2,682 matches
-
de conștiința de sine, de încrederea în valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra, a dispărut o dată cu progresul civilizației. Mai mult decât atât, oficialitățile române au privit emigrația ca pe ceva negativ, descurajând-o și compromițând-o, nu din ignoranță sau oportunism, ci pentru că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de pildă, națiunea română nu era încă formată. Apoi, românii erau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ales de cauze personale de moment sau de motivații naționale ori economice care nu intrau sub incidența statului român, așa cum era cazul românilor care trăiau în afara granițelor. în sfârșit, românii care debarcau la New York nu erau așteptați întotdeauna de o oficialitate sau un organism național, pentru a-i ajuta. Ei plecau, pur și simplu, în America, unde se pierdeau sau se regăseau, dar nu ca un grup etnic. Nu poate fi vorba despre vreun român care să fi traversat Oceanul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
destule mijloace pentru a reduce la minim numărul emigranților români care își iau lumea în cap”. Particularitățile acestei stări de fapt rezidau în circumstanța că provinciile amintite, de unde emigrau, la acea dată, românii, erau înglobate între granițele Imperiului Austro-Ungar, deci oficialitățile care ar fi trebuit să se ocupe de emigrația română nu aveau interesul de a se implica în această problemă, în vederea soluționării ei. Nici în România lucrurile nu stăteau mai bine, dar emigrația către America, din acest spațiu, nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
erau avertizați de presa locală că greșeau toți cei care credeau că „America e dunga raiului pământean”. Indiferent însă de toate aceste avertismente, emigrația română spre America nu a putut fi oprită și nici nu a devenit o preocupare a oficialităților guvernamentale. De altfel, „exodul” către Lumea Nouă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, depășea, din multe puncte de vedere, dimensiunile și semnificațiile obișnuite ale emigrării europene de până la acea dată. Așa cum s-a remarcat adeseori, „mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și nu mai revenim asupra lor. Important de reținut este faptul că, la un moment dat, americanizarea imigranților români a încetat de a mai fi o „problemă”, atât pentru România, cât și pentru SUA, dar mai ales pentru imigranții înșiși. Oficialitățile guvernamentale bucureștene au înțeles că nu era oportun și nici posibil să se opună ori să întârzie un proces firesc și necesar, într-un anume sens. Americanii, la rândul lor, s-au convins că imigranții români nu reprezentau, numeric, un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atare condiții, românii s-au văzut obligați să recurgă la cele mai neașteptate subterfugii, pentru a ajunge în America și Canada, eludând, bineînțeles, legea. Astfel, „numai în 1993 fuseseră prinși 803 [români, n.n.] încercând să intre ilegal în America”. Reacția oficialităților americane a fost promptă, dar „cazul” a rămas nesoluționat, deoarece, așa cum declara Serviciul pentru Imigrare și Naturalizare în 1994, „numai 16 procente din totalul cererilor de azil politic depuse de români după 1990 au primit un răspuns favorabil”. Comportamentul oficialităților
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oficialităților americane a fost promptă, dar „cazul” a rămas nesoluționat, deoarece, așa cum declara Serviciul pentru Imigrare și Naturalizare în 1994, „numai 16 procente din totalul cererilor de azil politic depuse de români după 1990 au primit un răspuns favorabil”. Comportamentul oficialităților americane poate fi comentat, desigur, dar acest fapt nu va influența decizia Washingtonului. Iar dorința emigrării dincolo de Ocean nu poate fi anulată prin măsuri coercitive și presiune morală, atât timp cât un român american declară că „fac parte dintr-un popor care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
subiect recuperat în vremea din urmă, de către cei interesați, care nu sunt puțini, este acela care privește evoluția comunității române din Statele Unite, eludat ori distorsionat între 1945 și 1989, atunci când stranii rațiuni ideologice au determinat manifestarea unei atitudini dezonorante a oficialităților bucureștene față de America și entitatea de origine română trăitoare acolo. Neatizarea provocată astfel a compromis, o dată cu bariera mentală ridicată între granițele românești și țărmurile Lumii Noi, cunoașterea unui prototip etnic afirmat în timp ca un hyphenated group, deci ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
relațiilor româno-americane”, Sfera Politicii, nr. 66, http://www.dntb.ro/sfera/66/bilant-art2.html): “în cazul vizitei la Washington a președintelui Emil Constantinescu, partea americană a anunțat oficial că este vorba de o «vizită oficială de lucru». Cu toate acestea, oficialitățile române au continuat să susțină că, de fapt, a fost o «vizită oficială», practic echivalentă cu o «vizită de stat». O insistență fără obiect, pentru că documentele vremii vor înregistra caracterul vizitei, așa cum a fost oficial anunțată de partea americană. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
său, permițând acțiunea în forță a diplomaților chinezi contra membrilor Falun Gong și neexprimând nici un protest public), libertatea de asociere și libertatea de exprimare. Nu intrăm în detalii, în primăvara anului 2003 au fost făcute publice numeroase rapoarte, atât ale oficialităților americane, cât și ale unor ONG-uri (Amnesty International, Human Rights Watch) sau persoane publice (George Soros), criticând nerespectarea drepturilor omului în România. Paralela noastră nu se referă la încălcările drepturilor omului - în mod evident, nu se poate face o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
element oarecum inedit ce reiese din corespondențele diplomaților români este escaladarea tensiunilor dintre România și celelalte țări socialiste. Dacă relațiile cu Ungaria erau marcate de problema Transilvaniei (problemă reală, după cum reiese din corespondența amplă referitoare la acțiunile și declarațiile unor oficialități maghiare, speculată de Ceaușescu pe plan intern, pentru a-și atrage susținerea populației), relațiile cu celelalte țări au devenit încordate după începerea reformelor. La 19 august 1989, Nicolae Ceaușescu trimite o scrisoare conducerilor de partid și de stat din toate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
circa o treime din evreii orașului. Dar cu aceasta nu au luat sfârșit crimele regimului antonescian. După pogrom, regimul român a făcut două Încercări sofisticate de a falsifica documentația cu privire la desfășurarea evenimentelor. La Începutul lui august 1941, când autorități sau oficialități care nu au fost informate din timp despre pregătirea pogromului au pregătit rapoarte care contraziceau intențiile planificatorilor pogromului, adică de a acuza populația evreiască din Iași de rebeliune armată Împotriva trupelor române și germane din oraș, pentru a justifica desfășurarea
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Chirilovici" și i-a cerut să ia măsuri. Iosef XE "Iosef, Iacob" nu s-a mulțumit cu rugămintea, și pentru „convingere” a adăugat o mită de două milioane de lei, după buna tradiție românească - să nu ceri un „bine” de la o oficialitate „cu mâinile goale”. Chestorul Poliției era deci ultimul care i-ar fi putut acuza pe evrei În legătură cu bombardamentele sovietice. Semnalizări, Împușcături, alarme Generalul Stăvrescu XE "Stăvrescu (general)" i-a acuzat pe evrei, la 26 iunie, În orele după-amiezei că semnalizează
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
integrat, de bună voie sau nu, În marea reprezentație a fost montată la Iași. Totuși, primul său raport general rămâne o dovadă exclusivă În dezvăluirea planificatorilor și a scopurilor lor, precum și o dovadă că nu s-a aflat pe lista oficialităților care au știut de organizarea pogromului. La vânătoarea Începută În noaptea de 28/29 iunie au participat În primul rând polițiștii din Iași, Întăriți cu polițiști din Basarabia, XE "Basarabia" aduși În oraș În vederea Înapoierii lor În provincie, cu unități
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
afla În curte sub comanda locotenentului Triandaf, XE "Triandaf (locotenent)" să părăsească imediat curtea, „pentru că nu a fost Întrebuințat la nimic”, după cum a susținut În 1945; dar, În realitate, pentru ca jandarmii să nu fie atinși 178. Versiunile privind scopul consfătuirii oficialităților românești la Chestură, În orele amiezii, s-au schimbat În raport cu timpul când au fost scrise. Dar și În privința așa-ziselor rapoarte scrise În ziua pogromului sau a doua zi se pune problema veridicității, deoarece fruntașii autorităților din Iași au falsificat
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Aceasta s’a executat În cursul nopții de 29/30 iunie a.c.”180. Așadar Chirilovici XE "Chirilovici" , care a fost toată ziua la Chestură, nu a amintit În acest raport preluarea controlului curții de către germani și nici vreo amenințare la adresa oficialităților românești care ar fi intervenit, chipurile, pentru a Împiedica masacrul (așa cum au convenit Împreună să prezinte cauzele masacrului la anchete, după ce au fost arestați); vărsarea de sânge care s-a petrecut la lumina zilei, În al doilea oraș ca importanță
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
și nu 300, după cum li s-a cerut tuturor să raporteze (vezi infra). După prezentarea celor trei rapoarte, concluzia este că evenimentele petrecute la Chestură În ziua pogromului nu pot fi reconstituite pe baza documentației românești, deoarece fiecare dintre șefii oficialităților române a mințit sau i s-a cerut să mintă (vezi infra) - și aceasta fie din cauza incapacității de a executa ordinele secrete și teama de repercusiuni asupra poziției lor (din pricina pierderii controlului În centrul unui oraș românesc care a trecut
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
au fost solicitați să „renoveze” realitatea retroactiv, pentru a corespunde cu planul pogromului și cu explicația formulată a apriori În privința unei așa-zise rebeliuni a evreilor din Iași, care ar fi Îndreptățit o ripostă dură și imediată. Singurul dintre fruntașii oficialităților care cel puțin s-a străduit să-i transmită lui Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" o imagine a situației ceva mai apropiată de adevăr a fost prefectul Captaru XE "Captaru, Dumitru" ; dar după pogrom, și el a fost solicitat de către
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Triandaf (locotenent)" În procesul-verbal din 1941. Pe peron erau prezenți, În afară de Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" , primarul Totoescu XE "Totoescu" , comisarul de poliție Ionescu, pretorul Grosu Ghițic, dr. Gheorghiu și soția sa, Botez și polițiștii lui și o serie Întreagă de oficialități și militari: maiorul Lateș, comandantul apărării regionale Iași, locotenent-colonelul Vasile Gheorghiu, moșier cunoscut din Împrejurimi, inginerul Marinov, inspector general la CFR, avocatul Moscu Panaite, consilier juridic al CFR, și, desigur, șeful gării, responsabilul biroului de mișcare, funcționari de la telegraf, un
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
sate declaraseră că au fost martori la execuții, și-a schimbat versiunea și a recunoscut că a știut ce s-a Întâmplat cu cei 500 de evrei din Sculeni XE "Sculeni" . Chiar dacă n-au fost amestecate personal În execuții, toate oficialitățile românești au știut dinainte ce urmează să se Întâmple - au știut că acești evrei nu vor fi evacuați În alt loc, ci vor fi executați. Nimeni nu a protestat, nimeni nu a Încercat să salveze evrei, nimeni nu a obiectat
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
De exemplu, unul dintre motivele pentru care eram atacat, interviul dat lui Gheorghe Grigurcu, apărut în „Familia“, care a provocat bombele partidnice. Astăzi, dacă citim acest text, pare imposibil sau în orice caz foarte greu de văzut ce anume deranja oficialitatea. Ceea ce deranja era, de fapt, o anumită normalitate a gândirii. Astăzi nu pare nimic deosebit, atunci era exploziv. E interesantă această parte tocmai prin acest contrast, prin deprimarea, dezolarea și lipsa de soluție pe care le exprimă scriitorul izolat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
a hărților mentale, a strânsei lor legături cu ideologicul și politicul. Harta imperiului sovietic pe care o descrie Mark Taplin 121, diplomatul american care revine în pe teritoriul fostei URSS în 1992, după ce se confruntase cu intoleranța față de străini a oficialităților sovietice în 1984, marchează prin culorile folosite zonele permise (cu verde) și cele interzise (cu roșu) pentru venetici. Harta era din perioada anterioară deschiderii imperiului. O hartă strategică demonstrând vigilența sistemului, lipsa totală a transparenței, a toleranței, și nicidecum slăbiciunea
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Brătescu, Oana Stănciulescu) Discuții pe tema Acordului de acces România-SUAtc "Discuții pe tema Acordului de acces România‑SUA" Elena Vijulie: Ministrul de Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, încheie astăzi o vizită de două zile în SUA. El a avut convorbiri cu înalte oficialități politice și militare ale administrației Bush. Printre acestea se numără și întâlnirea cu ministrul de Externe american, Condoleezza Rice. Una dintre temele principale ale discuțiilor a fost cea a bazelor militare americane în România, stabilite în baza Acordului de Acces
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Japoniatc "Declarație a ministrului de Externe, Mihai‑Răzvan Ungureanu, aflat în vizită în Japonia" Realizator: Dezvoltarea relațiilor dintre Tokio și București, mai ales la nivel politic și economic, este principalul subiect discutat de ministrul român de Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, cu oficialitățile nipone. Aflat în a doua zi a vizitei în Japonia, șeful diplomației române participă astăzi la recepția oferită la Ambasada României cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale. Într-o declarație acordată Radio România Actualități, ministrul Ungureanu s-a referit la interesul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
rezultate politice. În primele două zile, ministrul român de Externe a vizitat municipiul Shanghai, cel mai mare oraș din China, și a avut convorbiri cu conducerea administrativă a acestei adevărate metropole. Apoi, a avut o serie de întrevederi cu înalte oficialități chineze. Șeful diplomației române s-a referit și la conținutul și rezultatele acestora: Mihai-Răzvan Ungureanu: Cele patru întâlniri importante pe care le-am avut au fost cu fostul ministru de Externe, actualul consilier de stat Tang Jiaxuan, cu ministrul de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]