2,169 matches
-
riturile și miturile În mod creativ și flexibil, descompunând complexele mitico-rituale În unități mai mici, cu care reconstruiesc permanent configurații noi: spre exemplu, pelerinajul implică elemente ale riturilor magice (purificări, acte divinatorii, vindecarea magică, utilizarea relicvelor etc.), ale sacrificiilor și ofrandelor, ale riturilor de trecere (inițieri și probe de consacrare) și ale sărbătorii. De asemenea, miturile eroice conțin structuri epice din miturile cosmogonice, escatologice și etiologice. Pentru a permite Înțelegerea morfologiei complexe a acestor constructe simbolice, am renunțat, În mod programatic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etichete, convivialități, performanțe (teatralizări), ceremonii etc. Dacă restrângem sfera de investigare numai la zona ultimei categorii, studiate În mod privilegiat de antropologia culturală, constatăm că avem de a face cu alte serii de fenomene și de terminologii: magie, tabuuri, sacrificii, ofrande, rugăciuni, rituri de inițiere, rituri de trecere (ale ciclurilor vieții), rituri calendaristice, pelerinaje, carnavaluri, sărbători, rituri politice (comemorări, celebrări, parade, rituri de inaugurare, rituri de instaurare etc.), ceremonii sportive etc. Spre deosebire de conceptul de mit, ritualul a beneficiat de numeroase lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atinge acest scop, actele magice fac apel la mijloace „oculte”, diferite de cele ale muncii de zi cu zi, puțin accesibile Întregii societăți. Magia include numeroase forme de ritual, cum ar fi vrăjitoria, șamanismul, vindecarea magică, practicile divinatorii etc.; b) ofrandele și sacrificiile: definite ca un sistem de acțiuni ceremoniale prin care se creează o relație specifică Între doi termeni (de obicei, unul din planul uman și altul din planul supranatural) prin intermediul unei entități Înstrăinate sau distruse În actul sacrificiului; c
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cei trei copaci sunt legați Între ei cu o frânghie subțire, din păr de cal. Șamanul Începe să facă mișcări care imită zborul păsărilor. Încetul cu Încetul se Înalță la cer. Drumul are nouă opriri, de fiecare dată șamanul făcând ofrande spiritului local. La Întoarcerea din călătoria extatică, șamanul cere să fie purificat cu foc (cărbuni aprinși) pe o parte a trupului (M. Eliade, 1997, p. 220). O trăsătură specifică a șamanismului o reprezintă riscul și suferința. Viața șamanului este una
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-vă aceste spirite trecând din mormânt precum Îngerii Înaripați pe deasupra teritoriului suveran, zburând peste munții vrăjiți și peste câmpii, trecând tot mai departe, ca duhuri care au prins trup, tremurând nesigure, neștiind ce se așteaptă de la ele (1997, p. 175). Ofrande și sacrificiitc "Ofrande și sacrificii" Forme ale comunicării cu sacrultc "Forme ale comunicării cu sacrul" Una dintre preocupările fundamentale ale oricărei societăți este aceea de a crea și menține un sistem echilibrat de schimburi cu universul puterilor supranaturale. Din această
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trecând din mormânt precum Îngerii Înaripați pe deasupra teritoriului suveran, zburând peste munții vrăjiți și peste câmpii, trecând tot mai departe, ca duhuri care au prins trup, tremurând nesigure, neștiind ce se așteaptă de la ele (1997, p. 175). Ofrande și sacrificiitc "Ofrande și sacrificii" Forme ale comunicării cu sacrultc "Forme ale comunicării cu sacrul" Una dintre preocupările fundamentale ale oricărei societăți este aceea de a crea și menține un sistem echilibrat de schimburi cu universul puterilor supranaturale. Din această necesitate ar deriva
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
echilibrat de schimburi cu universul puterilor supranaturale. Din această necesitate ar deriva o seamă de rituri de comunicare cu sacrul, care la nivelul manifestărilor simple ar include rugăciunile, iar la cel al manifestărilor complexe, sacrificiile. Între ele s-ar situa ofrandele - acestea dublează promisiunile făcute de cuvinte prin depunerea unor bunuri, dar sunt de o mai mică valoare În raport cu cele distruse pentru a fi astfel dăruite zeilor În timpul unui sacrificiu. Aceste acțiuni rituale sunt marcate de o logică a reciprocității („dă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca un text (comunică ceva) și ca un protocol (obligă partenerii la ceva). Astfel, C. Bell (1997, pp. 108-109), care oferă o sinteză a acestor interpretări, vorbește despre „riturile de schimb și comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunică ceva) și ca un protocol (obligă partenerii la ceva). Astfel, C. Bell (1997, pp. 108-109), care oferă o sinteză a acestor interpretări, vorbește despre „riturile de schimb și comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască. Partea rămasă din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască. Partea rămasă din carne poate să fie consumată Într-un festin comun”. Acest punct de vedere reia, În alți termeni, opoziția dintre riturile de slabă intensitate (rugăciuni, ofrande) și cele de Înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască. Partea rămasă din carne poate să fie consumată Într-un festin comun”. Acest punct de vedere reia, În alți termeni, opoziția dintre riturile de slabă intensitate (rugăciuni, ofrande) și cele de Înaltă intensitate (sacrificiile de comuniune și de expiere) sugerată, Într-un studiu de referință, de J. van Baal (1976). În schimb, A. Child și I. Child (1993, pp. 66-95) consideră ofrandele și sacrificiile ca o parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dintre riturile de slabă intensitate (rugăciuni, ofrande) și cele de Înaltă intensitate (sacrificiile de comuniune și de expiere) sugerată, Într-un studiu de referință, de J. van Baal (1976). În schimb, A. Child și I. Child (1993, pp. 66-95) consideră ofrandele și sacrificiile ca o parte dintr-un sistem mai complex de rituri ale dublei comunicări cu divinitatea: rugăciunile, ofrandele și sacrificiile ar transmite mesaje de la om către figurile sacre, iar divinația, oracolele, visele, transa, viziunile și șamanismul ar reprezenta sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Într-un studiu de referință, de J. van Baal (1976). În schimb, A. Child și I. Child (1993, pp. 66-95) consideră ofrandele și sacrificiile ca o parte dintr-un sistem mai complex de rituri ale dublei comunicări cu divinitatea: rugăciunile, ofrandele și sacrificiile ar transmite mesaje de la om către figurile sacre, iar divinația, oracolele, visele, transa, viziunile și șamanismul ar reprezenta sisteme rituale de primire a mesajelor emise de puterile supranaturale. Aceste ansambluri rituale au fost interpretate, pe urmele modelui intuit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Nu trebuie să uităm că și alte rituri asigură comunicarea cu puterile supranaturale: spre exemplu, inițierile din riturile de trecere, procesiunile religioase, pelerinajele, sesiunile oraculare sau șamanismul au ca scop primirea sau transmiterea unui mesaj către divinități. De fapt, esența ofrandelor și sacrificiilor nu stă În simplul act al transmiterii unui mesaj, ci În crearea și menținerea unei legături permanente și profunde Între individ sau societate În ansamblul ei și lumea puterilor supraomenești. Nu comunicarea este tema lor fundamentală, ci comuniunea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de acțiune socială. În esență, modelul comunicării cu divinul, printr-un sistem de daruri materiale și simbolice, care creează, conform logicii reciprocității, o sumă de relații de interdependență, a fost general acceptat pentru manifestările rituale „slabe” (de tipul rugăciunilor sau ofrandelor), dar a născut numeroase dezbateri În ceea ce privește ansamblul ritual al sacrificiului. Rugăciuneatc "Rugăciunea" Pentru foarte mulți autori, rugăciunea nu este un rit, ci mai degrabă o secvență rituală. În plus, ea ar funcționa după logica actului religios - nu reprezintă un comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a) „către sine” (inward), care pun accentul pe autoexaminare; b) „către alții”(outward), care Întăresc relațiile dintre diverși oameni sau dintre oameni și instituții; c) „către lumea de dincolo” (upward), care sunt concentrate asupra legăturii dintre om și divinitate. Spre deosebire de ofrandă și sacrificiu, rugăciunea mediază comunicarea cu divinul numai prin cuvinte și/sau microacțiuni referitoare la corpul credinciosului (Îngenuncheri, culcări pe pământ, gesturi canonice precum făcutul crucii sau atingerea frunții, gurii și inimii etc.). Altfel spus, ea nu pune În mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
declarații de penitență sau prin acte de autopedepsire), rugăciunile reprezintă o afirmare a superiorității cuiva (căruia i se cere să facă ceea ce performerul rugăciunii consideră că este peste puterile sale), iar În relația cu sacrul - o „exaltare a divinului”. Ofrandeletc "Ofrandele" Cel mai adesea, ofranda este definită ca o formă aparte de dar, care poate fi adresat unei alte persoane sau unei divinități (A. Child, I. Child, 1993, p. 71; J. Henninger, 1987, p. 544; J. Van Baal, 1976, p. 161
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin acte de autopedepsire), rugăciunile reprezintă o afirmare a superiorității cuiva (căruia i se cere să facă ceea ce performerul rugăciunii consideră că este peste puterile sale), iar În relația cu sacrul - o „exaltare a divinului”. Ofrandeletc "Ofrandele" Cel mai adesea, ofranda este definită ca o formă aparte de dar, care poate fi adresat unei alte persoane sau unei divinități (A. Child, I. Child, 1993, p. 71; J. Henninger, 1987, p. 544; J. Van Baal, 1976, p. 161). O definiție și o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei alte persoane sau unei divinități (A. Child, I. Child, 1993, p. 71; J. Henninger, 1987, p. 544; J. Van Baal, 1976, p. 161). O definiție și o morfologie mai elaborată este realizată de R. Firth: Obiceiul de a face ofrande religioase este o parte dintr-un complex de acțiuni, bazate pe concepția transferului de bunuri sau servicii de la o persoană către altă persoană sau către o entitate oarecare, fără un contratransfer direct și imediat și fără un echivalent vizibil. Ofranda
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ofrande religioase este o parte dintr-un complex de acțiuni, bazate pe concepția transferului de bunuri sau servicii de la o persoană către altă persoană sau către o entitate oarecare, fără un contratransfer direct și imediat și fără un echivalent vizibil. Ofranda este o specie a darului. Aceasta Înseamnă că: a) lucrul oferit este un bun personal al celui care dăruiește, o proprietate sau altceva asupra căruia numai el are dreptul de Înstrăinare; b) lucrul oferit trebuie să aibă o anumită valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oferit trebuie să aibă o anumită valoare pentru persoana care dăruiește; c) transferul se face pe baza unei inițiative voluntare - nu este impus și nu este o parte tehnică dintr-o serie de acțiuni planificate pentru atingerea unui scop practic. Ofranda se deosebește de dar (chiar dacă cei doi termeni sunt folosiți adesea ca sinonimi), deoarece ea implică o relație asimetrică de statut, o inferioritate a persoanei care face ofranda și o superioritate a persoanei care primește ofranda. Și darul poate presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tehnică dintr-o serie de acțiuni planificate pentru atingerea unui scop practic. Ofranda se deosebește de dar (chiar dacă cei doi termeni sunt folosiți adesea ca sinonimi), deoarece ea implică o relație asimetrică de statut, o inferioritate a persoanei care face ofranda și o superioritate a persoanei care primește ofranda. Și darul poate presupune o inegalitate a statuturilor, dar relația creată prin actul de a dărui și de a primi nu recunoaște și anulează parțial această inegalitate. Un supus dintr-un regat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atingerea unui scop practic. Ofranda se deosebește de dar (chiar dacă cei doi termeni sunt folosiți adesea ca sinonimi), deoarece ea implică o relație asimetrică de statut, o inferioritate a persoanei care face ofranda și o superioritate a persoanei care primește ofranda. Și darul poate presupune o inegalitate a statuturilor, dar relația creată prin actul de a dărui și de a primi nu recunoaște și anulează parțial această inegalitate. Un supus dintr-un regat poate aduce ofrande Suveranului, dar Suveranul nu Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
superioritate a persoanei care primește ofranda. Și darul poate presupune o inegalitate a statuturilor, dar relația creată prin actul de a dărui și de a primi nu recunoaște și anulează parțial această inegalitate. Un supus dintr-un regat poate aduce ofrande Suveranului, dar Suveranul nu Îi aduce ofrande supusului - el Îi face un dar (R. Firth, 1996, p. 93). Această inegalitate de statut se mută din planul social În cel religios. Astfel: Ofranda religioasă (oblatio) concentrează În mod clar aceste idei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
darul poate presupune o inegalitate a statuturilor, dar relația creată prin actul de a dărui și de a primi nu recunoaște și anulează parțial această inegalitate. Un supus dintr-un regat poate aduce ofrande Suveranului, dar Suveranul nu Îi aduce ofrande supusului - el Îi face un dar (R. Firth, 1996, p. 93). Această inegalitate de statut se mută din planul social În cel religios. Astfel: Ofranda religioasă (oblatio) concentrează În mod clar aceste idei: diferență de statut, caracterul nesigur al acceptării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]