6,770 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DINTR-UN ALT UNGHI Autor: Cristina Toma Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului m-am pierdut într-o moarte prea obosită să mă lase să trăiesc am ochii stinși și abia mai aud aerul respirând în spatele meu, pereții camerei cad unul câte unul Sfinții tac, se uită cu milă, rămân suspendați într-un cui lumina dispare, întunericul dispare rămâne un fel
DINTR-UN ALT UNGHI de CRISTINA TOMA în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352248_a_353577]
-
strigare-n pustiu, pentru toate firele de praf din sufletul meu, adunate-ntr-o viață. Mi-i prăfuit sufletul de-atâta ether, atârnă ceva mai mult decât 0,14 grame ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine. Viața - o spaimă continuă în așteptarea unui început absolut fără încruntări, fără grimase fără urmă de rugină pe suflet, pe oase... Sângele palpită
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
mai comunicau și tăcerea a domnit în ambele mașini până la sediul Secției de Poliție. S‑au asigurat că numitul Breazu Gabriel se află în camera destinată persoanelor reținute. Procurorul Dincă s‑a retras. - A fost o zi grea. Suntem cu toții obosiți. Continuăm mâine, cu forțe proaspete. Voi înainta și propunerea...Instanța va hotărî în interiorul celor 24 de ore... S‑au despărțit în tăcere. Comisarul Olaru a cerut hârtie de scris și un pix nou. Însoțit de șeful secției de Poliție, a
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
înnegurate ale toamnei anului trecut, să privească ruinele vechii așezări domnești. L-am întâlnit, iar ochii lui erau atât de triști încât nu am putut rezista tentației să-i pun o întrebare: rugați-vă la Domnul, pentru liniștea sufletului ei obosit. Tânărul, cu fața pământie și cu sprâncenele dese, ce îi acopereau sticlirile ochilor lui negri ca tăciunele, îmi șuieră cuvintele pe care și acum le mai aud în mintea mea: „neajutorat mai ești sihastrule, încă pământul nu ți-a arătat
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
femeilor de serviciu. Am stat pe scări și am așteptat să se deschidă școală. Mă simțeam responsabilă și voiam că mama să nu-și facă griji din cauza mea. Cînd m-am întors de la scoala, mama era acasă. Era palida și obosită, vorbea cu o vecină. M-am așezat pe un scaun și o ascultăm cu ochii măriți de emoție : -Trebuia să-l opereze astăzi, dar ieri după -amiaza a făcut temperatura, atunci au operat pe altcineva și la o jumătate de
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
alge/ Când soarele ieșea semeț din mare”. Autoarea se vede în spațiul târziu, călcând pe “cioburi milenare” în timp ce “Pe valuri se vedeau dansând catarge”(Tărâmul ideal). Ceea ce se remarcă încă de la primele pagini ale acestui volum, este tonul grav, discret, obosit, aproape solemn, nostalgic, cu care-și rostește discursul, ca un mesaj trimis într-o sticlă, pe ocean. Cine să-l găsească, cine să-l citească, cine să-l audă, când talazurile te asurzesc și te fac una cu apa spumegândă
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
folosite la muncă de construcții... Nici nu le puteam stoarce atât erau de grele... Aveam aproape șase ani și eram cam plapanjoara. Toți din familia mea munceau atât de mult încât mi se strângea inima numai gândindu-mă cât de obosiți se vor întoarce seara acasă. Cam asta e viața de sat... Faci de toate! Surorii mele și acum îi place să meștereasca ceva, să taie sticlă, gresie sau faianță, să sculpteze, să croiască, să coasă, să mă coafeze... Nu prea
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBIRE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubire, cât de obosită este pădurea de apăsarea pașilor mei. În copaci dorm păsări și frunze, iar sub pietre se răcoresc șerpii de dragoste. Doamne, ce trist e pasul meu în căutarea ta! Uneori mi-aș fi dorit sa fii o frunză, o pasăre
IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356491_a_357820]
-
luă în brațe și o duse în cameră să doarmă la prânz. Aici așternuturile, de un albastru deschis și liniștitor, o făceau pe fetiță să creadă că cerul însuși s-a culcat pe perna ei. Și adormea așa de repede, obosită fiind,,de atâta alergat,,în jurul casei! Pentru că trebuie să vă spun că-i plăcea mult să alerge căci avea multă energie fetița noastră. Privise cerul de multe ori și norii de la fereastra cu mușcate: fereastra aceea împodobită cu perdele și
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
transport în comun care să o deranjeze. Și ce aglomerație era! Contrar obiceiului, se dezbrăca trecând dintr-o cameră în alta și lăsa în fiecare câte ceva din îmbrăcăminte, în neorânduială totală. Dorea să facă duș și apoi să doarmă. Era obosită. Dar o oboseală suportabilă, chiar plăcută. Când era complet goală, a trecut în baie și s-a văzut în oglinda mare cât ușa. S-a oprit zâmbindu-și cu grație și a urmărit liniile corpului frumos cu privirea. După câteva
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
am ascultat. Când cânta cocoșul de ziuă, asta se întâmpla pe la trei noaptea, ca prin minune pașii nu se mai auzeau. In fiecare noapte dormeam numai până la ora douăsprezece și apoi de la ora trei încolo. Mă duceam la școală foarte obosită. Când m-a întrebat învățătoarea ce este cu mine, de ce sunt obosită, i-am spus: “avem iezme!” “Cum?” se miră învățătoarea. I-am explicat ce se întâmplă. Toată clasa a început să râdă, crezând că sunt nebună. I-am spus
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
noaptea, ca prin minune pașii nu se mai auzeau. In fiecare noapte dormeam numai până la ora douăsprezece și apoi de la ora trei încolo. Mă duceam la școală foarte obosită. Când m-a întrebat învățătoarea ce este cu mine, de ce sunt obosită, i-am spus: “avem iezme!” “Cum?” se miră învățătoarea. I-am explicat ce se întâmplă. Toată clasa a început să râdă, crezând că sunt nebună. I-am spus lui tata să facă ceva. Sora lui tata, mama de dincolo, cum
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
asta, nu e, Doamne, Boala noastră cea mai gravă; Țara asta încă doarme Și poporul e mișel, Nu mai e nația bravă, Asta-i boala cea mai gravă! De aceia, te rog, scoală! Scoală-te, Măria Ta! Generația-i pierdută, Obosită și ciufută, Nu mai are zvâc de luptă. Dă-mi copiii pe la școale, Dar nu au nici manuale Și dăscălii, da, preasfinte, Nu mai sunt ca înainte Respectați, plini de onor, De norodul truditor; Nu mai e cinstit ceaslovul, Acum
SCOALĂ, MĂRIA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355822_a_357151]
-
era și cea mai potrivită în situația dată. Apoi noaptea vine...somnul se lasă așteptat...și parcă un gând răzleț nu-ți dă pace." Dar daca..."se strecoară că un șarpe alunecos și îndoiala începe să te tulbure.Din omul obosit dar satisfăcut care abia a așteptat să-și lase fruntea obosită pe pernă devii omul agitat,pleoapele încep să-ți ardă,aerul îți intra și iese din plămâni doar sub formă de oftat.Si ți-ar fi mult mai ușor
DESTIN de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355841_a_357170]
-
somnul se lasă așteptat...și parcă un gând răzleț nu-ți dă pace." Dar daca..."se strecoară că un șarpe alunecos și îndoiala începe să te tulbure.Din omul obosit dar satisfăcut care abia a așteptat să-și lase fruntea obosită pe pernă devii omul agitat,pleoapele încep să-ți ardă,aerul îți intra și iese din plămâni doar sub formă de oftat.Si ți-ar fi mult mai ușor dacă,în caz de eșec ai fi singurul afectat,însă,în
DESTIN de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355841_a_357170]
-
de peste 24 de ore de activitate și nesomn. Discuția cu prietena ei a liniștit-o și s-a culcat, după ce a fixat mobilul să o sune la orele 14.00. "Să am timp să prepar ceva bun. Vine și el obosit. Niște șnițele îl înviorează, că-i plac mult... Și Viorel le preferă, am observat. Cu muștar sau ketchup picant... Hei! La naiba, uite unde-mi fuge gândul!". A dormit neîntoarsă până a trezit-o alarma mobilului. S-a întins moleșită
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
de radio emisie-recepție și le-a așezat pe o noptieră. A trezit-o cu ușoare mângâieri pe brațe și cu câteva săruturi pe frunte și pe ochi, deși ar fi preferat să facă duș și să se culce. Era doar obosit. Mâncase câte ceva, dar mirosul din bucătărie l-a avertizat că ea l-a așteptat cu mâncarea pe masă. - Bine te-am găsit, draga mea! Mi-e o foame de lup! - Mănâncă-mă pe mine, dragul meu! s-a oferit ea
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
și s-a ridicat nervos, cu aparatul în mână. - Nu, nu despre asta e vorba, mamă, sunt într-o perioadă foarte încărcată. Am atâtea cazuri în cercetare, chiar nu înțelegi, ce naiba! - Nu, nu, are gărzi de noapte în afara turelor... e obosită... nici nu are timp să se odihnească. - Lasă, venim noi de Crăciun, a promis Fănel împăciuitor, încercând să imprime puțină căldură vocii, deși se învârtea iritat pe cei doi metri pătrați în care-i permitea firul telefonic. - Cum? Vă trimit
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
că face explozie și nu se mai poate abține. A numărat bărbații ce puteau lua atitudine și i-a privit cu dispreț în timp ce ei încă fixau podelele ori geamurile pentru a-și ascunde indiferența sau lașitatea. A ajuns curând, transpirat, obosit și plin de amărăciune... - Mariana, în interes personal, pot folosi telefonul tău pentru două minute? Înciudată că nici nu o salutase, ea l-a privit cu evidentă surprindere, nevenindu-i să creadă. - Da, se poate... dar tu nu ai? Ce
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
că domnul nu are loc să treacă? Și când îl aștepta soția să ajungă acasă cu sacoșele pline de murături, ajunge și el cu lăutarii. - Nevastă, dă-ne și nouă să gustăm ceva că venim de la piață și suntem cam obosiți. Mai târziu când s-a trezit din mahmureală, a văzut că nici bani nu mai avea și nici murături nu cumpărase. Toate îmi sunt slobode, dar nu toate zidesc. Toate îmi sunt slobode, dar nu mă voi lăsa biruit de
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
brațe muntele urlând.”( Munte urlând) Eul liric se autocontemplă, adesea, ca un însingurat atât față de comunitatea umană ce devine o dată cu trecerea timpului tot mai de neînțeles, cât și în raport cu elementele universului: ,, Ca din senin aducerile-aminte/ se împiedică oarbe-n cuvinte./ Obosite își fac cruce și tac;/ am rămas peste noapte sărac.// De mâine voi rămâne zăvorât/ în casă, în odaie, în urât,/ în chingile uitării asasine.// Cum să mai ies la poartă fără mine? (Ca din senin) Însingurările poetului sunt eliberatoare
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
Înviat!” cu toată ființa noastră, sau doar pentru că așa e obiceiul la Paște?! De câte ori nu căutăm argumente, scuze, avem ezitări, punem la îndoială atotputernicia Lui Dumnezeu în timpul pribegiei noastre aici pe pământ, în momente de încercări? De câte ori nu ne simțim obosiți și triști precum ucenicii după moartea Lui? Totuși, credința lor a fost edificată deoarece Domnul Isus li s-a arătat și toată disperarea lor a dispărut. Domnul Isus a spus lui Toma că e fericit pentru că a văzut și a
CREDINŢĂ ŞI CONVINGERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354864_a_356193]
-
de lumină cosmică. Muzeul de artă tresare sub pașii poetului Nu,nu acesta e poemul căderii mele Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea O sărbătoare de iunie sub care ma nasc Aseară m-am întîlnit cu mine și arătăm obosit Dacă am noroc voi muri de o boală celebra,noua Și se va vorbi de ea la televizor Referință Bibliografica: POEM DESPRE ALT POEM / George Terziu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 868, Anul III, 17 mai 2013. Drepturi de
POEM DESPRE ALT POEM de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354887_a_356216]
-
din zori până-n seară; în absența lor, n-avea cine deschide ușa, și de-ar fi venit cineva să-l vadă pe Bătrân. Așa că atunci când îi deschideau ușa, profita de cele câteva minute să turuie, cu glasul lui dogit și obosit, spre a le împărtăși la ce s-a mai gândit, ce carte mai vrea să scrie, dacă l-o ajuta Cel de Sus ... - Dumnezeu să-l ierte pe nenea!, răspunde Dan vaietului prelung al Siminei. - Dumnezeu să-l ierte! - Adevărul
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
am reușit să le fac pe toate într-o zi, timpul avea alte planuri cu mine. Dar ziua în care am început să construiesc în mine, a fost iluminare. Pașii nu-mi mai sunt la fel de sprinteni, Mâinile mi le simt obosite, umerii coborați mi-au schimbat imaginea. M-au întrebat dacă sunt mai mică. Spun cum că munca asta m-a obosit. Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescut frumoasă și plină de energie. Doar oglindă în care mă
ÎN MINE SE ÎNGHESUIE UN SUFLET de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354991_a_356320]