142,832 matches
-
trecător ca mine; Beau din cană ta cu flori alese Setea-mi trece, când mă uit la tine. Mâna ți-o sărut și plec apoi, Când trec pragul sete ma-npresoara. Lasă poarta-n laturi dorul meu Poate pui În cană, ochii mâine seară! DE-A ȚINE VREMEA Mă costa-acum mai mult o primăvară, si vara-mi cere-n plus câte ceva; e toamna-n tot ce ma-nconjoara. M-astept la iarnă, vânturi bat ades, de-ar ține vremea, de ar mai
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
O clipă dacă-ai apărea În prag Să luminezi cu chipu-ți Încăperea, S-ar nărui tot frigul și de drag, Aș dărâma puștiul și tăcerea. MEREU Când fugi de mine, te apropii, Că nu e depărtare de ajuns... Închide ochii și În Întuneric Eu sunt lumină care a pătruns. Când socotești că Îți devin povară Mai pune-n gânduri semne de-ntrebări Și vei vede ca-n haosul ce-l săpi Apar mereu nenumărate scări. Nu sunt luceafăr, nu, si
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
somnul, o parte risipindu-se sau luînd altă înfățișare. Capetele regale sînt depersonificate, căpătînd o austeritate tragică. Cine sînt? Sînt ei, probabil toți regii și reginele Scoției. N-au caractere precise. Nici n-au nevoie. Au în schimb caracterul eternității. Ochii lor morți privesc peste apă. Și regele acesta și regina trebuie să înfrunte "vînturile veacurilor". Și aici aceeași problemă a contrastului declanșează conflictul ce se petrece de data aceasta între înseși formele grupului. Cele două anatomii își revendică rolurile. Cea
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
ar putea spune că arată încă acceptabil, în sufletul său se simte neschimbat, nu s-a petrecut nimic fundamental -, deschide buletinul și înțelege cu stupoare că scrierea vîrstei sale începe cu cifra cinci. Începe să priceapă că imaginea sa în ochii celor din jur este alta decît cea pe care se obișnuise să o creadă. Dar cum s-a modificat scrisul său în toată această perioadă? Scrie el mai bine astăzi decît acum două sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
lor cu exact aceleași cuvinte cu care au mai fost folosite. De pildă, Pierre Menard... - Da știu, scrieți despre el ori de câte ori aveți ocazia. Să știți că citim și noi aici presa literară! se oțărî creatura. - Atunci, să fi fost, oare, ochii minții lui Borges mai ageri decât privirea dvs. drăcească? am exclamat eu cu impertinență oarecum jucată. - Sunteți ironic? mă întrebă dracul ridicând din sprânceana lui incredibil de stufoasă. - Data trecută am vorbit și despre ironie. Mă gândeam că am putea
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
preoții care ascundeau sub veșminte hainele albastre ale Securității! Prin '85, am cerut la Uniunea Scriitorilor, Președintelui Dumitru Radu Popescu, să intervină pentru obținerea unei audiențe la Petre Enache, Secretarul cu propaganda de la Comitetul Central. Se uita la mine cu ochii holbați de parcă avea în fața lui un om care își pierduse mințile. Nu a fost posibil să-l conving că aveam ceva de spus... în numele meu, dar și în numele lor. Deci, de la cel mai de jos "apărător al ordinei publice", adică
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
spunea Kirilov. Omul s-a trezit peste noapte liber dar singur. A privit în jurul lui lumea obiectivă și s-ar fi agățat de orice ar fi putut să-l salveze. A strîns în mîini...materia! Nu și-a mai ridicat ochii spre cer și a rămas în propria lui nimicnicie și însingurare. Totul pe orizontală. Nimic pe verticală. Totul "aici". Nimic "dincolo"... chiar dacă nu avem certitudinea unui "au dčla". Omul este mort din propria lui voință liberă, solitudine și deșertăciune... Dacă
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
la moartea lui suspectă)... -- ceea ce, cum spuneam, în ziua aceea de Sf. Ilie, Cărăuțeanu și făcuse baie, adică scăldându-se la Vama Veche, înotând ca de obicei până în larg, de unde zicea că se vedea spre sud, la bulgari, dacă aveai ochi buni, capul Caliacra. De fapt, de locuit, locuia cu Sisi la Mangalia. în mahalaua de la miază-zi, căreia el, ca vechi al locului, trăgând vară de vară la nea Mitică, singurul român, ortodox, nu se știe cum pripășit pe aici, având
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
Șerban Anghelescu Nu am curajul scriitorilor de sentințe lapidare. Altminteri aș spune că în prologul celor O mie și una de nopți dezastrul începe prin ochi, se repară prin ureche și atât. Din lașitate, am să înșir câteva cuvinte cu iz de explicație. Fratele cel mic, Șahzaman, stăpânul veacului și al timpului, vede fața ascunsă a palatului său, reversul strălucirii, lumea întoarsă pe dos. Soția lui
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
pe care șahul o taie cu sabia. Memoria răului văzut este atât de vie încât șahul își schimbă înfățișarea. Galben la chip, slab, întunecat de tristețe, Șahzaman refuză să se elibereze prin cuvânt, ascunde cauza răului. Semnele suferinței sunt vizibile. Ochiul află în parte. Cunoașterea întreagă se va petrece între gură și ureche, odată ce regele va vorbi. Trupul arată în prezentul imediat ceea ce sufletul și mintea, posesoare ale trecutului, refuză să dezvăluie și să vindece. Împăcarea cu sine și cu lumea
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
nefericiri mai înalte decât a lor. Dacă nu vor găsi o înșelăciune mai cumplită, se hotărăsc să moară. E important să observăm că Șahriar aude din gura lui Șahzaman istoria adulterului, dar ține mai presus de orice să vadă cu ochii lui. Calitatea de martor vizual este obligatorie. Nici o clipă nu le-a trecut prin minte străluciților șahi să caute o femeie cinstită. Ei nu caută binele, ci vindecarea parțială a răului, printr-un rău mai mare, urcă scara răului, ca
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
caută binele, ci vindecarea parțială a răului, printr-un rău mai mare, urcă scara răului, ca tine și ca mine. Unicul mod de cunoaștere este cel vizual, care pretinde trăirea directă, timpul prezent și spațiul larg. Te încredințezi văzând cu ochii și umblând. Nu poți cunoaște stând acasă. Cum știți, urmează execuțiile. Timp de trei ani, Șahriar răpește noapte de noapte fecioria unei tinere supuse și o ucide la ivirea zorilor. Repetiția maniacală a asasinatului interzice viitorul, în care se putea
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
nevăzut, cu neputință de văzut, se mișcă în sistemul poveștilor, se leagă neapărat de altă poveste și îl leagă pe ascultător, obligându-l să iasă din ritmul dement al nopților identice și să descopere o altă putere decât cea a ochiului. Cuvintele "văd" în timp și aduc pacea pe care ochiul n-o poate instaura. Cruzimea întâmplărilor văzute este alta decât a întâmplărilor spuse. Cele din urmă produc salvarea și pacea, în vreme ce primele aduc disperarea și moartea. Cultura arborescentă a auzului
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
se leagă neapărat de altă poveste și îl leagă pe ascultător, obligându-l să iasă din ritmul dement al nopților identice și să descopere o altă putere decât cea a ochiului. Cuvintele "văd" în timp și aduc pacea pe care ochiul n-o poate instaura. Cruzimea întâmplărilor văzute este alta decât a întâmplărilor spuse. Cele din urmă produc salvarea și pacea, în vreme ce primele aduc disperarea și moartea. Cultura arborescentă a auzului e suverană în povestirea-prolog. Spun auz, fiindcă Șeherazada, cunoscătoare desăvârșită
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
iubirea trupească urmează corpul nevăzut și protector al poveștii. Desigur, o astfel de așezare a vederii mai jos decât auzul nu ne face să uităm cunoașterea prin plecarea de acasă, prin călătorie eroică, a lui Sindbad, de pildă. Jocul între ochi și ureche, între cei patru pereți ai casei și lumea largă, între vizibil și invizibil are o mie și una de fețe. Dar, vezi tu, frate vitreg și geamăn, apaticul meu cititor, se ivesc zorii.
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
și a două viziuni incongruente. M-am gândit că ar fi interesant să adresez experimental personajelor lui Mihail Sadoveanu întrebarea din titlul cărții lui Mircea Cărtărescu. Înainte de a răspunde, trebuie să spun câteva cuvinte despre antologia publicată de Editura Polirom, Ochi de urs și alte povestiri. Tânărul critic Marius Chivu, din cea mai recentă serie de cronicari literari, a realizat o selecție de douăzeci de povestiri sadoveniene, amplificând o mai veche antologie a lui Nicolae Manolescu, Zece povestiri, apărută în 1974
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
și în mai vechea selecție a lui Nicolae Manolescu, povestirile din anii 1904-1922. Prima antologie reținuse din acest interval următoarele titluri: Într-un sat, odată, În pădurea Petrișorului, O istorie de demult, Mergând spre Hârlău, Haia Sanis, Povestea cu Petrișor, Ochii ei arzători de mult s-au stâns... și Pe Deleleu. La acestea, Marius Chivu adaugă acum: Hanul Boului, Cânele, Păcat boieresc, Înecatul, Fântâna Hazului, Fiorul, Codrul, Hoțul și Bordeienii. Din etapa deplinei maturități, Nicolae Manolescu reținuse 24 iunie (inclusă inițial
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
de mult s-au stâns... și Pe Deleleu. La acestea, Marius Chivu adaugă acum: Hanul Boului, Cânele, Păcat boieresc, Înecatul, Fântâna Hazului, Fiorul, Codrul, Hoțul și Bordeienii. Din etapa deplinei maturități, Nicolae Manolescu reținuse 24 iunie (inclusă inițial în volumul Ochi de urs, 1938) și Roxelana (din volumul Fantazii răsăritene, 1946), arătând în nota asupra ediției că numai din motive de spațiu a renunțat la Ochi de urs. Nu ar fi fost rău ca mai tânărul critic să fi dat aceste
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
și Bordeienii. Din etapa deplinei maturități, Nicolae Manolescu reținuse 24 iunie (inclusă inițial în volumul Ochi de urs, 1938) și Roxelana (din volumul Fantazii răsăritene, 1946), arătând în nota asupra ediției că numai din motive de spațiu a renunțat la Ochi de urs. Nu ar fi fost rău ca mai tânărul critic să fi dat aceste informații despre sumarul antologiei la care se raportează și să-și fi motivat mai clar sensul amplificării ei. Altfel, și în prefață, Marius Chivu preia
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
rătăcit la vânătoare, în tinerețea lui, și a ajuns, în ceață și noapte, epuizat, la un han ce părea fermecat și pustiu, până ce "deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric" (p. 33). Erau ochii hangiței ce se întorsese târziu de la târg, găsindu-și soțul beat și adormit și pe acest străin uimit, pentru că "o șerpoaică mândră, o nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei". Pasiunea boierului se reaprinde după treizeci de ani în amintire: "îmi
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Pasiunea boierului se reaprinde după treizeci de ani în amintire: "îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor". Scenariul cuceririi e tipic pentru relațiile umane sadoveniene. Femeia are inițiativa ispitirii: Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă și de mândră, și sprâncenele celea, măi băieți, și ochi de foc... Nu mai spun nimic" (p. 34). Auto-cenzurarea e și ea semnificativă. Așa va proceda și altă dată Sadoveanu: își va lăsa bărbatul cucerit de vrăjile femeii să dea frâu liber senzualității, dar îi va opri relatările în pragul
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
cu o lampă de gaz, ridicată deasupra capului, ca să vadă mai departe în întunericul dimineții. Scrutarea celor doi are ceremonialul ei: Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă, sprâncenată, cu doi ochi minunați. Acum ochii aceia zâmbeau. Și eu mă simții deodată străbătut de o înfiorare ciudată, acolo pe malul Iezerului, în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare în fața unei fete
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
de gaz, ridicată deasupra capului, ca să vadă mai departe în întunericul dimineții. Scrutarea celor doi are ceremonialul ei: Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă, sprâncenată, cu doi ochi minunați. Acum ochii aceia zâmbeau. Și eu mă simții deodată străbătut de o înfiorare ciudată, acolo pe malul Iezerului, în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare în fața unei fete deodată - a unei
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Iezerului, în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare în fața unei fete deodată - a unei fete care-mi izvorâse înainte ca din pământ, c-o lumină în mână, cu doi ochi sprâncenați așa de frumoși. Ceva cald îmi umplu coșul pieptului, apoi căldura mi se sui în obraz și în ochi. Pe buze îmi năvăli un roi de cuvinte îndrăznețe. Toată tinereța înflăcărată, c-o dragoste iute, izvorâtă din întuneric, din
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]