90,777 matches
-
chiar cu dl N. Georgescu care, într-o carte a d-sale transcria ceea ce notase Maiorescu în jurnal că venind Eminescu la el în acea dimineață fatală i-a oferit cinci lei pentru trăsură, dînd indicații birjarului asupra destinației: "Zău, observă ironic nevoie mare dl Cernăianu. Nu a împins nițel trăsura, să-i dea iepii un exemplu pozitiv? De unde le scoateți venerabililor?" Cum Ventura, după ce l-a lăsat pe Eminescu la baia Mitrașewski s-a dus să anunțe pe prefectul poliției
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
eseul împăcarea în pitoresc din volumul Radicalitate și valoare, Ivasiuc nu citise cartea din 1944. Noica a putut avea cunoștință de eseul lui, dar n-a spus-o niciodată. Referindu-se la romanul românesc (la literatura română, în general), Ivasiuc observă cum măsura, lipsa excesului, împiedică radicalizarea conflictelor și conduc spre o "împăcare în pitoresc": contrariile se apropie, munții nu se mai bat cap în cap, tensiunile cad cu o clipă înainte de a atinge nivelul maxim. Această tendință sporește normalul, sentimentalul
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
tînărului Blecher e faptul că îi plăcea ce face: "Căci ce plăcere mai reconfortantă poate fi decît aceea de a-ți imagina viața și opiniile personajelor, și de a le pune pe acestea pe o scenă imaginară pentru a le observa tot felul de ciudățenii.[...] Aș zice că toată literatura e un superb iarmaroc, dacă n-ar exista și metafizica, acest chin deșănțat pentru spiritele înalte. Scriitorul n-are niciodată privilegiul de a-l introduce pe Crăcănel în audiență la Faust
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
drept creații cu greutate artistică, iar rolul de scriitor propagandistic pe care Eugen Barbu și l-a luat nesilit de nimeni e privit drept un fel de plată, obligatorie (?) pentru îndrăznelile sale scriitoricești din Groapa și de mai tîrziu. Dar, observă Cronicarul, despre îndrăznelile din Groapa nu se știe nici astăzi dacă sînt ale lui Eugen Barbu. Iar cele din Incognito, de pildă, sînt îndrăzneli de drumul mare, devalizând alți scriitori de zeci de pagini, folosite apoi ca pagini originale în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
-lea, disputele religioase, războaiele cu țările vecine, abolirea sclaviei la 13 mai 1888 și se încheie cu Revoluția Republicană din noiembrie 1889, moment care marchează începutul Perioadei Republicane desfășurată între Prima Republică și Noua Republică, pînă astăzi. Este ușor de observat instabilitatea politică internă a Braziliei de-a lungul timpului, caracteristică pe care a perpetuat-o la fel cum au făcut-o și țările din jurul său. În final (Probleme la sfîrșit de secol ) se creionează imaginea unei țări pline de contraste
Țara Isaurei by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16784_a_18109]
-
și la lumina farurilor de Mercedes, politicienii se transformă - atunci când nu sunt așa ceva din naștere - în veritabile paiațe scelerate. Debusolați ei înșiși, nu le pasă decât de votul din vârful bățului măgăriei naționale. Gureși nevoie mare, nici nu le mai observi, din cauza calamităților scoase pe gură, pelticia morală și imoralitatea batjocoritoare. Gladiatori demagogici (precum Petre Roman și al său " El poate!") ori aranjori scufundați în cețurile vizionarismului levantin, precum Valeriu Stoica, încurcăreți-descurcăreți de teapa lui Meleșcanu, ca să nu mai vorbim de
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
acestor firme, ci de numitorul comun al multora dintre ele care provoacă anumite comportamente din partea angajaților pe care îi au. Cîteva dintre aceste firme sînt conduse de foști securiști. Nu asta ar fi problema, dar nu mă pot împiedica să observ în comportamentul angajaților de azi ai unora dintre firmele acestea, comportamentul securiștilor mărunți, de traseu, de pe vremea cînd patronii lor de azi se ocupau de siguranța traseului obiectivului O. În perioada aceea, traseiștii lui Ceaușescu îți intrau în casă, te
Un asasinat mafiotic sau securistic? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16776_a_18101]
-
evoluției lui inevitabile, în funcție de datele personale ale dictatorului. Pe care inițiatorul perestroikăi l-a antipatizat de la început: "Pe Ceaușescu l-am cunoscut personal încă înainte ca eu să devin secretar general [...] Un sentiment ciudat mă stăpînea de fiecare dată cînd observam cum încerca Ceaușescu prin toate mijloacele să accentueze independența părerilor sale. Toate acestea erau artificiale; orice persoană, chiar și cu o precară cultură politică, observa limpede limitele personalității lui și labilitatea sa psihică". Așa cum bănuiam cu toții, Gorbaciov știa ce se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
ca eu să devin secretar general [...] Un sentiment ciudat mă stăpînea de fiecare dată cînd observam cum încerca Ceaușescu prin toate mijloacele să accentueze independența părerilor sale. Toate acestea erau artificiale; orice persoană, chiar și cu o precară cultură politică, observa limpede limitele personalității lui și labilitatea sa psihică". Așa cum bănuiam cu toții, Gorbaciov știa ce se petrece în România și ce speranțe își legau românii exasperați de numele lui: Era vorba, firește, cum știa oricine, în primul rând de poziția lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
mai bine zis a unora dintre ei, îl face pe Cornel Nistorescu să scrie un editorial în EVENIMENTUL ZILEI despre acest tîrziu act de renunțare. Nistorescu salută decizia venerabililor din partidul lui Maniu, dar nu se poate împiedica să nu observe că această retragere se produce mult prea tîrziu. În acest caz, remarcă și Cronicarul, ideea că mai bine mai tîrziu decît niciodată, nu se aplică. Sau se aplică prost. În ADEVĂRUL Cristian Tudor Popescu scrie un editorial despre problema drepturilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
ca și cu ideea unei "mittel-europenități" a Cernăuților, ca un antidot împotriva șovinismului ucrainian. Spre a parafraza un titlu celebru al lui Ortega y Gasset, am putea vorbi despre o "revoltă împotriva maselor". Cîtă îndreptățire i-am putea acorda? Să observăm mai întîi că acest "cosmopolitism luminat" reprezintă reacția previzibilă la naționalismul exacerbat, rudimentar, prin care s-au manifestat primele încercări ale comunității basarabene de a-și descoperi identitatea. Negreșit, există o anume ostentație în programul unei asemenea deschideri largi, care
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
lichidăm zece întreprinderi păguboase fără să analizăm, la sînge, situația lor reală" (RL 2151, 1997, 1) etc. Admirația pentru severitate e normală în discursul public autohton, adresat cetățeanului exasperat de aranjamente, învîrteli, balcanisme etc. Nu mă pot însă împiedica să observ cum - ironie a limbii - această admirație ia o formă suspect de apropiată de atitudinea cam ambiguă manifestată față de justițiarul Tepeș: prețuit chiar dacă (sau pentru că?) se identifică, un pic, cu vampirul Dracula.
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
a existenței? Prinți și prințese, în loc de hangii ori hangițe?... De ce să nu fi luat în ziua aceea gunoaiele drept orhideele pe care cetatea Madridului le-ar fi așternut în calea glorioasă a Nobilului Hidalgo?... Parcă îl aud pe Sancho Pança observînd cu bunul său simț, în timp ce-și grăbește asinul lovindu-l cu amîndouă călcîiele: - Stăpîne, da' nu e flori, e gunoaie, murdărie, stăpîne, pă ochii mei! După Heine, - Shakespeare și Cervantes sînt primii doi mari poeți ai lumii, dacă
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
străin necunoscut, îmi place să hoinăresc prin el fără nici un scop, atent la oameni și la "culoarea locului". Fără să cunosc bine spaniola, înzestrat doar cu argoul turistic minim, ceream politicos cîte o informație pe strada plină de trecători. Am observat, încă de la București, că exprimarea cetățeanului trebuie să fie cît mai scurtă și mai limpede posibil. La Madrid, am pățit un lucru ieșit din comun. Nimeni nu pricepea ce rosteam. Nume de bulevarde în care voiam să ajung, neavînd hartă
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
Gestul lui Saul Bellow de a-i ridica un monument literar acestei flamboaiante personalități culturale, la opt ani după dispariția ei, este întru totul lăudabil. Împrumutîndu-și numele romanului, Ravelstein - copie ficțională a lui Bloom, nu este totuși protagonistul real. Așa cum observă și Louis Menand în articolul citat, romanul conține o narațiune subterană despre personajul narator, care se scrie, parcă în ciuda autorului, printre rîndurile poveștii spuse. Textul apare sub forma memoriilor unui prieten foarte apropiat al lui Ravelstein, romancierul de succes Chick
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
histrionică, de o cultură și o spiritualitate fabuloase, criticînd răspicat societatea în care trăiește, dar trăindu-și din plin viața, îmbibat de erotism, dar homosexual, Abe Ravelstein e probabil cel mai reușit personaj al lui Bellow, în ciuda faptului că, așa cum observă critica, este cel mai puțin fictiv. Deși înglodat în datorii, nici unul dintre prietenii săi nu-i contestă acestui aristocrat al spiritului nevoia de costume Armani, stilouri de aur Mont Blanc, trabucuri de Havana aproape imposibil de găsit sau cristale de
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
popular se folosesc, în schimb, adverbe și locuțiuni, expresii și propoziții clișeizate, a căror funcție e și mai clară: cică, chipurile, pasămite, vezi Doamne etc. Faptul că acestea apar destul de frecvent în presă nu are de ce să ne surprindă: am observat de mai multe ori tendința spre colocvialitate a limbajului jurnalistic actual. în plus, mărcile distanței sînt necesare într-un tip de text care preia constant informații din diverse surse pentru a le retransmite. Modul special în care se introduc în
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
o intonație ceva mai puțin indignată. Altminteri, toate aceste forme și construcții lingvistice mimează ipocrit dubiul, în vreme ce dezacordul de esență e foarte limpede: "executîndu-l pe senatorul (sau deputat?) G.F. care, chipurile, a trădat interesul național" (Luceafărul, 15, 2000, 3). Se observă adesea cumulul de mărci, de pildă asocierea dintre un adverb și condiționalul verbului: "pentru că ar avea, chipurile, o cauză mai nobilă și mai urgentă" (RL, 840, 1993, 4). Cică (provenit din formula introductivă cu verb de declarație: "zice că") e
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
făcuți, cicătelea, de rîsul lumii, cum că mințim" (Ora, 191, 1993, 1). Și în acest caz e vorba de un cumul de mărci, pentru că elementul introductiv compus cum că tinde să se specializeze pentru funcția de a exprima rezerva; o observă, de altfel, Mioara Avram, în Gramatica pentru toți (ed. a II-a, 1997, p. 464). în orice caz, tocmai în măsura în care e o marcă ceva mai discretă a atitudinii subiective, cum că mi se pare preferabil altor mijloace curente...
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
stilistică; poziția inversată apare chiar în dialoguri săltărețe, voit "istețe": "De cînd fumezi? - De la 15 ani. - Ai tăi părinți cînd au aflat? - Pe parcurs." (Atac la persoană, 20, 2000, 17). Aceeași tendință de utilizare ironică a unor structuri sintactice se observă în antepunerea unor adjective cu sens obiectiv sau non-calificativ: "să-ți urmeze lingvisticul exemplu" (EZ 2408, 2000, 14), "lansarea împricinatei reviste" (VIP 32, 2000, 21). Este reînviată și inversarea poziției auxiliarului, la timpuri verbale compuse: "Afla-vom în curînd cine
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
Aciandara, Adampol, Alençon, Algeria, Altai, Alușta, Anapa, Anikeev etc., etc. - oare ce s-o mai petrece pe-acolo și ce-or mai fi făcând ei? Și dacă am lămurit și problema asta putem să trecem la litera B și să observăm că Bulgaria apare (ce consolare pentru noi!) de numai două ori, într-o carte de peste 300 de pagini! Iată însă că, spre finalul alfabetului, intră în joc România, cu nu mai puțin de 5 apariții (că doar e o țară
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
de Abhazia, Crimeea, Rusia, Polonia, cazaci, cursul Donului și kurgane, interesat printre altele și de viața lui Adam Mickiewicz - îl merită din plin pentru titlul orgolios și descentrat pe care și l-a ales pentru lucrarea sa (Black Sea), vom observa că respectiva lucrare nu este câtuși de puțin neinteresantă. Ba, dimpotrivă. Aș sublinia mai întâi de toate oportunitatea ei, fie și numai în plan sintetic documentarist, pentru vremurile noastre și pentru regiunea în care ne aflăm, cu o umbră de
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
totuși, zilele acestea, ideologii (prin reprezentantul lor, P. Enache) și-au manifestat nemulțumirea față de felul în care presa culturală sărbătorește evenimentul. Cică o face numai formal. De unde au tras concluzia asta? Se pare că ideologii au devenit mai subtili și observă mai mult decît e nevoie; observă, în ciuda avalanșei de manifestări scriptice literaro-gazetărești, că de fapt nimeni nu mai crede în ei și în vorbăria lor politică. Ei "dirijează" și coruri cîntă, cîntă cu glas tare, cîntă avîntat, dar ei simt
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
lor, P. Enache) și-au manifestat nemulțumirea față de felul în care presa culturală sărbătorește evenimentul. Cică o face numai formal. De unde au tras concluzia asta? Se pare că ideologii au devenit mai subtili și observă mai mult decît e nevoie; observă, în ciuda avalanșei de manifestări scriptice literaro-gazetărești, că de fapt nimeni nu mai crede în ei și în vorbăria lor politică. Ei "dirijează" și coruri cîntă, cîntă cu glas tare, cîntă avîntat, dar ei simt că oamenii din "cor" îi detestă
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
le vor transmite "mai sus". O dublă lectură a presei Cronica ororilor provoacă un fel de competiție între cotidiane pentru "a prinde" cât mai multe crime, sinucideri, accidente mortale și violuri pe prima pagină. Dacă luăm la cercetat aceste știri, observăm că protagoniștii lor sunt fie nebuni în criză, fie alcoolici înrăiți, fie persoane cu grave probleme psihice. Lipsesc doar ultimele noutăți de la morgă și din secțiile de furioși ale spitalelor de boli nervoase. Reacția unui român întors în țară după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]