2,039 matches
-
viitoare. Pot fi utilizate individual, în grup, scris sau oral, prin folosirea unor grile preelaborate, prin interviuri, apelând la diferite materiale didactice sau nu. Dar pot fi și mai complexe, derulate progresiv pe o perioadă mai lungă, pentru a surprinde nuanțat progresul cursantului în învățare. Pentru coordonatorul seminarului, informațiile primite pe această cale vor constitui un important reper în luarea unor decizii viitoare, respectiv în conceperea situațiilor educaționale ulterioare. În funcție de informațiile pe care dorim să le obținem și de ce dorim să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în principiu, ca „gen” (comportamente deschise, manifeste) în cazul adulților, se înregistrează pe două subniveluri (Rogers, 2002): - hard skills (abilități de bază), putând fi constatate imediat de evaluator, de natură motrică, senzorial-perceptivă sau cognitiv-elementară/instrumentală; - soft skills (abilități superioare, mai nuanțate), ceva mai greu de sesizat, de natură intimă, cvasiafectiv-motivațională, de relaționare, de autoorganizare, intelectual superioare etc. Nu trebuie însă să se înțeleagă că atenția pentru conduitele terminale este exclusivăși absolută în evaluarea din educația adulților, nefiind neglijate nici conduitele intermediare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
nu am putut fi din nou alături de Maestru. Dar peste un timp, fiind la Cluj, am vizionat spectacolul care era complet diferit de cel de la București, am recunoscut stilul inconfundabil pe care Alexa Visarion îl are. Un spectacol foarte frumos, nuanțat și expresiv din toate punctele de vedere. Pentru mine Alexa Visarion înseamnă Năpasta de I.L. Caragiale, realizat la Teatrul Giulești, unul dintre spectacolele memorabile, de aur, ale teatrului românesc, filmul Înghițitorul de săbii și multe multe altele. Un alt moment
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pare, nereușite prin țări străine, două ființe care se întâlnesc și se cunosc, întâmplător, pe un drum de țară, dar între care se țese, treptat, o tainică și profundă legătură sufletească. Întreg filmul nu este, de altfel, decât desenul fin, nuanțat, al acestei trainice și profunde afecțiuni sufletești, între două personaje care, inițial, nu au nimic în comun, dar între care, se țese, pe nesimțite, o relație indestructibilă, atât de puternică, încât, spre final, după ce regizorul din film îi mărtusisește detaliat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și de demonismul dostoievskian. Nu și-a pierdut textul, fibra sa națională? Această filiație despre care vorbeam nu înseamnă o pierdere a specificului ci o înțelegere profundă a lui în reperele unui context existențial și cultural care permite o descifrare nuanțată a substanței, o definire națională în termeni esențiali și nu pitorești. Un teatru național bazat pe o implicare a spiritului național în problematica universală se poate crea numai atunci când ceea ce-ți aparține este descifrabil lumii întregi. Acest specific național
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cariera extraordinara a Năpastei se datorează faptului că am trecut frontiera Venind la Giulești încă din '71, adunasem în jurul meu o echipă de suflet și împreună am deschis Studioul '74 cu un spectacol Năpasta viu, destinat marelui public. Aprecieri critice nuanțate și profunde, reacții violente privind tratarea unor personaje. Intensitate și dinamism, un început adevărat. Șansa mi-a surâs când spectacolul a fost propus să reprezinte România la Festivalul Internațional al Scenelor mici de la Berna, Elveția. Drum cu autobuzul, peripeții. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a violenței domestice, a violenței în școli ori la locul de muncă sunt organizate în baza unor definiții ale formelor de violență specifice domeniilor respective. Aceste definiții „de lucru”nu sunt contrare definițiilor formulate de lege, dar sunt mult mai nuanțate și particularizate la obiectul aflat în atenție. Deși violența definită prin consecințele ei, se referă la starea de sănătate fizică și mentală a victimei, starea de siguranță a victimei, evident că nu putem atribui violenței orice stare de boală mentală
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
săptămână, au fost ucise de soți în primele nouă luni ale anului 2007. Aceeași sursă consideră că 80% din divorțuri, deși nedeclarată, au drept cauză reală violența domestică și acest lucru indiferent de nivelul de educație al partenerilor. Date mai nuanțate, dar asemănătoare valoric, apar în Barometrul de Opinie Publică 1, privind viața în cuplu: 84% dintre femei divorțează din cauza violenței în familie, în mediul urban, 83,6% dintre divorțuri au loc din cauza violenței și ponderea cea mai mare a divorțurilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pentru validarea ei și, în general, designul experimental precar explică această situație. Iată de ce nu putem credita pe deplin studiile care susțin că PD contribuie la diminuarea morbidității psihologice, în cazul diverselor forme de victimizare umană. Există și poziții mai nuanțate, ca de pildă cea a lui McFarlane (1988), care dorind să testeze eficacitatea PD pe un eșantion de peste 450 de pompieri australieni a concluzionat că această strategie are valențe pozitive protectoare numai dacă se intervine imediat după episodul traumatic. în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
politici duc la explicații diferite. În continuare, voi Încerca să reconstruiesc argumentele care ne-ar putea determina să vedem procesul decizional european ca pe unul centralizat, care Încalcă libertatea de acțiune a guvernelor statelor membre, sau, Într-o formă mai nuanțată, argumentele care ne-ar determina să considerăm drept valid un enunț simplu, de tipul: „Stabilirea agendei și formularea politicilor sunt sarcini europene, În timp ce implementarea este responsabilitatea statelor membre”. Reproșurile aduse UE capătă foarte multe nuanțe. Cei mai sceptici vorbesc atât
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cunoscutul comparatist de origine română, Léontin-Jean Constantinesco 28. "Este limpede arată acesta că suveranitatea populară ce se manifestă în statul național a căutat și a găsit dezvoltarea ei necesară în codurile naționale". Continuându-și ideea, autorul citat subliniază în mod nuanțat că, desigur, codificările marchează punctul de ruptură decisiv al unității juridice europene, dar că este greu de stabilit cu precizie conținutul și măsura exactă a acestei unități, având în vedere faptul că, în Europa, diferențele dintre normele juridice locale, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a intui spirtul general al reglementării, mentalitatea juridică ce o prezidează. Ea nu conduce, însă, la o identitate de reglementări și de soluții. Nu mai puțin, însă, existența codurilor, ocupând un loc special în rândul legilor organice remarca, în mod nuanțat, autorul amintit reprezintă una dintre caracteristicile tuturor sistemelor naționale care fac parte din marea familie de drept romano-germanică. Încă o recomandare, venită din partea aceluiași specialist, care s-a dovedit foarte utilă în activitatea de armonizare legislativă, față de unele neajunsuri existente
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
art. 11 alin. 2 din Constituție, încă de la data ratificării Tratatului, în vreme ce potrivit normelor dreptului internațional în materia tratatelor pentru încorporarea prevederilor din Tratat, ar fi trebuit să se aștepte până la intrarea lui în vigoare. Dar această concluzie ar trebui nuanțată pentru că regulile din ordinea juridică comunitară au premers ratificării și ratificarea le-a găsit în legislația română, pentru că, fără îndeplinirea prealabilă a acestei cerințe, nu s-ar fi ajuns la aderare; satisfacerea acestei cerințe este implicit confirmată în actul aderării
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
atare, și noi vom încerca mai întâi să clarificăm, chiar și numai succint, noțiunile pe care literatura de specialitate și legislația în vigoare le folosesc în domeniul supus investigației. După părerea noastră, această problemă trebuie privită și analizată puțin mai nuanțat, deoarece aceste noțiuni au fiecare în parte o semnificație proprie. Desigur, într-un sens larg și foarte general, s-ar putea susține că toate aceste concepte sunt sinonime, deoarece privesc, în ultimă instanță, organizarea teritoriului statului în structuri administrative, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sau schimbarea denumirilor, județelor, municipiilor, orașelor, comunelor, satelor, localităților componente ale municipiilor și orașelor și stațiunile balneo-climaterice se fac de către Parlament, la propunerea Guvernului. 3. Alte forme de organizare administrativă a teritoriului. Administrarea treburilor publice ale statului este adesea mai nuanțată și mai diversificată pe plan organizatoric și funcțional, cunoscându-se, în practică, și alte modalități și forme, fiecare dintre ele apropiindu-se mai mult sau mai puțin de formele "clasice" ale organizării administrative a teritoriului statului. a) Pe teritoriul unor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
un întreg. Weber face uz în mod explicit de conceptul de identitate în relație cu două noțiuni: rasa și etnia. Chiar dacă nu ocupă un loc central în ansamblul operei, concepția lui Weber asupra identității etnice sau rasiale este mult mai nuanțată decât a lui Durkheim sau Cooley. Spre deosebire de contemporanii săi, el avansează ideea că identitatea este construită nu în interiorul unui grup / societăți, ci prin comparație, prin percepție și judecată subiectivă a similarităților și diferențelor între societăți. Aceste diferențe nu mai sunt
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1254) în ceea ce privește identificările în plan etnospiritual, pe care am avut-o în vedere și în secțiunea anterioară, sugerează o distanțare din ce în ce mai mare față de elementele ce aparțin acestei dimensiuni: sărbători, tradiții ș.a. Interviurile arată însă că atitudinile tinerilor sunt mult mai nuanțate, în sensul că oscilează de la ignorare la atașament puternic, iar comportamentele se pliază pe același continuum. Datele BCC-2005 confirmă aceste idei, acolo unde informațiile sunt comparabile. Revenind la distincția aristoteliană, indicată în capitolul anterior, putem spune că analiza sugerează posibilitatea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
excelentă analiză, minuțioasă și competentă, asupra relației dintre instituțiile românești, dreptul local și cel bizantin, tocmai pentru a ne situa statul medieval, din multiple puncte de vedere, față de clamatul lui punct de plecare, Constantinopolul. Preluarea s-a dovedit în final nuanțată și parțială, atât la nivelul conceptului de putere, cât și al practicii și, implicit, consider, la nivelul imaginarului politic. De la tradiția bizantină se împrumută formula identitară basileică Io-Ioan, precum și alte câteva trăsături absolut caracteristice ale instituției constantinopolitane: ... dualitatea puterii seculare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Sfintei Familii numite "iezuite" (Iisus, Maria, Iosif), ale Părinților Bisericii și ale clericilor sanctificați. Secolul XVI înregistrează triumful definitiv al imaginii, consacrat prin Conciliul din Trento. Rezistența iconodulă se va opune ascezei reformaților cu un program agresiv și mai puțin nuanțat, provocând excesele artei și ale spiritualității baroce. Numit fie epoca "banchetului îngerilor", fie jocul "profunzimii aparențelor", barocul este înainte de toate o explozie inegalabilă a imaginarului, într-o aventură a imaginii care, de multe ori, chiar în spațiul sacru, șochează prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Sorin Liviu Damean, Carol I al României, vol. I (1866-1881), București, 2000, p. 15-23; Idem, Monarhia În România, 1866-1947, București, 1991, p. 5-16; Dan Berindei, Societatea românească În vremea lui Carol I (1866-1876), București, 1992, p. 7-43, pentru evaluări mai nuanțate ale literaturii „momentului 1866”; v. și Vasile V. Russu, Viața politică În România (1866 1871), vol. I, De la domnia pământeană la prințul străin, Iași, 2001, passim. </ref>. Loc, desigur, mai este pentru interpretări, poate și din necesitatea de a le
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
spectacolului gravitate și sens uman generos tocmai prin desfășurarea atât de credibilă, concretă, a unui proces de involuție a umanului. Constantin Popa, de data asta ca interpret (Ilie), și Violeta Popescu (Mina) au beneficiat în cea mai largă măsură de nuanțata analiză regizorală a unui text ce oferă sugestii vii și interesante. Jocul atât de mobil al celui dintîi, conjugînd ambiguități și contraste, se sedimentează într-o compoziție al cărei pitoresc este lesne transfigurat în stare ce transgresează tipologia psihologică, angrenînd
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
grotescă, Liviu Manoliu al doilea vecin. Un personaj foarte prezent în spectacol, susținîndu-i ritmul, mai ales în prima parte, este Mama, interpretată de Ada Gârțoman. Actrița urmărește atentă meandrele sufletești ale personajului, asigurîndu-i complexitate de stări într-o expresie scenică nuanțată. Avînd un rol care îi vine bine cel al tînărului furios, neconformist și gata să-și asume riscul evadării Adi Carauleanu a jucat cu aplomb, cu concentrare, personajul lui fiind singura rază de sinceritate și curaj capabilă să se opună
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și nuanțate. Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Călin Chirilă și Livia Iorga dau viață unui spectacol plin de sensibilitate și emoție, în care realismul și metafora, poezia și duritatea se contopesc amețitor. Un spectacol actual, deși nu aparține unei perioade de tranziție; un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
periferic − în cazul alternanței conative − sau este complet eliminat − în cazul ștergerii obiectului nespecific −), ele contravin ultimului criteriu, nefiind asociate cu o marcare explicită, marcare evidentă în cazul pasivului. Prin urmare, răspunsul la întrebarea " Există antipasiv în limbile acuzative?" trebuie nuanțat: construcțiile din engleză, din franceză și din română analizate aici nu corespund tuturor criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească o construcție antipasivă, dar există limbi acuzative în care toate aceste criterii sunt îndeplinite. Dacă se adoptă definiția laxă a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
compuse din abstracții confuze. Problema lor nu este aceea de a fi testate - admise ca legi sau respinse ca erori -, ci de a fi precizate, dezvoltate din formulări aproximative, vagi, puțin diferențiate, în formulări tot mai elaborate mai precise, mai nuanțate. Ideea acesta a fost sugerată de Ion Aluaș într-o discuție foarte interesantă pe marginea acestei cărți. Lucrarea se concentrează asupra celor două mari tipuri de operații pe care le practică sociologia: explicație și construcție. În tradiția occidentală, sociologia s-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]