8,125 matches
-
nu a primit aprobare. La un moment de neatenție din partea milițienilor, mosul a pătruns în cameră, milițienii fugă după el, dar nu l-au mai găsit și au auzit doar o voce: "După 4 zile de stat în picioare, ai obosit fâțo, mergi acum și te odihnește!" - și față și-a revenit după aceste patru zile, sănătoasă la fel ca și înainte! În legătură cu această, după căderea puterii sovietice s-a turnat un film inspirat din cele de mai sus care se
MINUNEA de ION UNTARU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364493_a_365822]
-
Rodica Elenă Lupu Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rodica Elenă LUPU ROMEO SALENO cântând NICOLAE FURDUI IANCU Drumul este deschis celor perseverenți a câtor inima nu e surda și al căror spirit nu obosește niciodată. Așa este dragi cititori. Fiecare om are o poveste de viață. Vorbeam în aceste zile cu Romeo și Julia Saleno, impresionată fiind de drumul pe care l-au parcurs pentru a ajunge primul cuplu de pop-opera din lume. I-
ROMEO SALENO CÂNTÂND NICOLAE FURDUI IANCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364519_a_365848]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului E ziua ta, țara mea! Dar nu ești țara mea; Ești a tuturor și a nimănui! Ești ca o orfană Care vede în orice trecător obosit un tată cuminte, Care vede în orice femeie tristă o mamă duioasă. E ziua ta, țară! Și nu-ți oferă nimeni o floare? E ziua ta, țară, și n-am pentru tine să-nchin un pahar Și nici măcar un mititel
E ZIUA TA, ŢARA MEA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364568_a_365897]
-
Articolele Autorului Începuse ploaia într-un lan de vrăbii, tata nu mai reușea să cosească fânul pe lună mă rugam să se scuture toate neîmplinirile odată cu încărunțirile profetului care-și strecura gândurile în palmele mele bătătorite în strângeri de mână. Obosisem în truda din pieptul lui fără să știu că setea-l rodea sub haina pământului, repetam întruna singurul refren nobil din felinarul unei zodii cu multe rămășaguri pierdute, ce forță aveam eu să cern norii și să repartizez calendarele pe
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
măsoare, probând că toate s-au spus demult, cu altă culoare. Îți poate aminti cu reproș de locuri comune, sucește, inventează vorbe, bizare să sune. Fără să vreau am dat cu tifla, nu am scris un pastel. Criticul nu se obosește Să caute model. Aș vrea să fiu la conac, la vii cu araci catarge - e semnul plecărilor noastre spre zările large. Aș vrea să fiu modern Robinson, să scriu mari poeme, fără toamne, frunze galbene, ieșite din vreme... Dar mă
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
de vârstă apropiată mie. Dintre cele trei d-ne formator, pe una o știam (am fost colege de birou ani buni), una era mai în vârstă și mai rotunjoară, și una mai tinerică, veselă și ușor sașie (mai ales când obosea). Toți ne-am “îndrăgostit” de d-na plinuță, căreia îi ziceam “blonda”, nu peiorativ, ci cu toată admirația. Psiholog de meserie, d-na...”blonda”... a reușit să ne capteze nu doar atenția la curs, ci să ne ofere, ca oameni
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
napoi, Nicio privire să nu ne mai vadă, Din fulgii ce se miruie-ntre noi Hai să facem omul de zăpadă; Tu să-mi dai în toate ajutor, Hai să facem om, cum altul nu-i! Când o fi gata, obosiți de Dor Să ne ascundem în tăcerea lui... Referință Bibliografică: Omul de zăpadă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
OMUL DE ZĂPADĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361364_a_362693]
-
a apărut sub egida Primărie și cu finanțarea asigurată de Consiliul local. În cursul anului 2003-2004, în timpul marilor bătălii, absurde, inutile, motivate doar de orgolii, dintre fostul edil șef al Clujului și Consiliul local, acesta din urmă, fără să se obosească să vadă că era vorba de o revistă de cultură, fără obediențe doctrinare, politice sau ideologice, fapt recunoscut de numeroase personalități din țară și din cele peste 65 de țări din întreaga lume care au semnat în paginile ei de-
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
un minunat conviv! Un ceai de mentă. Sau de sunătoare Îl pot gusta și singur la adică Mai mult pretextul dacă se ridică Problema companiei de rigoare În cești de porțelan ca pentru rigi Pot să lipsească fastul și valeții Obosiți de protocoluri, bieții Cu teama de-a ajunge la covrigi Dar nu-l vreau dulce: zahăru-i un lux Și vă invit la un taifas de gală Înțelepciunea crește cu migală Și nu ca Adriatica la flux! E tot ce ne-
FANTEZIE LA UN CEAI de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361443_a_362772]
-
de oftică. Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni...săraca, fumase pe lângă tata mai mult decât el și la fel băuse din aburii lui de bețivan; ne bătea pe toți , la rând că obosea. Îi pândeam privirea îngroziți să vedem spre care din noi se uită. După moartea mamei s-a întâmplat o minune: tata n-a mai pus pic de băutură în gură și nici tutun n-a mai fumat. Toată lumea-l întreba
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
atinsese de ea. Când s-a urcat în pat, el părea să doarmă. Anca a simțit, după respirație, că este treaz și l-a sărutat pe obraz după ce a încercat să-l îmbrățișeze ușor. El s-a scuzat că este obosit și urmează o zi grea. Își lăsase pijamaua și alte articole de lenjerie în mare neorânduială. Fiecare pe unde căzuse ori unde fusese aruncat din mers. Ceea ce era neobișnuit la el. Iar lucrurile pe care le îmbrăcase cu o zi
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
așteptând împreună liftul ...fiecare mergând în direcții diferite, etaje diferite...camere diferite.... EA respirând precipitat...EL uitând să respire... Apoi....săruturile sălbatice au început în secunda în care ușa liftului s-a închis...Și s-au terminat când EL dulce obosit de dulceața amorului și a coniacului a adormit cu obrazul lipit de moliciunea sânului EI stâng. O secundă lungă numai...doar o secundă lungă să îi simtă inima bătând nebunește și să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt. Când
ONE NIGHT STAND de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361526_a_362855]
-
ați și reușit să realizați? Ați primit susținere din partea autorităților în această activitate? Ați participat la vreunul dintre congresele internaționale Dracula? - Din păcate, ca în multe alte domenii și aici s-a pornit cu surle și trâmbițe, apoi, oamenii au obosit să se mai tot lupte pentru ceva anume. Ideea nu a fost susținută de autorități și cred, nici de cetățeanul de rând. Asimilarea lui Dracula cu duhul rău este încă evidență, nu este doar literatura. Totuși, turismul zonei Bistrița mai
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic și crengile copacilor trosneau rupându-se. Răgetele animalelor și țipetele oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor și glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le țineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de Pisică și căzură jos pe pământ. Între timp mai apărură niște păsări negre ce croncăneau din înaltul cerului și coborând în jos, se transformară și ele în balauri mai mari decât primii veniți. Doar câțiva
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
voi, ce au? Sunt bune și acestea. Atunci Cap de Pisică se înfurie și începu să miorlăie ca o pisică. Și toți balaurii care ajunseseră mai târziu se repeziră spre cei care veniseră înainte, ținându-i isonul. Primii veniți erau obosiți, sătui și deranjați de larma ce se auzea din burțile lor. Se mișcară greu, pregătindu-se de un atac contra celorlalți. Săriră unii la alții, lovindu-se cu capetele și împroșcându-se cu venin. Dar primii veniți nu rezistară atacului
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
care mi-a rămas devreme Copilăria mea orfană În focul sacru din poeme. Ca dorul puilor de cuc De mamele adevărate, Cât de curând o să mă duc Să-i vindec rănile uitate Și dac'o fi s-adorm vreodată Prea obosit de-această viață Să-mi puneți trupul frânt pe roată Acolo într-o dimineață... Ce dragi îmi sunteți, Munții mei, Ce dragi îmi sunt de-acasă Moții, Mă simt legat de voi, de ei, Ca stelele de bolta nopții! OLARUL
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
fapt totul organizat „nemțește”. Funcțional, după cum am menționat mai sus. Ceas! Fără cusur. Finladezii sunt punctuali, ca și germanii. Oferă viteza și seriozitate de mișcare, da nu foarte mult fast. De fapt aceste atribuții îi sunt importante călătorului grăbit și obosit după 12 ore de încorsetare într-un fotoliu de avion. Și conexiunile sunt foarte bune. Îmi aduc aminte că am stat odată vreo 8 ore in tranzit pe un aeroport din Asia... și nu erau prea multe de făcut acolo
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
precedat opera poetică și culturală a lui Păunescu, nici întreaga sa activitate politică. Este incontestabil că la plecarea poetului a rămas singurătate și tristețe, aici și în Basarabia, pe ale cărei răni lacrima poetului a căzut, izvorâtă dintr-o inimă obosită de norii negri de deasupra lumii. Suntem contemporanii unui început de mileniu, nedându-ne seama că patrimoniul cultural al neamului românesc este sfâșiat sub ochii noștri și poate că mâine, cei ce ne vor urma, vor realiza că astăzi noi
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea vremii și capriciile muntelui, pe care dacă nu-l respecți, nu te lăsa
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
tot mergând pe firul povestirii plină de taine melancolice, puteți să admirați "zilele cu ochi albaștri și asculta vântul care-și strivește aripile" în acoperișul caselor, în buclele de păr ale iubitei, în poarta casei, în prispa cu mușcate și, obosit de câți obrăjori a sărutat, cât de mult mi-a alergat, merge să se culce sub bolta viței-de-vie care a crescut în teiul de la drum, de creanga căruia se mai văd și acum sforile leagănului copilării noastre. Aș putea să
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
al lunii mai Macii înfloriți se leagănă alene; Să privești natura, ai tot mai vrea să stai, Să simți cum bucuria pătrunde până-n vene. Un fluture albastru s-a pus pe-o păpădie De-atâta zbor și drum a cam obosit! Dar nu-i prea lung popasul, el știe- Cât de puține zile are de trăit. 2012 Referință Bibliografică: Renaissance / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Beatrice Lohmuller
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
vrabie cu aripa frântă ... Ce lume nebună! Cum se face că tot peste oameni din ăștia dau?!“ - A fost demult ... A trecut deja o jumătate de an ... , încearcă Andrada să atenueze șocul celeilalte, deși nu-și dă seama de ce se obosește; în fond, puțin îi pasă de cealaltă, i-a fost simpatică văzând-o cu cât drag îi privește copilul, însă acum, descoperind că are o afecțiune psihică nediagnosticată, îi vine să-i întoarcă spatele - Ăăă ... ce s-a întâmplat ... ? Cum
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
la surmenaj, la robotizare; să fie aleasă conform aptitudinilor fiecăruia, să nu ocupe prea mult timp pentru a nu deveni „din subiect obiect”, adică o rutină obositoare; după cum spunea filozoful și scriitorul Emil Cioran; să nu ajungi la sfârșitul ei obosit în așa hal încât să nu dorești altceva decât să dormi; să existe și un timp liber pentru a ne pune întrebări, a gândi, a contempla ceva, a iubi sau a ne îndeletnici cu de-ale artei, a avea timp
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
suflet sensibil, uimit de misterul vieții” în fața universului închis din candoarwe juvenilă și tristețe amară, ca în acest antologic „cântec al omului”: „Mă-ntorc de la un drum enorm Și dintr-o țară depărrtată, Pe care harta ne-o arată... Sunt obosit, aș vrea să dorm. Sânt ani, sânt ani de când alerg Tot înainte, înainte, Cu-aceeași întrebare-n minte: De unde vin, și unde merg? Și barca-mi nu mai e la fel, Iar pânzele așa curate Odinioară, sunt pătate Ca și
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
pe care o practica în ultimii ani, aceea de a sta lipită de zidul rece al bisericii și de a privi trecătorii cu o curiozitate flamândă. Se chinui apoi să-și miște piciorul stâng, să-l târâie cu ea, chiar dacă obosea îngrozitor. La capătul străzii coti pe strada care ducea către zona centrală, mergând cu gândurile împrăștiate, golită de bucurii și de dragoste. În fața bisericii se opri ostenită și-și scoase din sacoșa mare celelalte două sacoșe mai mici, le întinse
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]