17,360 matches
-
și ele, se instalează în Orientul Mijlociu, o zonă cu un climat deosebit de propice acum. Aici, ele găsesc din abundență, în stare naturală, produse care pot fi stocate îinul, grâul, orzul, mazărea și lintea) și animale care pot fi capturate îcâinele, oaia, porcul, bovinele și calul). Câteva grupuri se stabilesc pentru perioade destul de îndelungate în locuri unde își construiesc primele case de piatră. Sacrul îi însoțește și aici: anumiți zei devin stăpânii unor întinderi de pământ. Acum 15 000 de ani, acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a păstrat: Huang Di. Tot pe atunci, ceva mai la sud, înflorește cultura Long Shan: sate păzite, cu incinte din pământ bătătorit, precum și o organizare în sistem de principate, cum a fost Hao Xi’an. Aici se cresc vite și oi, se cultivă grâu și orz. Totuși, dezordinea era la ea acasă: este așa-zisa perioadă a „celor zece mii de regate”. în aceeași perioadă, în Egipt, primul principe occidental menționat în mărturiile scrise, regele Menes, stăpânește atât Egiptul de Sus, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ele își împart secolul al XVI-lea. O lecție pentru viitor: deschiderea către elitele străine este una dintre condițiile succesului. Anvers, 1500-1560: ora tiparului Mai întâi, pe la 1500, a venit vremea Anversului. Având o bogată zonă agricolă și dezvoltând creșterea oilor, a căror lână locuitorii Anversului o țes, timp de vreo 200 de ani, acest oraș comercializează pânzeturi flamande, sare din Zeelanda, cuțite englezești, sticlă flamandă, metale din Germania, în schimbul produselor din Orient. Orașul nu are decât 20 000 de locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru aproape patru secole, Atlanticul devine cea dintâi mare a lumii. Amsterdam, 1620-1788: arta „flautului”* După Anvers și Genova, Amsterdamul reface rețelele unei „inimi”. Pentru a finanța importurile alimentare, zona agricolă adiacentă furnizează produse sofisticate îin, cânepă, rapiță, hamei), crește oi, dezvoltă industria coloranților și filatura mecanizată. Toate acestea îi permit să înceapă industrializarea producției de alimente, iar apoi a celei de îmbrăcăminte. Amsterdamul vopsește țesături de lână din întreaga Europă, inclusiv din Anglia, în ciuda măsurilor protecționiste promulgate la Londra. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
atât de recentă. Ființa dragă a fiecăruia, a fiecărei familii, se află aici, totuși nu se știe exact unde, poate în această groapă, poate în aceea, cel mai bine ar fi să plângem la toate, avea dreptate acel păstor de oi care a spus, cine știe de unde o fi învățat, Nu există respect mai mare decât să plângi pentru cineva pe care nu l-ai cunoscut. Inconvenientul acestor digresiuni narative, ocupați cum am fost cu divagații intercalate, este acela că sfârșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să plecați, e mai bine să vă luați gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția medicului conducând pe străzi, prin ploaie, mica sa turmă de nefericiți, șase oi rătăcite, șase păsări oarbe căzute din cuib, șase pisoi orbi nou-născuți, poate că într-una din acele zile, pe vreo stradă oarecare, s-a încrucișat cu ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de teamă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
niciodată în a descoperi punctele cele mai sensibile ale nefericitului olandez. Strickland nu folosea pumnalul sarcasmului, ci bâta invectivei. Atacul fu atât de nemotivat, încât, luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă în anul acesta, tricou negru, foarte decoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rămâne/ Anii vin, anii se ducu/ Și eu n-apucai să cântu... Tinerețe, stai pe loc/, lele, lele,/ Unde fugi?, parcă pui foc, lele, lele... Cum vedem noi moartea: Nu-i lumina nicări/ Și-or muri toți oamenii... Ș-atâta oi mere noaptea,/ Până când oi întâlni moartea./ Să m-așeze-n copârșeu,/ La un loc cu Dumnezeu./ Copârșeu de scânduri ude,/ Unde jalea nu pătrunde,/ Nici dragostea nu răspunde./ Nu-i lumina nicări,/ Or muri toți oamenii... Că la palat, pe stâlpul porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de secară cu pistolul la tâmplă, ar fi apăsat și mai tare pe trăgaci... Zice și ăsta așa, un nebun!, își spune Maestrul, închide trist radioul și fredonează iar, tot Ană, zorile... îi face bine melodia. Am făcut-o de oaie cu Tina și cu mesajul meu, și-acuma, ce mai vrei de la ea?, de la mine vreau, de la tine?, și-atunci, ce cauți tu la bătrâna asta, ce crezi că o să-ți spună ea?, n-o să te liniștească deloc!, mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
convins pe Tom s-o publice În Nassau Lit.: Clovnule, bună dimineața... De trei ori pe săptămână Ne ții pe jar când ne vorbești, Tachinându-ne sufletele Însetate Cu anii onctuoși ai filosofiei tale... Bine, iată-ne, suta ta de oi, Reglează-ți vocea, cântă, toarnă vorbe... noi dormim... Doar ești student, cum ni se spune; Ai făurit, mai zilele trecute, Un plan de curs, din câte știm Extras dintr-un uitat folio, Ai adulmecat izul unei ere, Umplându-ți nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și auzea orăcăiala În surdină a cetelor de broaște. Pe urmă i se năzărea că Eleanor se Întrupează din noapte și se oprește lângă el și că-i aude vocea catifelată, cu ritmul ei de tobă Învelită În piele de oaie, repetând: „Is it worth a tear, is it worth an hour, To think of things that are well out-worn; Of fruitless husk and fugitive flower, The dream foregone and the deed foreborne?“ Oficial au făcut cunoștință după două zile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
naturale modificate de voința omului, o sută de instincte omenești care au fost șterse definitiv sau sunt reprimate azi de civilizație. Ceea ce-a rostit omul ăsta este, de mii de ani, ultimul argument al asociației mondiale a căpățânilor de oaie. Neagă contribuțiile tuturor oamenilor de știință, ale oamenilor de stat, moraliștilor, inventatorilor, doctorilor și filosofilor care și-au pus vreodată viețile În slujba omenirii. E o contestare neobrăzată a tot ceea ce are valoros natura umană. Oricărei persoane trecute de douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
castel, despărțiri, tristețe, dar cu un ochi care râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să o urmărească cu mare grijă pe Noriko, În timp ce-și bea ginul tonic. Nu avea nici un sens să se arunce asupra acestei prăzi prețioase. Trebuia mai degrabă să aibă răbdare, așa cum lupul pândește pe ascuns o turmă de oi păscând liniștită pe pășune, pentru a se repezi asupra ei În ultima clipă. Indiciile nu se lăsau descoperite așa ușor, desigur. — Mă scuzați, eu nu beau deloc alcool, dar de data aceasta o să beau puțin, pentru a vă ține companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
totul se rezumă la mediul În care am crescut fiecare. Spre deosebire de mine, el n-a crescut Într-o familie de condiție bună, de-aia nu-și permite să dea bir cu fugiții când dă de greu. Străbunicul meu a fost oaia neagră a unei familii de condiție bună, care s-a Înscris În primul club de tenis din Japonia. El s-a limitat doar la a părăsi adăpostul călduț pe care i-l oferea familia. Yazaki Însă era fiul unui muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gunoi de lângă o bancă. Apoi se îndreptă repede spre est, în direcția stației pe care și-o alesese de la ieșirea spre Canalul Landwehr. Vizavi de Sectorul Păsări se afla un maldăr înalt de piatră de gresie, habitatul unei turme de oi Barbary. Potrivit ghidului, era unul dintre punctele de interes din Zoo, dar mi-am spus că arăta mult prea teatral ca să fie o bună imitație a locului în care acele animăluțe care se agitau în trap mărunt ar fi trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în trap mărunt ar fi trăit în sălbăticie. Era mai degrabă ceva ce ai fi găsit în decorul trivial de încărcat al unei producții Parsifal, dacă un astfel de lucru e omenește posibil. Am întârziat acolo o vreme, citind despre oi și în cele din urmă făcând câteva poze acestor animale total neinteresante. În spatele Stâncii Oilor se găsea un turn de observație de pe care se putea vedea în fața Sectorului Păsări și de fapt toată Grădina Zoologică, și mi-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
găsit în decorul trivial de încărcat al unei producții Parsifal, dacă un astfel de lucru e omenește posibil. Am întârziat acolo o vreme, citind despre oi și în cele din urmă făcând câteva poze acestor animale total neinteresante. În spatele Stâncii Oilor se găsea un turn de observație de pe care se putea vedea în fața Sectorului Păsări și de fapt toată Grădina Zoologică, și mi-am zis că ăia 10 pfenigi pentru a urca păreau niște bani cheltuiți cu chibzuială de către oricine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-am zis încet, fără să o privesc, acum că eram chiar lângă ea, ci fixând desenul standardizat, cu obligatoriul său evreu urât. Nimeni nu ar putea să arate așa, mi-am zis. Nasul era la fel de mare ca botul unei oi. Da, domnule, răspunse ea pe un ton vesel. Sunt o mulțime de polițiști prin preajmă. Tu nu poți să-i vezi, dar ei sunt cu toții cu ochii pe tine. Înțelegi? Am văzut cum dă din cap în reflecția din geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vede ceea ce ceilalți nu văd. înțelegerea presupune înălțime, detașare, profunzime, perspicacitate. Cel de-al doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
încordat al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de oi, pescari singuratici, remorci părăsite la umbră de salcâmi, toate semne ale vieții de-acasă ce te emoționează profund, mai ales dacă ai fost plecat departe... Când „Bourul” atinse cu o ușoară zguduitură platforma cosmodromului Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
soare vor să soarbă, când tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți, păduri sau în oraș. Cârduri de oi în ospeție vin ca să pască pe imaș. Alei prin parc devin iar pline cu-ndrăgostiții mână-n mână, ce doruri vin ca să-și aline în dup-amiezi de săptămână. Atâta dor de trai renaște în noi, ca Sfântă Înviere încununată
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
dar omul trebuie să-l macine. Dumnezeu dă omului voința, dar omul trebuie să facă alegerea corectă.” Pornind de aici, rezultatul este acela că „alegându-L pe Hristos devenim moștenitorii Săi, ai tuturor bogățiilor și ai gloriei Sale.” În povestirea „Oile ascultătoare”, scopul educativ al cărții „ Între zâmbet și suspin” reiese foarte clar din interogația finală. „În timpul primului război mondial, niște soldați turci voiau să fure o turmă de oi în timp ce ciobanul dormea. Acesta trezindu-se a pus mâinile pâlnie la
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]