2,880 matches
-
acest fel, poate c-ar deveni un om de treabă“. Îl dezaprob: „Vă Înșelați, hahalera asta lacomă de glorie o să răzbească prin orice mijloace și o să obțină tot ce-și dorește, veți vedea. Deocamdată se antrenează, face vocalize“. (miercuri) Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale visului; ești undeva, aștepți pe cineva cunoscut, o rudă sau un prieten, nu te preocupi de nimic, nu te paște nici o primejdie; te lăfăi Într-o nepăsare crasă, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă reped În stradă. Simt o forță galvanică urcând În mine. Am stat de vorbă 6 ore cu Marin Preda. De mâine nu mă mai duc la cursuri. Ce să mai Învăț acolo? (martie) Nu mai pot să dorm, sunt obsedat de gândul că A. mă-nșeală. Mă ridic din pat; În somn, corpul ei respiră liniștit, părând cu totul nevinovat. Dar dacă nu este adevărat? Deja e trecut de ora 12 noaptea, mă mut În bibliotecă să-l citesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi mai fi fericită, totul va fi nimic și gol. În aceste clipe când scriu, mi se preling zeci de lacrimi pe obraji, lacrimi de cruntă deznădejde. 5 decembrie 1959 (sâmbătă) Nu pot să Învăț. Acum e dimineață. Radu mă obsedează. De ce oare atâta cruzime pe oameni, să distrugă o fericire atât de sublimă. De ce mi-au luat tot ce aveam mai scump, de ce m-au distrus? Și Radu e trist, dar el Își va găsi poate o altă fată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzit pași. M-a rugat să-l las să mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită de fericire. Nu mi-am făcut nici o lecție pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-a obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și sănătos, când eu sunt bătută din toate părțile, alungată și bolnavă de dorul lui. Dacă Petre nu mai vine la mine, eu nu trebuie să mai Încep să umblu după el. Nenorocită dragoste, nefericite perspective de viitor. Mă va obseda mereu acea Îmbrățișare, amintirea ei, a acelei senzații de liniște totală sufletească și de imensă fericire, mă va urmări mereu, obsedantă, nesfârșită. Pe el nu-l pot alunga din sufletul meu, Îl iubesc mult, mult de tot, voi fi mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceva măreț, care m-a depășit prin plăcerea clipei, care m-a aruncat de pe drumul meu, mi-a amețit mințile și viața. E prima dată când nu mă pot concentra deloc, când tot ce mă Înconjoară este el, când mă obsedează atât de dureros acea clipă. Aș vrea să scriu „Trebuie să mă smulg, trebuie să Înving“, dar nu pot. A fost prea luminos fulgerul și mi-a aprins cea mai sensibilă coardă a sufletului, iar zgomotul lui, vigoarea lui, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
după-masa a adus magnetofonul și am ascultat muzică. Ne-am despărțit fără să stabilim când ne vom mai vedea. Oare când va fi asta? Oare va Începe din nou să nu mai vină? Iar nu pot să Învăț, iar mă obsedează chipul acela frumos și atât de drag... De ce ne-am cunoscut, Petre? 23 octombrie 1961 (luni) Privea zăpăcit În toate părțile... ștreangul atârna liniștit În față, netulburat de adierea ușoară a vântului... Nu auzea sentința, privea nebun În mulțime, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu mai pot Învăța decât noaptea, dacă Învăț. Notele Însă sunt excepționale. Am luat singurul 10 din clasă la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Învăța decât noaptea, dacă Învăț. Notele Însă sunt excepționale. Am luat singurul 10 din clasă la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să Înving! 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am luat singurul 10 din clasă la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să Înving! 3 noiembrie 1961 (vineri) Am făcut poezia. Am predat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clasă la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să Înving! 3 noiembrie 1961 (vineri) Am făcut poezia. Am predat-o. Vinerea viitoare o voi citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să Înving! 3 noiembrie 1961 (vineri) Am făcut poezia. Am predat-o. Vinerea viitoare o voi citi. Am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să Înving! 3 noiembrie 1961 (vineri) Am făcut poezia. Am predat-o. Vinerea viitoare o voi citi. Am Început să-mi simt inima la propriu, nu știu ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
E inutil. Ce-o să fie când Îl voi vedea? Până atunci, profit de libertate și să nu mă gândesc la lucruri triste! 28 ianuarie 1962 (duminică) Altă iubire? Poate. Dar să scriu mai amănunțit. Dragostea mea pentru Petre m-a obsedat zi și noapte peste un an de zile. A izbucnit spontan și primul sentiment a rămas nealterat În fața tuturor greutăților. L-am iubit ca o nebună, În jurul meu nu găseam pe nimeni care să mă atragă, el era universul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să Înot; stau și privesc amuzându-mă. Îmi dau seama acum că Îi invidiam de moarte pe colegii mei. Dar dacă E. se va apuca să confecționeze și ea o bărcuță În care să pună un mesaj pentru mine? (ieri) Obsedat de Întâmplarea de la Olt, astă noapte am avut un coșmar. Eram pe o plajă albă, Înconjurată de mare. Voiam să intrăm În apă, dar, deși la noi era soare, mai Încolo, cerul se colorase din albastru Într-un negru tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să fii! (luni) Miniroman (relatare autentică) Eram Într-o continuă Încordare a simțurilor, fără să știu ce așteptam. Parcă o altă ființă se afla În mine, mă dedubla și eu nu puteam să-i interzic nimic. Insul acela bolnav mă obseda zi și noapte, hipnotizându-mă, și indolența ce mă caracteriza a fost Înfrântă. Nu știu nici acum ce anume m-a convins să merg la el, dar actul În sine m-a oripilat ca femeie, provocându-mi o silă imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tăvălesc de plăcere pe frunzele de sub castanul din fața ferestrei?“, Îmi recită astăzi A. după ce ne-am iubit Îndelung. „Eu nu mă opresc la dragostea fizică (amour); e prea puțin pentru mine, e doar o treaptă, cea mai de jos. Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de eu, dincolo de zgura nediferențiatoare a cărnii. Mă excită comuniunea În idei, altfel rămân insensibil la orice atracție. Aș vrea să acced la acel pattern de sentiment, În zona tiparelor erosului, să mă cufund În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum mă va urmări toată viața să se răzbune. M-am Întrebat dacă am vreo vină și am ajuns la concluzia că nu. Eu nu i-am dat nici un semn că aș putea ține cât de puțin la el. Mă obseda Însă Întâmplarea aceasta. Am plecat la Sovata, după două nopți de nesomn, de zbucium. Pe drum, În tren, am aflat că el știa unde mă voi duce (Îi spusese, neștiutoare, colega mea) și are de gând să vină și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
situația În care mă aflu. Uneori, e bine ca poetul să privească lucrurile așa cum sunt, altfel ar Înnebuni. Așa că, dragă Mircea, poți Înțelege acum ce am simțit când am văzut-o pe Lora chinuindu-se din cauza mea. Începe să mă obsedeze gândul că provoc numai nenorocire celor din jur. Și sunt sigură că nu este așa! Ce idei contradictorii! Poate am Înnebunit! De câte ori m-am gândit că ar fi cazul să iubesc și eu pe cineva, m-am uitat În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar nu Îmi mai aduc aminte eu. După ce-am plecat, am avut o stare difuză de dezamăgire; mă intriga faptul că E. mă purtase În camera ei, adică În intimitatea spațiului ei de visare, dar În același timp mă obseda Întrebarea dacă nu cumva o asemenea favoare o făcuse și altora, mai maturi și mai rafinați. De ce m-a purtat acasă la ea când nu era nimeni altcineva? Ce aștepta de la mine? Pe de o parte, eram fericit, primeam gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niciodată. Dar cred În ea din tot sufletul. 26 iulie 1965 (duminică) Am fost În „excursie“ cu Fredy, la Scropoasa, la mare altitudine. S-a terminat cu bine, totuși. Prima dată simt că țin cu adevărat la babacu. M-a obsedat cu vorbele lui În tot timpul „excursiei“. Și ce mult mi-a ajutat asta. Fredy m-a antrenat de era să cad jos. Dar n-am căzut jos! Încă știu să mă respect. Eugen a telefonat. Ce bine! Petre umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt singurii bărbați care intră În politică. Apoi, când devin bărbați, ei iubesc pe tineri și, prin firea lor, nu dau atenție căsătoriilor, nici procreațiunii sau o fac numai siliți de datină. Plăcerea lor e să rămână burlaci... (joi) Mă obsedează E.: o refac aici, o aduc În memoria scrisă, o descriu de frică s-o Întâlnesc și să n-o mai recunosc; să fiu obligat să-i schimb trăsăturile feței; acea paloare de hârtie a tenului fin, prea fin pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar care vin la mine și preferă să doarmă pe sacul de dormit, Încât calc pe ele când mă duc noaptea la toilette“. Dama, pentru că n-avea ce face, „pictează“. M-a ucis cu atâtea planșe, cu atâtea schițe; e obsedată de un laitmotiv: În toate se observă o singură preocupare, să deseneze toate cururile putanelor din zona Halelor. Oriunde te uiți, nu vezi decât hălci de muiere, fesele curvelor sunt analizate minuțios, expuse precum În celebrul tablou al lui Rembrandt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă vie a Bucureștiului licean și studențesc, personaje interesante, construite prin Împletirea a două teme mari Într-o scriitură inteligentă, obsedată de propria-i „autenticitate“, jocuri textuale și autoreferențiale, ironie și gravitate, lecturi și sensibilitate cenzurată, plus un final foarte bun, cu Însemnate resurse de redimensionare a Întregului; dar și: lungimi nejustificate, prețiozități inutile, ceva exces În poza trufașă a personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rezistă la analiză. Romanul ar putea fi și psihanalizat, pornind de la indicarea repetată a unui „arhetip“ al iubirii lui M. („Eu nu o iubesc decât pe E.“ etc., p. 382); e vorba despre E., colegă În anii de școală („Mă obsedează E.“ etc., p. 410) și văzând - poate - În moartea Aurei o sublimare erotică („puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală“ etc. din ultima scrisoare către M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]