KorAP: Find »[drukola/base=neunitar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...94 >

2,347 matches

Corola-website/Law/262447_a_263776

Prin urmare, existența deja a unei practici neunitare relevă nu numai că poate fi apelat la mecanismul recursului în interesul legii, ci și că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a suscitat-o nemaifiind, prin urmare, una nouă, ci una care a creat deja divergență în jurisprudență. Totodată, deși nu este menționată expressis verbis ca o condiție de admisibilitate pentru pronunțarea unei

DECIZIE nr. 4 din 14 aprilie 2014 privind modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/262447_a_263776]
astfel încât creditorul subrogat dobândește toate drepturile creditorului plătit în legătură cu creanța. De asemenea, trebuie reamintite premisele stabilirii elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită, și anume asigurarea funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare, precum și evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii. Din aceast�� perspectivă este evident că procedura pronunțării unei hotărâri prealabile nu este chemată să dea o soluție unei practici divergente deja existente, astfel cum s-a arătat, ci

DECIZIE nr. 4 din 14 aprilie 2014 privind modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/262447_a_263776]
Corola-website/Law/261669_a_262998

mențiuni referitoare la raporturile de serviciu reclamă obligația instanțelor chemate să aplice legea să interpreteze coroborat textele de lege existente în materie, deschizând însă, în acest fel, calea arbitrariului în actul de justiție. Dovadă în acest sens stă chiar practica neunitară existentă la nivelul diverselor instanțe, care au pronunțat soluții contradictorii cu privire la scutirea de taxa de timbru judiciar pentru litigiile privitoare la drepturile ce decurg din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici. Astfel, unele instanțe au apreciat că astfel de acțiuni

DECIZIE nr. 162 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. m) şi ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261669_a_262998]
Corola-website/Law/264586_a_265915

completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitară Prin sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava s-a arătat că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară cu referire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 948, art. 969 alin. 1, art. 1073 și

DECIZIE nr. 12 din 8 iunie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/264586_a_265915]
imobil determinat, în situația în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. 2. Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii s-a arătat că în practica judiciară problema de drept enunțată a fost soluționată neunitar. Inițiatorul sesizării a identificat următoarele soluții jurisprudențiale: 2.1. Unele instanțe au admis aceste acțiuni, reținând, din interpretarea dispozițiilor art. 1073 și art. 1077 din Codul civil de la 1864 și ale art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii

DECIZIE nr. 12 din 8 iunie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/264586_a_265915]
ca obiect pretenții eventuale, în scopuri preventive, decât în cazuri strict reglementate de lege. 3. Opinia Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava, cel care a constatat existența unei practici judiciare neunitare la nivelul instanțelor naționale și, prin Hotărârea nr. 6 din 11 martie 2015, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra problemei de drept deduse judecății, nu și-a exprimat prin actul de sesizare punctul de

DECIZIE nr. 12 din 8 iunie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/264586_a_265915]
se constată următoarele: Înalta Curte a fost legal sesizată, iar recursul în interesul legii este admisibil, fiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la autorul sesizării și existența unei practici neunitare în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale ce formează obiectul judecății, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar. Problema de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești vizează acțiunile având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc

DECIZIE nr. 12 din 8 iunie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/264586_a_265915]
Corola-website/Law/264705_a_266034

completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitară Prin sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Constanța s-a arătat că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 10 din Legea

DECIZIE nr. 13 din 22 iunie 2015 referitoare la recursul formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă, cu referire la stabilirea naturii şi competenţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect acţiuni în pretenţii prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/264705_a_266034]
2006 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 272/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. 2. Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii s-a arătat că, în practica judiciară, problema de drept enunțată a fost soluționată neunitar. Examenul jurisprudențial a relevat că în practica instanțelor judecătorești s-au conturat două orientări. 2.1. Într-o primă opinie s-a considerat că aceste litigii au o natură civilă, iar competența de soluționare aparține, în funcție de valoarea pretențiilor, judecătoriei sau

DECIZIE nr. 13 din 22 iunie 2015 referitoare la recursul formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă, cu referire la stabilirea naturii şi competenţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect acţiuni în pretenţii prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/264705_a_266034]
soluționare în primă instanță a acestor cauze aparține tribunalului, ca instanță de contencios administrativ. 3. Opinia Colegiului de conducere al Curții de Apel Constanța Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța, cel care a constatat existența unei practici judiciare neunitare la nivelul instanțelor naționale și, prin Hotărârea nr. 5 din 18 martie 2015, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra problemei de drept deduse judecății, nu s-a pronunțat prin actul de sesizare asupra orientării

DECIZIE nr. 13 din 22 iunie 2015 referitoare la recursul formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă, cu referire la stabilirea naturii şi competenţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect acţiuni în pretenţii prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/264705_a_266034]
Curte de Casație și Justiție a fost legal sesizată, iar recursul în interesul legii este admisibil, fiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la autorul sesizării și existența unei practici neunitare în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale ce formează obiectul judecății, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) și

DECIZIE nr. 13 din 22 iunie 2015 referitoare la recursul formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă, cu referire la stabilirea naturii şi competenţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect acţiuni în pretenţii prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex (2015) [Corola-website/Law/264705_a_266034]
Corola-website/Law/260603_a_261932

legiuitorul constituant este constant în a folosi sintagma "instanță judecătorească" atunci când se referă la instanțele prevăzute la art. 126 alin. (1) din Constitu��ie; astfel, dacă s-ar accepta introducerea și a sintagmei "instanță de judecată", ar rezulta o terminologie neunitară chiar în corpul Constituției. 74. Pe lângă aspectele sus menționate, Curtea reține că nivelul de detaliere a principiilor constituționale trebuie să fie unul minim, această sarcină revenind actelor normative inferioare. Mai mult, o reglementare prea amănunțită a unui domeniu/a unei

DECIZIE nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260603_a_261932]
lit. b) din propunerea legislativă de revizuire să fie corelate cu prevederile art. 137 alin. (2) teza a doua din Constituție, având în vedere că, deși, ambele texte reglementează aceeași situație - recunoașterea circulației și înlocuirea monedei naționale - folosesc o terminologie neunitară, aceea de monedă a Uniunii Europene și cea de monedă euro. 409. Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă reformularea art. 137^1 propus a fi introdus în corpul Constituției. Articolul 138 - Bugetul public

DECIZIE nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260603_a_261932]
Corola-website/Law/260960_a_262289

întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra recursurilor în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constată următoarele: 1. Problema de drept care a generat practică neunitară Prin recursurile în interesul legii promovate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a arătat că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară națională cu

DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260960_a_262289]
ori neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil - 1 octombrie 2011. Cererile de recurs în interesul legii au fost însoțite de hotărâri judecătorești exemplificative. 2. Examen jurisprudențial Prin cele două sesizări s-a semnalat existența unei practici judiciare neunitare la nivel național în ceea ce privește interpretarea și aplicarea normelor cu caracter tranzitoriu ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (respectiv art. 5, 201 și 223), precum și a normelor conținute în Legea

DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260960_a_262289]
s-a recunoscut prin lege dreptul de a formula o sesizare în vederea promovării recursului în interesul legii, în temeiul dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă. Sesizările formulate au evidențiat ivirea unei probleme de drept ce a fost rezolvată neunitar de către instanțe și care ține de succesiunea legii civile în timp și de chestiunea raportului între normele generale și cele speciale, în funcție de câmpul de aplicare a acestora, în materia specifică de reglementare a instituției prescripției extinctive. Având în vedere hotărârile

DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260960_a_262289]
acestora, în materia specifică de reglementare a instituției prescripției extinctive. Având în vedere hotărârile judecătorești anexate, din care rezultă că aceeași problemă de drept a primit soluționări diferite prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, se constată existența unei jurisprudențe neunitare și, implicit, îndeplinirea tuturor condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă, pentru promovarea recursului în interesul legii. 9. Raportul asupra recursului în interesul legii Raportul asupra recursurilor în interesul legii, întocmit de judecătorii-raportori

DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260960_a_262289]
începute după 1 octombrie 2011. 10. Înalta Curte Examinând sesizările cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele: Textele de lege ce au generat practica neunitară: Art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat: "Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris." Art. 6 alin. (4) din Codul

DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260960_a_262289]
Corola-website/Law/260694_a_262023

noutate al acesteia. În mod evident, cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementările nou-intrate în vigoare, mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept răspunzând intenției legiuitorului de a preveni practica neunitară a instanțelor de judecată în materie. În egală măsură, însă, noutatea, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, se referă și la o reglementare mai veche, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe

DECIZIE nr. 2 din 17 februarie 2014 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260694_a_262023]
cerința interpretării și aplicării normei de drept respective. În aceste condiții, în stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită, trebuie plecat de la următoarele premise: - asigurarea funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare; - evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii. Este evident, așadar, că în situația în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit în mod constant o problemă de drept într-o anumită

DECIZIE nr. 2 din 17 februarie 2014 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260694_a_262023]
Corola-website/Law/260728_a_262057

Legea nr. 263/2010 , cu modificările și completările ulterioare), art. 85 din Legea nr. 80/1995 , cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 1 și 2 din Legea nr. 119/2010 depinde soluționarea pe fond a cauzei, "existând o jurisprudență neunitară"; ... b) problema de drept enunțată este nouă, deoarece, din consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; ... c) problema de drept nu face obiectul unui recurs

DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 referitoare la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260728_a_262057]
noutate al acesteia. În mod evident, cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementările nou-intrate în vigoare, mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept răspunzând intenției legiuitorului de a preveni practica neunitară a instanțelor de judecată în materie. În egală măsură însă noutatea, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, se referă și la o normă juridică intrată în vigoare cu mai mult timp în urmă, dar a cărei

DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 referitoare la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260728_a_262057]
dar a cărei aplicare a devenit actuală ulterior. În aceste condiții, în stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită, trebuie plecat de la următoarele premise: - asigurarea funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare; - evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii. Este evident, așadar, că în situația în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit în mod constant o problemă de drept într-o anumită

DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 referitoare la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260728_a_262057]
Corola-website/Law/260781_a_262110

riscul ca persoanele relevante să fie determinate să nu acționeze în interesul clienților și ca eventualele măsuri de control instituite să nu fie suficient de eficiente pentru a determina riscul de a dezavantaja clientul). Acestea ar putea duce la abordări neunitare și ar împiedica o cunoaștere sau un control adecvat asupra politicilor din partea funcției de asigurare a conformității. Anexa care face parte integrantă din prezentul ghid conține exemple grăitoare de politici și practici de remunerare care generează riscuri ce ar putea

NORMĂ nr. 4 din 27 martie 2014 pentru implementarea Ghidului ESMA cu privire la politicile şi practicile de remunerare. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260781_a_262110]
Corola-website/Law/260782_a_262111

riscul ca persoanele relevante să fie determinate să nu acționeze în interesul clienților și ca eventualele măsuri de control instituite să nu fie suficient de eficiente pentru a determina riscul de a dezavantaja clientul). Acestea ar putea duce la abordări neunitare și ar împiedica o cunoaștere sau un control adecvat asupra politicilor din partea funcției de asigurare a conformității. Anexa care face parte integrantă din prezentul ghid conține exemple grăitoare de politici și practici de remunerare care generează riscuri ce ar putea

GHID din 27 martie 2014 cu privire la politicile şi practicile de remunerare (Directiva privind pieţele instrumentelor financiare, MiFID). In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/260782_a_262111]