2,751 matches
-
semnificativă a structurii ocupaționale a evreilor : din cămătari care dădeau altora bani cu Împrumut au devenit mai ales meseriași și mici comercianți, care luau cu Împrumut bani de la alții, și anume de la reprezentanți ai Bisericii catolice și ai șleahtei (szlachta = „nobilime”) poloneze <endnote id="(412 și 455, I, p. 234)"/>. Așa cum a arătat Olga Goldberg- Mulkiewicz, pentru mentalitatea tradițională poloneză, evreul este În primul rând cârciumar, În al doilea rând comerciant și abia În al treilea rând cămătar <endnote id="(127
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Polonia-Lituania (și calitatea băuturilor lor) prin personajul său Iancăl din poemul Pan Tadeusz : „Bătrân evreu, de-o lume știut ca om cinstit,/ De ani de zile crâșma-n arendă el o ține/ Și nimeni din comună, și nici din nobilime,/ Vreo plângere-mpotrivă-i n-a ridicat nicicând/ La curtea boierească ; la ce s-ar fi plângând ?/ Dă băuturi pe-alese, și doar din cele bune,/ Cu grijă socotește, dar fără-nșelăciune...” <endnote id="(689, p. 148)"/>. În schimb, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
C. I. O. între 1925 și 1942. În timpul președinției sale, care a durat șaptesprezece ani, contele de Baillet-Latour a luptat neobosit pentru menținerea idealurile olimpice. El a încercat în permanență să păstreze sportul liber, departe de orice comercializare și la înălțimea nobilimii și frumuseții sale ca mod de a fi. Pierre de Coubertin a fost președintele C. I. O. între 1896 și 1925. Renașterea Jocurilor Olimpice reprezintă doar o mică parte a muncii baronului de Coubertin. În afară de numeroase publicații dedicate tehnicii și metodicii sportului
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
mine, a fost participarea la aniversarea mitropolitului a unor reprezentanți ai Casei Imperiale Ruse, adică ai familiei Romanovilor. Este vorba de Secretarul Alteței sale Imperiale, Marea Ducesă Olga, care se consideră moștenitoarea directă a Casei și Tronului, și de Mareșalul Nobilimii. Cei care cunosc cât de cât istoria Rusei știu ce funcție importantă era aceasta din urmă. Când a fost prezentat, eu, sub influența scrierilor lui Cehov, Gogol ș.a., mă așteptam, involuntar, să apară un ins impozant, cu favoriți, uniformă, medalii
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
ai Casei Imperiale, pe ce se întemeiază drepturile Marii Ducese la tron etc. Sunt oameni moderni, cultivați, locuiesc când la Moscova, când la Paris sau Londra, dar ca limbă străină spuneau că preferă franceza, vechea limbă a diplomației și a nobilimii ruse, englezei, care-i mai bună pentru negustori. Am fost de acord cu ei. V. "Relația Bielorusiei cu Rusia îmi amintește de frumoasa zicere a lui Creangă: "du-te'ncolo, vino'ncoace, șezi binișor, nu-mi da pace". Cum se
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
obligă să arătăm că în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate al celui de-al XIX-lea ofițerii ruși încartiruiți la Iași și București cu ocazia deselor războaie cu turcii au avut o influență civilizatoare asupra protipendadei noastre. Nobilimea rusă iar ofițerii erau toți nobili a fost mult mai repede europenizată decât boierimea română. Resentimentele românilor față de Rusia au început cam odată cu răpirea Basarabiei, în 1812, răpire la care a contribuit, din păcate, și un grec, adică un creștin-ortodox
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
proaspăt echipate, îndreptându-se în exterior în toate direcțiile, ciocnindu-se cu triburile asiatice din Siberia, catolicii din Polonia, luteranii din Suedia și musulmanii din Persia și Turcia. Pentru a-și menține teritoriul unit, a exercitat un control ferm asupra nobilimii ruse, a creat o rețea loială de securitate internă, a stabilit o alianță strânsă cu Biserica Ortodoxă și a interzis disidența politică. Înainte de Petru I, nici măcar rușii cei mai culți nu știau multe despre știința modernă, Renaștere sau perioada marilor
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
ereditară domina pretutindeni (inclusiv în Franța, cu unele întreruperi, până la 1870), aspirațiile la recunoaștere națională se manifestau pretutindeni, mai cu seamă în termeni religioși și lingvistici, ele fiind însoțite de reforme agrare, întrucât suprimarea legitimității ereditare implica exproprierea pământurilor aparținând nobilimii. Istoria secolului al XIX-lea este presărată cu numeroase revolte și mișcări populare. N-a fost un secol liniștit, în ciuda opresiunii generate de alianța dintre tron și amvon și în ciuda analfabetismului ce afecta majoritatea populației. Toate revoltele au eșuat, cu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
o școală în stil occidental pur cavaleresc, invitând profesori celebri, dar în exclusivitate catolici. Instituția urma să devină o înaltă academie cu limba de predare latină. Iacob Eraclide (numele patrimonial al lui Despot Vodă) a intrat într-un conflict cu nobilimea autohtonă și a fost ucis, proiectul ambițios rămânând doar un episod celebru în medicina medievală din Moldova. PREMISELE ȘTIINȚIFICE LA A 160-A ANIVERSARE* ȘI PESTE CINCIZECI DE ANI Se adună anii și nu știu dacă percepem în dimensiunile sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
presei în perioada de referință? Odată cu răpirea Bucovinei de către Austria la 1775, legăturile de familie ale fiilor aceluiași neam încetează. După un deceniu de la răpire, Bucovina era complet izolată de Moldova. Boierimea română, în parte, ținea să se încuscrească cu nobilimea polonă din Galiția. Un curent străin, deznaționalizator, își făcea drum în Moldova de Sus, deși prezența refugiaților moldoveni în Bucovina la 1821 și 1848, dar și mai înainte (Teodor Mustață și familia Petrino) exercită o influență binefăcătoare asupra populației cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
soluții exemplare" deduse din teoria dominantă. CAPITOLUL 1 FRANȚA ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA CONDIȚII SOCIALE ȘI ECONOMICE În secolul al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea Franța era încă un stat feudal, în care conducerea revenea atît nobilimii laice, în frunte cu regele, cît și clerului. Populația Franței era alcătuită din cler, care poseda domenii întinse, beneficiind de scutirea de dări și dispunînd de o justiție proprie, din nobilimea proprietară de mari domenii, care exploata crunt țăranii, precum și
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
încă un stat feudal, în care conducerea revenea atît nobilimii laice, în frunte cu regele, cît și clerului. Populația Franței era alcătuită din cler, care poseda domenii întinse, beneficiind de scutirea de dări și dispunînd de o justiție proprie, din nobilimea proprietară de mari domenii, care exploata crunt țăranii, precum și din orășeni (meșteșugari, proprietari de ateliere, armatori, negustori, bancheri și industriași), care vor constitui viitoarea burghezie și din țărănime, în general lipsită de pămînt și de drepturi. Luxul și rafinamentul exterior
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
catolice erau mai bine organizate. Treptat, au început să se predea tot mai mult științele naturii și îndeosebi matematica și fizica. Școlile de grad elementar pentru popor erau puține, fiind organizate mai ales de congregații religioase. Întrucît susținătorii absolutismului regal nobilimea și clerul frînau progresul social, economic și cultural, burghezia și-a intensificat lupta pentru cucerirea puterii și pentru organizarea statului în acord cu interesele sale. O importantă armă de luptă a burgheziei a fost Iluminismul, ideologie care a generat și
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
marii gînditori care au precedat și pregătit, într-un fel sau altul, revoluția din Franța, n-a reușit ca Jean-Jacques Rousseau să stîrnească, prin lucrările sale, atîta entuziasm și ură la cei doi poli ai societății. Entuziasmul maselor și ura nobilimii privilegiate își au un izvor comun: conținutul surprinzător de nou al ideilor care înfierau tot ceea ce aparținea societății feudale și exprimau necesitatea înlocuirii acesteia cu o societate bazată pe dreptate."9 Prin originea socială și prin condițiile de muncă și
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
s-a născut perfectă. Noua Héloïse (La Nouvelle Héloïse, 1761) este un roman cu frumoase descrieri de natură, în care autorul prezintă, într-un mod romantic, idealul său de familie bazată pe relații naturale, neviciate de felul de viață al nobilimii. Romanul, în formă de corespondență, a avut, alături de un succes imens, și o influență covîrșitoare în dezvoltarea ulterioară a literaturii franceze, în speță a romantismului. El ne înfățișează, în condițiile societății viciate a timpului, idealul unei vieți familiale mai "naturale
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
filosofiei pozitiviste și ale moralei tolerante a lui Confucius - pe care o cunoscuse prin intermediul lui Schopenhauer -, s-a opus șovinismului, fiind adept al conviețuirii pașnice a naționalităților. Considera că în Transilvania românii nu sunt asupriți de poporul maghiar, ci de nobilimea maghiară (Rase ori clase?, 1893). Junimist se arată S. în cea mai mare parte a opiniilor sale despre literatură și artă, expuse cu deosebire în cronicile din „Timpul” (1877-1880), unde combate cu asprime educativă ceea ce considera a fi „necuviințe estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
ideologic și cultural În raport cu românii. Dacă În secolul al XVII-lea principatul autonom al Ardealului putea fi reprezentat ca un simbol al persistenței statale a maghiarilor, dacă În secolul al XVIII-lea particularismul acestuia constituia o formă de rezistență a nobilimii maghiare În fața tendințelor centralizatoare ale Habsburgilor, În schimb, odată cu epoca naționalismului romantic, ideea unificării sale cu patria-mamă, Ungaria, cucerește toate sufletele. În 1865, ultima dietă a Transilvaniei, reunită la Cluj, desființa autonomia provinciei și hotăra unirea ei cu Ungaria. Românii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
reformator Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , cu limba germană. Noua situație va provoca Însă, treptat, nemulțumirea maghiarilor, care formau atât majoritatea populației orașului, cât și majoritatea populației școlare. În anul 1842, impulsionată de avântul ideilor romantice, nobilimea liberală maghiară reușește să obțină introducerea limbii sale materne ca limbă de predare la Liceul Academic din Cluj-Napoca. Începeau astfel, la Cluj-Napoca, cei 76 de ani de Învățământ universitar În limba maghiară (doar 76 de ani!). Dar această perioadă se
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de exercitarea puterii; iar În al treilea rând, o componentă economică, ilustrată de timpul de muncă al țăranilor, sustrași de la activitățile productive de imperativele sărbătorii. Pe toate aceste trei dimensiuni s-a manifestat o rivalitate acerbă Între stat, Biserică și nobilime. Fiecare factor de autoritate Încerca să controleze, În folos propriu, timpul țăranilor, cei care reprezentau, În condițiile sociale ale epocii, principalul teren de exercitare a puterii. Biserica apăra timpul sărbătorii, pe care Îl gestiona dintotdeauna, manifestându-și În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
controleze, În folos propriu, timpul țăranilor, cei care reprezentau, În condițiile sociale ale epocii, principalul teren de exercitare a puterii. Biserica apăra timpul sărbătorii, pe care Îl gestiona dintotdeauna, manifestându-și În acest fel autoritatea asupra societății, În timp ce statul și nobilimea Încercau să reducă acest timp, pentru a-și impune propria putere, pentru a-și afirma prestigiul și pentru a-și promova interesele economice. Acesta este motivul pentru care documentele vremii vorbesc mereu despre țăranii care nu muncesc suficient, datorită sărbătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un fel, În disputa respectivă. Ele veghează ca interesele lor economice și timpul muncii să nu fie afectate de această „ciocnire” culturală, care opune sărbătoarea raționalizată de stat celei Înrădăcinate În tradiția comunităților rurale. Ca și În principatul Transilvaniei, intervenția nobilimii În problematica sărbătorilor țărănești prilejuiește afirmarea alterității, legitimarea distanței și dominației sociale, prin sublinierea diferenței culturale care separă cele două clase. După cum scrie Ovidiu Ghitta XE "Ghitta" : În afara diversității prolixe a obiceiurilor festive ale uniților, autoritățile sătmărene mai remarcară un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În chipuri curioase, o grămadă de praznice bisericești neînsemnate. Această imagine a țăranului român, al cărui primitivism se exprimă prin sărbătorile sale excentrice și Încărcate de superstiții, nu va rămâne Însă, exclusiv, un apanaj al poziției de clasă asumate de nobilimea maghiară și nici măcar un simplu stereotip xenofob antiromânesc. O putem Întâlni la mai toți observatorii din Europa Occidentală care se referă la obiceiurile românești, iar În cele din urmă o regăsim chiar și la intelectualii români, ca o componentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se adresează În mod special românilor. Doar el era primul, printre stăpânii pe care Îi cunoscuseră, care le vorbea În limba lor! În Transilvania, ecourile rezervei pe care o manifesta Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" față de nobilimea maghiară nu făceau decât să Întărească această imagine a unui Împărat aflat de partea românilor. Răscoala lui Horea XE "Horea" , de exemplu, va sta tocmai sub semnul acestei Încrederi În bunăvoința iosefină. Elitele politice și intelectuale ale românilor ardeleni, aidoma
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o puternică imagine negativă, o tradiție cărturărească, istoriografică și chiar legislativă, vehementă ca atitudine, Îndreptată Împotriva răsculaților, acei rustici infideles, vituperați În textele medievale. Dar ea era În primul rând imaginea specifică unei elite sociale (și nu etnico-naționale), respectiv a nobilimii exasperate de răzvrătirile țăranilor. Ulterior Însă, țăranii vor ajunge să fie identificați cu românii, analogie pe care o vor face atât maghiarii, cât și intelectualii români. Raționamentul lor nu se baza doar pe realitatea socio-demografică, ci și pe felul În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe care le ocazionează tema răscoalei lui Horea XE "Horea" , Încă din anii de Început ai „revoluției democratice”. Ladislau Gyémánt XE "Gyémánt" studiază funcția justificativă a tradiției răscoalei În prima jumătate a secolului al XIX-lea ardelean, atât la nivelul nobilimii maghiare și al autorităților Principatului, cât și la cel al elitei românești. În fine, Katherine Verdery abordează istoriografia răscoalei lui Horea În contextul modalităților de producere a istoriei În anii regimului Ceaușescu, relevând maniera subtilă În care disputele din jurul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]