10,695 matches
-
bănuială de complicitate la asasinarea bătrânului șah; prin urmare, eram autorizat să circul liber În toate provinciile din Persia. Fără să mai aștept altceva, m-am Îmbarcat pentru Marsilia și, de acolo, pentru Salonic, Istanbul, apoi Trapezunt, Înainte de a da ocol Muntelui Ararat, până la Tabriz. Am ajuns acolo Într-o zi caldă de iunie. Până m-am instalat În caravanseraiul din cartierul armenesc, soarele era deja la nivelul acoperișurilor. Țineam, cu toate acestea, să-l văd pe Baskerville cât mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
privim, să dorim, să credem, să iubim. Părea sincer mâhnit să mă vadă În postura unui călător atât de nepriceput. M-am simțit obligat să mă explic. — De fapt, am o treabă urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla menționare a acestui nume, atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întrebase: „Facem un tur?”, iar nu știam cum se face un tur, deci mă lăsasem cu totul în seama ei, așa cum mă lăsasem în seama tatei, când am pornit să facem un tur prin lume. A dat de două ori ocol prin Piazza Venezia și mi-a arătat că de acolo, sus, vorbise Benito. „Acolo sus” era un balcon mititel, balconul nostru de acasă era mai mare, iar Benito fusese un tip cu chelie, care vorbea foarte tare și repeta întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
celălalt ridicându-l în aer și își apleca trunchiul în față. Preț de o secundă, tata arăta ca o balerină. Dacă îi ieșea prost aruncarea, înjura la fel ca italienii. Atunci nu avea nevoie să-i mai traduc. Am dat ocol terenului de fotbal și am intrat în păduricea de alături. Mă temeam puțintel. Din loc în loc mă opream, ca să privesc în urmă, apoi îmi făceam singur curaj și porneam mai departe. Cu cât înaintam, glasurile din spatele meu sunau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe la tâmple și mama îmi strângea mâna așa de tare, că mă durea. Soldații își purtau armele pe piept, ca la parada militară de la televizor, când se serbează ziua națională. Adică în mai puțin de două săptămâni. Soldații au dat ocol mașinii și au privit lung pașapoartele, parcă nu mai văzuseră niciunul până atunci. Pe urmă ne-au dat voie să mergem mai departe. Înainte de postul acela de control, nu mai trecusem de mult prin nici un sat. Câmpurile erau așa cum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Închise În cameră cu nepoții. Cum cercurile metalice ale roților căruței ar fi făcut zgomot pe pietrele neregulate ale pavajului, riscând să provoace apariția la ferestre a locuitorilor curioși să afle unde se duceau vecinii la ora aceea, făcură un ocol pe drumuri nepavate până ce ajunseră În sfârșit la șosea, În afara zonei locuite. Nu se aflau foarte departe de graniță, dar problema era că șoseaua nu-i ducea acolo, la un moment dat trebuiau s-o părăsească și să-și continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fix, un mandat, cel mult două, și apoi să se descurce cum o putea, să-și vadă de viața lui, să țină conferințe, să scrie cărți, să participe la congrese, colocvii și simpozioane, să peroreze În cadrul meselor rotunde, să facă ocolul planetei În optzeci de recepții, să opineze asupra lungimii fustelor când acestea se vor purta din nou și despre reducerea ozonului În atmosferă dacă va mai fi atmosferă, În sfârșit, treaba lui. Orice, mai puțin să trebuiască să găsim În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
neîncrezători, numărul patruzeci și nouă va fi Înlocuit cu cincizeci. Azi este ziua aniversarării violoncelistului titular al fișei, ar fi trebuit să-i fie trimise flori În loc de un anunț de deces peste opt zile. Moartea se ridică din nou, dădu ocol Încăperii de câteva ori, se opri de două ori unde se afla coasa, deschise gura ca pentru a vorbi cu ea, să-i ceară o părere, să-i dea un ordin, sau pur și simplu să spună că se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru ca nici cel puțin faptul că s-a trăit să nu merite să fie menționat În cartea morții. Căci celălalt nume al cărții morții, se cuvine s-o știm, este cartea neantului. Scheletul dădu regulamentul deoparte și se ridică. Dădu ocol de două ori Încăperii, așa cum Îi este obiceiul când trebuie să pătrundă În miezul unei probleme, apoi deschise sertarul fișierului unde se afla fișa violoncelistului și o scoase. Acest gest ne face să ne amintim că e momentul, sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu ea. Era tare drăguță. M-a invitat la ea acasă, dar și-a cerut scuze că locuiește foarte departe. M-am dus și-am rămas mută de uimire când am văzut ce casă și ce curte are. Am dat ocolul curții în cincisprezece minute, atât era de mare! Grădina era și ea superbă și avea doi câini imenși care se hrăneau cu carne de vacă. Cu toate acestea, fata se simțea stânjenită că locuiește în Chiba. Dacă era în întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au trecut pe lîngă el, au luat-o apoi pe lîngă lacul Pontchartrain, spre nord, după care au trecut prin Hammond către Baton Rouge, mergînd pe o șosea nouă, În construcție, așa c-au trebuit să facă o grămadă de ocoluri, ajungînd să treacă prin Mississippi, cît pe-aci să prindă o furtună care venea din nord. Doar la Întoarcere s-au oprit În New Orleans. Era Încă frig și s-au distrat de minune, au băut și au mîncat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai bine să-mi țin gura. N-ai pentru ce. Dă din cap, ca și cum tocmai s-a desprins din umbrele morții și a revenit cu picioarele pe pământ. Deschide portiera lui și coboară. În timp ce mă chinui cu încuietoarea, el dă ocol mașinii și-mi deschide galant portiera de pe partea mea. — Uitasem că ești un cavaler! Mulțumesc! —Te simți bine? Poftim? îl întreb mirată. Îmi închipui că nu e prea plăcut să iei cina în restaurantul în care veneai cu fostul prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să privesc naosul cu răceală. Acum nu mai căutam o revelație, voiam o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În momentul Închiderii, atenți ca vreun hoț să nu se pitească pe undeva), dar aici, În naosul Înțesat, ce loc ar fi mai bun ca să te strecori ca pasager În vreunul din ele? Să te ascunzi, viu fiind, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încetini pasul treptat și ne pomenirăm mergând la pas, fără să alergăm, exact În spatele Domului, unde circulația era normală și unde nu ajungeau ecourile bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eu eram În picioare și cântam Începutul de la Pornniți Înainte”. „Ah, splendid”, zise Lorenza, cu chipul vizibil inundat de o gelozie tandră. „Și Cecilia?” „Lipsea. Poate era bolnavă. Știu și eu? Nu era acolo”. Ridică ochii și cu privirea dădu ocol scenei, căci În acel moment el se simțea bard - sau trubadur. Își calculă pauza. „După vreo două zile don Tico a trimis pe cineva să mă cheme și mi-a explicat că Annibale Cantalamessa și Pio Bo stricaseră toată serata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gât pe numitul Siegfried, îl masă scurt și nervos de sus în jos. Numitului i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit și în pragul apoplexiei, palma cu degete osoase, prelungi, făcu un ocol de 180 de grade, acolo unde se afla fermoarul fustei negre, mulate. Fusta alunecă lent în josul coapselor nervoase. Așa se dovedi că, în seara aceea, Pepita se ascundea după o pereche de bikini albastru-deschis. Pe pieptul bikinilor scria cu roșu-cărămiziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sufragerie. Omul din care nu mai rămăseseră decât barba albă și oasele se îmbărbătă. Se lăsă ridicat în capul oaselor. L-am luat de subțiori și, sprijiniți în cârja lăcuită, ne-am lansat în nebuneasca aventură. Mai întâi am dat ocol mesei din sufragerie apoi, cuprinși de entuziasm, traversarăm camera și ieșirăm pe hol. Bătrânul gâfâia, dar șchiopăta cu nădejde înainte. Ochii îi străluceau albaștri, veseli. Bunica apăruse în cadrul ușii de la bucătărie și îl încuraja: așa Gicu! nu te lăsa Gicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ia mai termină cu ciorovăiala! Am impresia că te gâdilă-n cip-cirip. Ai limbrici? Gata! Potolește-te! Până la coadă și Vali este prieten cu tine. Cine, Buletin? Prieten cu mine?! Când or zbura porcu' și curcanu', braț la braț, din ocol! Poa' să fie el prieten și cu-ariciu', nu cu mine! N-ai să vezi! E-heee...! bodogănește Cezărică, infatuat. Fiți și voi mai înțelegători! îi ceartă Fratele. Suntem în preajma Doamnei cu Coasa. Puțin respect nu v-ar strica, măi, ce naiba, măscăricilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-o și o cultiv mereu, este numai pentru că vreau să mă conving pe mine însumi că n-am renunțat la iubire. Râse sec și, după o pauză, continuă cu alt glas: ― Ca să te familiarizezi deplin, îți propun să facem un ocol, să vezi tot. Nu te superi că te-am plictisit cu atâtea explicații? A fost prima și ultima oară. Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos de Grigore însuși. El a adus brazi, cărora de altfel nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nedumerit, secretarul continuă misterios: ― Dansul macabru a început! Și boierii noștri își pierd capul! Să-l vedem acuma pe gentilul nostru Deliceanu cum o întoarce, că eu i-am atras de mult atenția... Tocmai după un sfert de ceas de ocoluri, ghici și Titu că Roșu vorbește despre niște tulburări țărănești izbucnite undeva în Moldova. Mici notițe și telegrame apăruseră de câteva zile în toate jurnalele, fără să li se dea importanța ce le-o atribuia secretarul Drapelului. Se vorbeau mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Alți oameni, sosiți din comunele de sus, povestiră că împrejurul Costeștilor e armată câtă frunză și iarbă, gata să pornească încoace, să aducă înapoi pe boieri, dacă cumva n-o fi și pornit... Amara începu să clocotească. Întâi știrea, făcând ocolul satului, stârni curiozitatea. Țăranii și-o împărtășeau cu mirare și nedumerire, clătinând din cap și întrebîndu-se din ochi. Pe urmă, pe măsură ce se convingeau că trebuie să fie adevărată, mirarea se transformă în uimire: ― Dar ei nu știu porunca lui vodă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Influența lui Parker era la urma urmelor pozitivă. Compania își va reclama, firește, drepturile asupra unei asemenea descoperiri, aceasta fiind făcută cu echipamentul ei în timpul unei călătorii plătite de ea. Dar tot ar putea să se aleagă cu ceva. Deci, ocolul ăsta putea fi rentabil... Ploaia de praf le bătea în căști. ― Nu pot să văd la mai mult de trei metri, în toate direcțiile, mormăi Lambert. ― Nu mai bombăni, zise Kane. ― Îmi place să bombănesc. ― Nu vă mai ciondăniți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ash se apropie pentru a ajuta la susținerea lui Kane, dar Dallas îl respinse fără menajamente. ― La o parte! El și Lambert îl alungiră pe "exec" pe planșeu și, în sfârșit, își scoaseră căștile. Păstrând o distanță respectuoasă. Ash dădea ocol formei curbate a ofițerului executant... până văzu lucrul acela lipit de fața acestuia. ― Doamne! murmură. ― Este viu? întrebă Parker admirând simetria creaturii. Dar îi apăru și respingătoare. ― N-am de unde să știu, dar nu vă atingeți, zise Lambert scotându-și ghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
despre ce avea să audă deoarece navigatorul rămăsese mai mult decât era nevoie de pasarelă. ― După calculele mele, bazate pe timpul pierdut pentru a atinge planeta asta și pentru a pleca de pe ea, neprogramată în itinerariul nostru, deci pe timpul consumat pentru ocol... ― Mai scurt, o întrerupse Dallas. Știu că am deviat. Cât, până la Pământ? Ea își turnă cafea, se lăsă într-un fotoliu și zise eu o expresie întristată: ― Zece luni. ― Dumnezeule! Ripley se uită în fundul paharului. Norii albăstrui și iarba grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]