de obicei cu absența lui Luke, ci o bucurie anticipativă tăcută și stabilă. Aveam fluturi în stomac, dar toți se duseseră la culcare. Din când în când se mai întindeau și se întorceau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
torentul a devenit vijelios. Când am ieșit afară, în noaptea umedă, Luke m-a întrebat politicos: — Vrei să mergem pe jos sau să luăm un taxi? Să mergem pe jos, am spus eu gândind că asta avea să ne sporească nerăbdarea. Pe drum, Luke nici măcar nu m-a ținut de mână, doar m-a atins ușor pe spate. Ceea ce mie mi s-a părut foarte drăguț. Distanța aceea impusă, situația gen „atât de aproape și totuși atât de departe“, lipsa atingerilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în bloc și s-o iau la goană, în sus, pe scări, când Luke a încetinit. După care s-a oprit de tot din mers. M-a tras din calea trecătorilor și m-a sărutat pe obraz. Eu muream de nerăbdare să-i pun mâna pe penis, dar fusese o întâlnire atât de plăcută, de respectuoasă că m-am forțat să mai aștept câteva minute. —îți mulțumesc pentru o seară minunată, a murmurat Luke. Cu plăcere, am răspuns. Și eu îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
o întâlnire atât de plăcută, de respectuoasă că m-am forțat să mai aștept câteva minute. —îți mulțumesc pentru o seară minunată, a murmurat Luke. Cu plăcere, am răspuns. Și eu îți mulțumesc. Am zâmbit politicoasă, dar mă gândeam cu nerăbdare că Luke se lălăise destul și că mai bine ne-am fi grăbit s-ajungem sus, unde el trebuia să mă arunce pe podea și să-și bage mâna pe sub fusta mea. Așa cum făcea de obicei. Ne vedem curând? m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
sun, după care m-am gândit că s-ar putea să fie prea târziu și că poate ai adormit și poate că într-adevăr e prea târziu și dormeai... Ce vrei să spui? De-acum eram foarte incitată. îi simțeam nerăbdarea, dorința de a face ceea ce trebuie. Oare cărțile ascundeau o declarație de dragoste? Oare avea să mă roage să fiu prietena lui? Dar după asta Luke a încetat să mai fie serios și a spus râzând: Presupun că o călăreală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
duminică în clinica de hibernare, că, în mai puțin de o săptămână, nu mai trebuia să trec prin ceea ce simțeam atunci. Dar, într-un acces de nefericire nediluată, mi-am dat seama că și în trecut avusesem senzații similare de nerăbdare și deșertăciune. Deseori. De obicei, starea respectivă se instala pe la ora patru în după-amiezile de duminică, dar de data asta întârziase puțin. Cu siguranță că funcționa încă după ora New York-ului. Poate c-o să mă urmărească și după ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mă epilez pe picioare. Cum și eu și Chris aveam interdicție la întâlniri carnale, rezultatul epilării n-avea să vadă lumina zilei. Dacă făceam efortul să cheltuiesc niște bani, voiam ca toată lumea să afle. Marți dimineață, într-o stare de nerăbdare, amestecată cu dorința de a merge pe stradă și de a-mi bălăngăni geanta în mână, am rugat-o pe mama să ia mașina și să mă ducă până la Salonul de Coafură pentru ca Jasmine să mă tundă. Ce naiba aveam? Niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ca de bar - da, sigur că aveau o masă de bar - și am început să-mi bălăngănesc picioarele ca să-i arăt cât eram de relaxată și să nu-l las să observe că mi se făcuse rău de teamă și nerăbdare. Eram conștientă că dacă se întâmpla ceva cu el, aș fi murit. Și că aș fi murit și dacă nu s-ar fi întâmplat nimic cu el. Auzeam vocea lui Josephine avertizându-mă: — Instinctul te face să cauți pe cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
privea întrebător. Nu trebuie să faci asta. Poți să te oprești chiar acum și n-ai să pățești nimic. Am șovăit. învățasem atâtea cât stătusem la Cloisters, progresasem așa de mult, acceptasem că eram dependentă de droguri și așteptasem cu nerăbdare un viitor mai bun, mai luminos, mai sănătos și mai fericit. Oare voiam să arunc toate astea la coș? Ei, asta voiam să fac? Ei, asta voiam să fac? M-am uitat la pudra de un alb inocent care fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a terminat! Nola s-a ridicat brusc în picioare. —Grăbește-te, termină-ți cafeaua, mi-a ordonat ea în timp ce-a aruncat pe masă vreo câteva lire. Și vino! — Unde? — Vino, mi-a spus ea cu răsuflarea tăiată de nerăbdare. Nola a mărșăluit în susul străzii și, zdrăngănind niște chei, s-a apropiat de o mașină sport, argintie. Urcă, draga mea, mi-a ordonat. Am intrat în mașină temătoare. — Unde mergem? am întrebat-o în timp ce Nola accelera ca o nebună. —Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

pivnița de aici. Apropo, Claire, mama deja mă presează să te duc la casa din Southampton într-unul din weekend-urile următoare. știi că se pare că ea și mama ta erau de nedespărțit în timpul facultății, așa că acum moare de nerăbdare s-o cunoască pe fiica Patriciei Truman. — Mi-ar face mare plăcere, am răspuns, privindu-l visătoare peste masă. S-o cunosc pe maică-sa? Nu mi se mai întâmplase niciodată să primesc o astfel de invitație de la a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
proiecte moștenite, sarcina mea era aceea de a pune în practică viziunile lui Vivian. Ceea ce-mi convenea. O să fie o cale potrivită ca să înțeleg cum lucrează Vivian, mi-am spus. În plus, nici nu puteam spune că muream de nerăbdare să devin prea creativă cu proiectele care-mi fuseseră atribuite - nu-mi prea stimulau imaginația. Asta ca să mă exprim elegant. Aveam să-mi asum o poziție mai autoritară atunci când aveam să editez cărți aduse de mine. — Deci te-ai lămurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
pe la șase, pentru un cocktail, atunci o să avem destul timp să ajungem la Bea și Harry pentru cină. — La părinții tăi? Sună grozav, am răspuns eu, ridicându-mă în picioare ca să-l sărut de la revedere. Bărbatul perfect care moare de nerăbdare să mă prezinte tatălui și mamei lui. Da, viața ar putea să fie și mai grea. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" Devorează-i pe cei bogațitc " Devorează‑i pe cei bogați" — Sigur că vreau să-i cunoști pe părinții mei. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Bea ne-a făcut cu mâna entuziasmată, încadrată de lumina caldă de pe verandă. Sincer o spun că nicodată nu mai fusesem atât de fericită s-o văd. După săptămâni întregi de discuții minimale și după conversația cu Lucille, așteptam cu nerăbdare sesiunea completă și detaliată de pălăvrăgeli cu cea mai bună prietenă a mea. — Salut, dragilor! ne-a strigat ea când am ieșit din mașină. Din fericire, drumul de patruzeci de minute până în Montauk și litrul de apă mă readuseseră la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
da, da, da. — Da! a strigat Lucille. Da! — Arăți superb, a spus mama, privindu-mă cu atenție. Ce părere ai, Claire? Rochia îmi plăcea la nebunie. Dar nu mă simțeam transformată. Eram un soi de mireasă mutant. Încă nu simțeam nerăbdarea efervescentă pe care o așteptam încă de la revenirea din Paris. N-o simțisem nici atunci când răsfoisem revistele pentru mirese. N-o simțisem nici atunci când le povestisem prietenilor cum mă ceruse Randall. și n-o simțeam nici acum, când eram îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

Connemara Cheddar și încercă să zâmbească. — Simte-te ca acasă, Henry, zise Sally și o luă pe Eva de lângă ei, ca s-o prezinte celei mai libere, dar și mai eliberate femei de-acolo, care pur și simplu murea de nerăbdare s-o cunoască pe draga de țâțoasă. Wilt se duse în grădină, puse pe masă sticla adusă de el și se uită în jur după un tirbușon. Nu era nici unul. în cele din urmă își aruncă privirea spre o găleată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]