19,332 matches
-
Kalebgian. Mă face Întotdeauna să mă simt bine. — Totuși lumea de calitate... Pe scenă dansa acum un pâlc de fete În șorturi. Purtau caschete de feroviar și aveau niște fluiere atârnate de gât, dar la publicul turcesc, care nu era obișnuit cu feroviari Îmbrăcați În șorturi, semnificația se pierdea. Cred că sunt englezoaice, spuse Myatt și se aplecă brusc Înainte. — O știi pe vreuna din ele? — Am crezut... am sperat... Dar nu era sigur că, la apariția „Fetițelor lui Dunn“ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și, după ce fusesem plină de stoicism vreo trei ore, am Început foarte repede să mă simt de-a dreptul tragic. Partea proastă când ești singură În luna de miere este că ai o grămadă de timp În care să te obișnuiești cu situația. Nu m-a ajutat cu nimic să citesc reviste de scandal pline cu articole despre despărțiri din lumea celebrităților. Starea mea de autocompătimire era și mai mult amplificată de menajera de la casa noastră de pe plajă, atunci când aducea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de prea mult optimism din parte-mi să mă aștept la mai mult de cinci. A! Și mai e ceva, stai puțin! Cealaltă mare ambiție a mea este să fiu În stare să Îmi conectez propriul meu sistem stereofonic. Louis obișnuia să facă toate treburile de genul ăsta. Sunt ferm convinsă că pot și eu să mă descurc singură cu așa ceva, oricât mi-ar lua până voi reuși. Și acum să te aud, țelul tău care e? Exista ceva care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu venise. Nu am zis nici eu nimic. —Așa e, hai repede să luăm niște alcool, zise Lauren, luând-o Înainte către bar. Două șampanii cu gheață, În pocale, ceru ea când am ajuns. Am citit undeva că Fred Chandon obișnuia să bea șampania așa. Nu că e fastuos? Barmanul ne-a turnat băuturile, iar Lauren mi-a Întins un pocal mie. Vezi pe cineva drăguț pe aici? mă Întrebă, În timp ce ochii ei cercetau Încăperea. Cum arăt? Ținuta fără cusur a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
l-am Întâlnit. Cineva a sunat din partea lui, banii au fost transferați și butonii au fost duși la Park Hyatt În Moscova. Au fost foarte discreți, explică Robert. Nu au dorit să ne dea numere de contact, ceea ce este ceva obișnuit pentru mulți dintre clienții noștri din Rusia. Este atât de periculos, că nici unul nu vrea să se știe prea multe despre el. Și acum, domnișoară Blount, cum doriți să plătiți brățara? — Nu-mi vine să cred că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pufni: —Sylvie! Tu erai? Pentru o clipă, nu te-am recunoscut. Cu toate alea de curățat după tine. Nu era de mirare că eram de nerecunoscut. Nu mai făceam nici pe departe la fel de mult sex ca Înainte. Eu și Hunter obișnuiam să facem dragoste În fiecare zi pe vremea când doar ne Întâlneam. Eram sigură de asta. Acum, după estimările mele, se Întâmpla o dată la trei zile. Era asta rău? Excelent? Media? Atât de des o făcea și cuplul Eternity? — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmi doream să o Întreb: „Tu faci sex cu soțul tău Între mesele fastuoase cu brânză franțuzească și confecționarea de Îmbrăcăminte pentru copii pe care nu și-o permite nimeni?“. —Hunter mai călătorește În interes de serviciu la fel de mult cum obișnuia? Întrebă ea, În timp ce coada șerpuia Înainte. Aproape deloc, am mințit-o, gândindu-mă la cât de puțin Îl văzusem, de fapt, pe soțul meu de când ne căsătoriserăm. Nu voiam să deschid o conversație pe tema asta și să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Neglinaia era ticsit de exact astfel de tipe și iubiții lor. Respectând tradiția noilor ruși, atât de incredibil de bogați, ceea ce mulțimii Îi lipsea la capitolul bun-gust era compensat de diamantele colorate și de blănurile albe. În Rusia nu se obișnuiește să Îți scoți haina de zibelină de pe tine, chiar dacă te afli Într-un loc unde este extrem de cald, cum ar fi holul unui hotel. Căci altfel cum ar putea să o mai vadă toată lumea? Eu și Lauren stăteam la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prea apucat să vadă sâni Încă, iar o secundă mai târziu era pe mine, la propriu, acolo pe terasă. A ejaculat după cinci minute și apoi a căzut lat de epuizare. Am considerat asta un compliment, de fapt. Eu Întotdeauna obișnuiam să pățesc așa când aveam vârsta lui la Studio 54, când mă simțeam super. Îți mulțumesc pentru petrecerea grozavă. Patru tăiați de pe listă! —Dumnezeule mare, râse Hunter. Și cum rămâne cu marea ei iubire pentru Giles Monterey? Gata, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de rău În privința lui Hunter? Nu spusese oare Phoebe odată că el obișnuia să fie pe vremuri un adevărat crai?“ Singurul lucru care mă ajutase să trec peste noaptea aceea fusese să mă uit la emisiunea E! True Hollywood Story: The Barbi Twins. Emisiunile TV difuzate noaptea târziu pun Întotdeauna lucrurile Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație. Așa era Helen Hoover Boyle. Eroina noastră. Moartă acum, dar nu moartă. Așa arăta o zi obișnuită din viața ei. Asta era viața ei înainte să apar eu. Poate că asta este o poveste de dragoste sau poate că nu. Depinde de cât sunt dispus să cred în mine însumi. Povestea este despre Helen Hoover Boyle. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vlad ia cu timiditate paharul și-l duce la gură, sorbindu-l cu o reală plăcere. Ptiu, drace!, unde stătea fecioara neprihănită! rîde Mihai cu ochii la paharul gol din mîna prietenului. Nu spun că nu-mi place, dar nu obișnuiesc decît foarte rar, mai ales iarna, cînd merg pe munte răspunde Vlad. Hai că mai dau și eu unul zice, ridicîndu-se. Pariez că-i țuica vînzătorului, de-acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ton neobișnuit de calm, față de nervozitatea gestului. Imediat se aude vocea menajerei. Săteanu trage de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi: un Vlădeanu care să nu... rîde sonor Săteanu, cu un gîlgîit plăcut auzului, care aduce în mintea lui Mihai zilele de toamnă ale copilăriei cînd, pe ulițele satului, flăcăii, beți de tulburel, spuneau glume pînă tîrziu, umplînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
auzului, care aduce în mintea lui Mihai zilele de toamnă ale copilăriei cînd, pe ulițele satului, flăcăii, beți de tulburel, spuneau glume pînă tîrziu, umplînd tăcerea nopții cu un rîs ca acesta. Crezi c-o să-mi placi mai puțin dacă obișnuiești? Ascultă, Mihai, devine el grav tu, ca scriitor, te-ai întrebat care oameni sînt mai periculoși? Cei cu unele vicii, sau cei fără? Întrebarea lui Săteanu se stinge încet în moliciunea plușului ce acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vorbă cu tine, zice Vlad ridicîndu-se furios voi sfîrși prin a-mi fi rușine c-am cunoscut-o pe Sorina. Află, face el un gest de amenințare spre Mihai -, ți-o spun prietenește, și mie îmi plac femeile, dar obișnuiesc să gîndesc mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj! Sînt mai bune, mai rare și mai scumpe decît "Kent"-ul. Mihai întinde mîna după niște cărți, scoate o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i spui așa? Momentul crucial al inspirației strînge Mihai din umeri. Nu, Mihai, clatină Maria din cap vreau să știu de ce. Cred că i se potrivește cel mai bine. Cum adică? E greu să-ți explic. Poate că așa se obișnuiește în unele familii, mai ales în acelea în care copii sînt crescuți de doici, să nu existe sentimente... Sincer să fiu... Te rog! surîde Mihai, luînd paharul, să schimbe vorba. Nu, nu mai beau. Te ascult. Niciodată, dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
post-mortem), sau se gîndește la el numai să aibă un punct de sprijin în noaptea de coșmar, ce nu se mai sfîrșea. A treia zi, seara, soneria a țîrîit o dată, scurt, așa cum cei ce o luau la anchetă nu erau obișnuiți să o facă. În prag, cu aceeași căciulă mare și cu gulerul ridicat din cauza lapoviței, stătea Săteanu. Sărut mîna! i-a spus încet. Am auzit de necaz, toți sîntem nemulțumiți de ce-a pățit dom' profesor, dar... M-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un mod absolut fermecător, ca un derviș în extaz sau ca un swami în transă; își revenea în dimineața următoare, la micul-dejun, îmbrăcându-și identitatea ca pe un pulover tras peste cap. Chiar că am făcut-o lată noaptea trecută, obișnuia să glumească rușinat, cu degetele mari în buzunarele de la blugi și cu părul răvășit. — Ce, nu-ți aduci aminte ce s-a întâmplat? Și orice amic din gașcă ce fusese de față se apuca să-i povestească exact cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se uita fix la o acuarelă de o calitate îndoielnică cu Llanstephan, pe care i-o dăruise cândva un admirator cu pretenții; spera din tot sufletul ca mama lui Dan să nu-i spună chestii prea intime. Carol nu era obișnuită să se jeneze, dar știa să își ia mina potrivită în situațiile în care cineva îi făcea un compliment mascat. Mama lui Dan continuă: — Văd că fiul meu e pe cale să devină alcoolic. Nu mă surprinde - e o chestie ereditară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de tare că mă pișam pe mine. Eram cu totul și cu totul incontinent. Așa că asta eram, la propriu, un împuțit.“ Dar împuțiciunea era cel mai puțin grav dintre păcatele lui. Într-adevăr, ținând cont de ce povestea Dave 2 că obișnuia să facă la beție, dacă s-ar fi mulțumit doar să se pișe pe el ar fi fost de-a dreptul frecventabil. Spun asta pentru că, în comparație cu pierderile de memorie ale lui Dave 2 și cu crizele inerente de identitate, escapadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așezați pe scaune kaki, în sala luminată de neoane din incinta bisericii, le dădeau un sentiment de siguranță. Alcoolicii Anonimi se reuneau în încăperea în care se țineau cursurile școlii de duminică și, în timp ce urechile îi erau încălzite de poveștile obișnuite despre abuzuri și sodomie, Carol își lăsa ochii albaștri spălăciți să hoinărească nestingheriți pe pereți, peste alfabetul alcătuit de copii și peste imaginile naive din Biblie, lipite cu bandă adezivă roșie și aurie. Băutul nessului și fumatul a multe, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
își lăsase bidineaua deoparte și îi complimentase silueta zveltă - asta ca să mă exprim ceremonios -, iar ea se întorsese la el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina anulează capacitatea de reflecție, iar Dan era prototipul omului scufundat în rutină - și, oricum, nu fusese niciodată căsătorit cu Carol, ci cu un simulacru al ei, creat de propriile-i proiecții mentale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe o parte, simți o mână stângace alunecându-i ușor în sus, spre chestie. Vocea leșinată a lui Dan, răgușită de dorință, îi șoptea în ureche: — Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi tată și poate că relația aceasta e un pic prea apropiată pentru doi alcoolici în curs de recuperare. Trebuie să ne desprindem. Trebuie să ai propria poziție și propriul sponsor, așa cum e cazul meu. Dave se referea la practica obișnuită la Alcolicii Anonimi ca membrii cu o perioadă mai lungă de abstinență să se angajeze în relații terapeutice bipartizane cu colegii lor juniori, novici. Dan fusese de acord cu această blândă ruptură. Nici nu prea avea de ales, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]