3,544 matches
-
odihnească. Drew s-a alăturat grupului din jurul focului. Când s-a întins după băutură, i-a atins cu mâna genunchiul lui Mary. O clipă, femeia a părut șocată, ca și când ar fi uitat că acum și ea era una dintre cele norocoase, apoi a zâmbit, ca să-și limpezească ochii. Când aveau să se întoarcă, în siguranță, înapoi, în Danville, când fotografiile aveau să le parvină, Mary avea să fie nevoită să creadă: inelele părului i se transformaseră în ierburi exotice de râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de șase anișori. Îmi iei un Game Cube ? L-am încercat la mall și e mult mai grozav decât Xbox-ul. Danny mi-a zis deja că-mi dă jocurile lui vechi. Alice a tras adânc aer în piept. Uite ce norocoasă era: avea destui bani ca să-i ofere fiului ei orice și-ar fi dorit. Pentru ea, cea mai mare provocare era tocmai să nu-i ofere chiar tot, să nu încerce să-i cumpere afecțiunea. Știi cum facem ? i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a sărit din piept. Preț de-o clipă, tot ceea ce-și dorise și de care avea nevoie a rămas suspendat în aer. Preț de-o clipă, a fost completamente la mila lui John și a conștientizat cât de norocoasă era să aibă pe cineva al cărui scop în viață era să-i sprijine pe oameni atunci când erau pe punctul să cadă. Mă surprinzi, Alice, a rostit soțul ei. Unde e finalul fericit ? Ei, a răspuns ea, considerându-se mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcu din ochi, semn că sunt pe drumul cel bun. Dacă n-aș fi văzut toată faza, aș fi spus că te descurci... Vă cunoașteți? Așa ni s-a părut la amândoi, i-am răspuns zâmbind ștrengărește. Ești un tip norocos, așa că trebuie să exploatezi această șansă... Am fost conduși în sala de clasă și am așteptat ca ea să se așeze în bancă cu unul din cei doi tipi, apoi Marius mi-a făcut semn să ne așezăm în fața lor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în clubul școlii deveniseră o provocare. La început stătuse, ca mai toți, pe marginea ringului de dans urmărind retras cum se desfășurau lucrurile. În mod obișnuit, cercurile se formau între elevi din aceeași clasă. Ceasornicarii și bijutierii erau cei mai norocoși fiindcă aveau cele mai multe fete. În clasa lui erau doar două, dar erau mai băiețoase decât mulți dintre tipii de pe acel ring, așa că era hotărât să pună mâna pe cea mai tare tipă din școală. Avea de unde alege. Ardelencele îl atrăgeau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
albaștri. Mă topesc atunci când mă privește. Mi-a spus că mă urmărește de mult, că mă place, că-mi iubește felul copilăresc de a fi și toate emoțiile lui a știut să le cuibărească la mine în suflet. Sunt o norocoasă... așa cred. Îl cheamă Petruș și e din Brăila. E mai mare ca noi și e legitimat la un club de fotbal... la UTA. Mi a promis că o să mă invite pe stadion, să-l văd cum joacă. E tare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat și am introdus o monedă de zece yeni În automatul cu oracole. Norocos. Semne ale unor nori de bun augur dinspre sud. Calul dumneavoastră este cam mototol, dar sînt speranțe de poartă deschisă. Vă recăpătați Încrederea În dumneavoastră, probleme de amor, toate se vor termina cu bine. Atenție la vreme ploioasă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să plătesc bani grei sindicatului. Așa că ce importanță mai are ? — Cu toate astea, afacerea pare interesantă. Am spart un ou În castronel și mi-am Încălzit palmele pe porțelanul fierbinte. — Interesantă? Păi, știu eu? Ar trebui să mă consider foarte norocos dacă reușesc să-mi plătesc ratele pînă se strînge șandramaua de-aici. — Lucrezi pe propria ta mașină ? — Nici n-am apucat să dau de gustul afacerilor, așa cum credeam. Știi că există legi de circulație... legea circulației pe drumurile publice, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cea pe care mi-o dăduse clienta mea. Ea-mi spusese că stă la numărul 24 și, de fapt, el stătea la 42, așa că mi-a dat ceva bătaie de cap găsirea locuinței. Trebuia să aștept totuși. Dar steaua mea norocoasă mi-a zîmbit de data aceasta, căci n-a trebuit să stau prea mult. Clădirea era cam urîtă, gardul se afla Într-o stare jalnică. În mijlocul unei curți Înguste - o Corona tip ’63. Presupun că era mașina pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi puși În situația de a-i privi pe ceilalți cum merg? Numai cînd mă gîndesc la așa ceva Îmi simt picioarele paralizate... doar gîndul mă face să mă cutremur și să mă simt trist... Zău că-mi dau seama ce norocoși sînt cei care pot umbla, oricît de nesemnificativ le-ar fi țelul pe care-l urmăresc... Deodată, fără nici o legătură cu ceea ce discutam, am Încercat să Înțeleg de ce n-a vrut clienta mea să meargă la crematoriu după slujba religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un negustor preocupat de afaceri... Mi s-a pus băutura În față. Barmanul se uită peste umăr, În spate, și deschise tonomatul. Începu o muzică nebună, de-ți spărgea timpanele. M-am simțit imediat complet izolat de restul barului. — SÎntem norocoși. Mi-au spus că vine imediat. Iau și eu un whisky cu apă, spuse Tashiro, frecîndu-și palmele bucuros și rîzÎnd cu toată gura. Își scoase paltonul și se cațără pe scaunul de lîngă mine. CÎt așteptăm, aș vrea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cetitor. Cel mai greu cu putință. Au fost câteva experiențe care, luate pe rând, cum ți-am spus, m-au dus țintă spre beci. Adăpostul pentru femei bătute. Un castel mic, lăsat moștenire, pentru prostituatele retrase, de către o curtezană mai norocoasă. Acum și acolo era plin. Nu de prostituate, ci de neveste, nu daneze, ci asiatice sau est-europene. Un grupuscul de bărbați băștinași nu prea agreează parteneriatul conjugal. Vor femei clasice. Casnice. Speriate de propria lor dependență. Unele la care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lumea echitabil ieșirile și intrările în liniște. Mai păstrau câte o sticlă de coniac să ne cinstim în final cu toții că am trecut cu bine peste grelele încercări. Pe scurt, aveau mereu talentul să ne facă să ne simțim contrabandiști norocoși ai unei rețele mafiote. Ei vegheau la norocul nostru. Erau cu atât mai indispensabili, cu cât supraviețuirea cu mijloace legale devenea mai imposibilă. Tovarășa T. știa însă că de astă dată o să aibă probleme pe traseu. Încă din Gara de Nord mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nerepresive, poluții nocturne, să nu ne prindă „Tata”. Cumpăram vată pe băț. Ciocolata avea un gust de soia prea sinistru. Cu ceva noroc, ne făceam rost de cacao, zahăr și unt și o pregăteam în casă. Și tot ne simțeam norocoși și un pic rușinați. Într-una din serile acelor ajunuri, am văzut femei tinere, de vârsta mea de atunci, cu ochii strălucind de bucurie. Reușiseră să găsească tacâmuri de pui cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne atârnam izmene (iegării aveau să vină de-abia în postcomunism). Dragoste se făcea sub plapumă, eventual prin șliț. Ne spălam la lighean, pe porțiuni (la bucată), când puteam încălzi o oală cu fierbătorul. Cele mai norocoase ne făceam rost de săpun Lux și de spray-uri ungurești. Celelalte, mai prost situate într-un nod de relații (capital social redus, cum se zice acum), își făceau săpun de casă din slănină râncedă, sodă și eventual parfum bulgăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiindcă înlocuirea filosofiei cu documentele de partid era mai coerentă cu accesul lor intelectual la un tip de bibliografie. Cea filosofică era grea. Cu zisa lui Noica, oamenii nu prea erau „vizitați de concept”. Noi am fost o generație mai norocoasă. Am făcut licee foarte bune și o facultate în care cei mai mulți profesori proveneau din acea generație, dar scăpaseră în Occident și s-au dedulcit la formele veritabile ale filosofiei, la cercetare sociologică de ultimă oră. În conștiința publică actuală au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
avantajos, într-un copil venit la timp, în propriul tău trecut, într-o nevroză perpetuă...). De acum începe răul. Așa l-am simțit eu, făcând zilnic naveta 60 de km în autobuze vechi de 30 de ani și socotindu-mă norocos că totuși partidul nu m-a repartizat într-un colț de țară, unde se pune harta în cui. Toate orașele mari erau „închise”, nu aveai voie să ocupi cumva vreun loc de muncă acolo. Am văzut șefi de promoție brilianți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intrați în celule. Chiar dacă pe unii i-am trecut în trecut, sau m-am iluzionat că am făcut-o, fiecare există în propria mea arheologie-sinegrafie. Când m-am întors în București, i-am găsit pe toți. Am fost o mare norocoasă. Ei însă aveau ceva ce mie îmi lipsea: ziua aceea de 22 decembrie în care au trăit împreună riscul, libertatea, eliberarea. Eu am fost condamnată să nu știu asta, ci doar să-mi închipui cum este. Poate că de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îmi este doar cal verde pe perete vine și din aceea că pentru mine bălegarul proaspăt e miros de copilărie, am supt la sânul unei țigănci care mirosea a fum. Bunica m-a dat la supt la Rada, ca să fiu norocoasă, și tot ea a zis după aceea că în loc de noroc, eu am prins gust de „vatră de țigan”, de trai nomad, de drumuri. Am dormit în case de mineri care miroseau a umezeală de subteran de la hainele lor, am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o dată ce pentru ele povestea e-mail-ului a fost un episod dintr-o aventură oxoniană? Ne-am îmbrățișat în fața porții colegiului, într-un gest de solidaritate mută și disperată. Noi nu eram ele doar fiindcă m-am născut în altă parte, în „norocosul” ținut est-european. Venise să mă recupereze profesorul Dumitru S. Și ele, uitând pentru o clipă de toate schismele de pe lume, i-au strâns mâna și l-au salutat, privindu-l în ochi. Eșarfele le atârnau neglijent, pe umeri. septembrie 2002
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui. Începând cu 1974, absolvenții de învățământ superior au fost forțat integrați în „producție”. Accesul la învățământul superior și cercetare era aproape inexistent. Orașele universitare mari au fost declarate „orașe închise”, și accesul la acestea, restricționat. Mulți s-au socotit norocoși să prindă o localitate cu haltă de cale ferată. Întreprinderea de Mașini Grele București. Ea aduce pâinea în casă. Consiliere filosofică. Statul de drept. Etici ale virtuții și etici utilitariste. Ce discutați voi de fapt despre drepturi în timpul regimului comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lumina zăpezilor sticlinde și nimeni nu va veni - cine știe? Poate voi mai veni, dar nimic esențial nu se va întâmpla căci ce este esențial se întâmplă numai o dată în viață; va crește lângă tine destinul fiicei tale, dar mai norocos decât al tău, mult departe de tine, de câmpia aceasta fericită-nefericită. Eu, la numai câțiva zeci de kilometri de tine, voi ființa mai departe în cea mai iluzorie profesiune, căutând să mă conving mereu că împart dreptate, că mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
oameni amabili și generoși. Le mulțumesc sincer... Minunatei mele editoare Louise Moore pentru sprijinul ei necondiționat, sfaturile neprețuite pe care mi le-a dat pentru acest volum și pentru toate cărțile mele. Toți autorii ar trebui să fie atât de norocoși. Lui Jonathan Lloyd, un prinț între agenți. Lui Caitriona Keyes și Anne Marie Scanlon pentru sprijinul vital, informațiile despre New York și, mai ales, despre Mângâietorul-DelicatTM. Lui Nicki Finkel și Kirsty Lewis, Nicole McElroy, Jamie Nedwick, Kim Pappas și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se vor vindeca semnele de genul acesta. După aceea, la doctorul Chowdury spre a-mi înghionti și împunge organele interne. A observat că toate umflăturile și vânătăile dispăruseră și a spus, după cum spusese și la vizitele anterioare, ce incredibil de norocoasă fusesem că nu suferisem nici o fractură internă. —Plănuiește să se întoarcă la New York, a izbucnit mama. Spuneți-i că nu se simte destul de bine pentru a putea călători. — Dar s-a simțit destul de bine pentru a călători până acasă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te măriți cu primul bărbat care te cere. Da, de-abia dacă-l cunoști! Da, târăște multe! Da, s-ar putea să-i fie greu să-și țină micuțul în pantaloni! Dar, pe scurt, Anna Walsh, HABAR n-ai ce norocoasă ești! Am așteptat să se oprească din țipat. — Îmi pare rău, a zis, puțin îmbujorată, respirând mai repede decât de obicei. M-am cam... ambalat. Îmi pare sincer rău, Anna. Faptul că are doar doi ochi, e de înălțime medie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]