3,226 matches
-
și scap lampa, căci dinaintea mea, Înfășurat Într-un prosop și ținînd veioza În mîna dreaptă, stă Michael, socrul meu, care mă privește speriat. Nici unul din noi nu scoate vreo vorbă și Îmi Închipui că expresia de pe chipul lui o oglindește pe a mea. SÎntem șocați și nedumeriți, dar, din cele două reacții, șocul este cel mai puternic. — Ce cauți aici? El e primul care deschide gura, iar În spatele lui o zăresc pe Lisa, Într-un halat flaușat, care pare Îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În șoaptă și realizez că asta e cheia spre inima ei: nu preaiubitul ei nepot, ci preaiubitul ei fiu. Se destinde vizibil și, la o oră și jumătate de cînd am pășit În restaurant, chipul i se Îndulcește În sfîrșit, oglindind-o pe adevărata Linda. Linda cea de odinioară. — Serios? Întreabă ea și Îi citesc speranța În priviri. Dau din cap. Îmi lipsește foarte, foarte mult. Și Tom Îi duce dorul și am vrea amîndoi să se Întoarcă acasă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din vedere. Și nu mai rămase nimic, doar punctele roșii ale ceasului de deasupra oglinzii retrovizoare, care arătau 5.47, și lampioanele de pe malul fluviului lung și Întins ca o masă de biliard, și o lumină hipnotică galbenă ce se oglindea pe parbriz - un semafor legănat de vânt, care se bălăngănea pe cerul plin de nori. Meri zări o patrulă de poliție alb-albastră și Ago Încetini. Pentru o clipă, Zero Își imagină că ofițerul avea să Întindă paleta. Cineva luase numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu codițe, Într-un paltonaș albastru, și o femeie tânără cu o pelerină gri și un fular de mătase, unduind În diferite nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O fată mesteca gumă privind zidul cenușiu din față, ca și cum ar fi Încercat să citească pe el noțiuni pe care nu avusese timp să le Învețe. Zero stătea la fereastră privind statuia Înfricoșătoarei Minerva, cea purtătoare de scut, care se oglindea În lacul Universității, reflectându-se Într-o oglindă de apă putredă. Urmărea haotica perindare a promovaților și a respinșilor, relaxat, ca și cum ar fi privit spectacolul planetei Marte. Dreptul penal era cel de-al zecelea examen al său, În trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pantofii cu benzină. — Eu merg acolo Întotdeauna când trebuie să sărbătoresc ceva. N-am fost niciodată singur. Îi deschise portiera mașinii, iar după ce ea se așeză o Închise la loc, cu grijă. Emma privi luminile albastre ale firmei care se oglindeau În parbriz. Sasha ocoli Încet mașina și se așeză la volan. Băgă cheile În contact, dar nu porni motorul. Părea că așteaptă ceva. — La Grand Hotel, la Termele din Saturnia, este o cameră rezervată pe numele meu, două nopți deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sunt cânt, iubire zbor de rândunele Mă pierd printre culori și mă confund cu ele Grădina mea de vis e-un curcubeu Alături îmi stă zi de zi Dumnezeu în apele cerului se reflectă chipul meu mereu iar tu te oglindești măicuță în tot ce sunt eu. Așa sunt eu! Fiecare copil are o copilărie, un univers al lui colorat cu roz, cu mov, cu gri sau negru. De ce eu să fiu tu și tu să fii el, de ce noi să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Păsărelele îți invadează Spațiul personal Fii cuminte și le iartă Că n-au vrut s-o facă lată. Cioban Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Dorm În ochii tăi mă oglindesc Să pot zări marginea unui crâmpei de viață Cum se prăbușește în sine. O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este vis, zbor înalt peste abis, Eminescu-i codru des, unde păsările ies. Eminescu-i o poveste care-a fost și încă este, Eminescu e splendoare, cuget, poezie, floare. Eminescu-i floare-albastră, el este mândria noastră, Eminescu-i lună plină, oglindit în apă lină. Eminescu este rege peste codru-mpărătesc, El este veșmânt și lege pentru neamul românesc. Eminescu e Luceafăr, stea frumos strălucitoare, El e fir de nemurire printre nuferi de iubire. Eminescu e comoară, niciodată n-o să piară, Eminescu e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
purtat Pe aripi de timp Firavă și sublimă tăcere Aceasta este toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu albastru de toamnă Peste cerul infinit. Plouă cu norii albaștri Întinși undeva în asfințit Lungi sunt mările albastre Cu soarele oglindit în ele Lungi sunt privirile sfioase Sentimentale și pline de uimire. În visele mele albastre, Pe un albastru câmp alerg Și picături de ploaie albastre Cad dintr-un albastru pur Peste mine. Chip în oglindă În oglindă mă privesc Un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îngerii De dragoste tăcută, O iubire pierdută. Versurile de-alinare Amplifică tot mai tare Iubirea dimineții, Sub lumina vieții. Natura-ngândurată Pășește apăsată Către un apogeu Al timpului meu. Și cerul plânge-ntruna În lacul peste care luna Odată-și oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern ne-nvăluie în ceață, Un loc rătăcit în imperii de gheață. Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria Eu sunt... eu? Marea era liniștită, ici colo ivindu-se câte un val mic care se spărgea de țărm în mii și mii de cioburi de apă. Luna de argint se oglindea în apa cristalină. O adolescentă privea fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant, ochii, de un albastru superb, erau ațintiți asupra ceasului de la mâna, fața era
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am întors și am plecat. Cu picioarele goale, având pe mine doar un cearșaf, am plecat de la frații mei și de la tatăl meu și de la tot ce fusese pentru mine acasă. Am părăsit dragostea, pentru că nu aveam să mă mai oglindesc niciodată în ochii mamelor mele. Dar n-aș fi putut să mai trăiesc în mijlocul lor. Am plecat în noaptea fără lună, mi-am însângerat picioarele și mi-am distrus genunchii pe potecile dintre văi, dar nu m-am oprit până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spital, între timp Vasököl și-a scos mâna din buzunar, avea ceva în mână, n-am văzut ce anume, dar nu era boxul, și atunci și-a băgat pumnul sub nasul meu, avea o verighetă foarte lată, îmi vedeam fața oglindită în ea, și m-a întrebat dacă pot să ghicesc ce are el în mână, dar eu eram deja atât de speriat că nici dac-aș fi ghicit, n-aș fi îndrăznit să-mi deschid gura, și am dat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la lumina chioară a unei lămpi cu gaz, fiindcă se luase curentul, m-am uitat la sicriul lăcuit în negru, și am știut că dacă m-aș apropia mai mult de el, aș putea să-mi văd fața cum se oglindește în luciul său, și mi s-a pus un nod în gât și am simțit că mă apucă plânsul și mi-am băgat mâna în buzunarul hainei de uniformă ca să scot batista proaspăt călcată pe care, înainte de-a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu dispreț, zvârlindu-i în obraz orice nu-i face trebuință. Cizme vechi, moloz, oase, sticle, cutii, lighene crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu un conținut lichid, nu e la toți nici același conținător, nici același conținut. Astfel la domnul Kerch se poate vorbi de o piscină olimpică cu lungimea omologată de 50 de yarzi, culcată sub un acoperiș din fibre de sticlă oglindit în apa de un verde artificial, mirosind a clor și alte bactericide. De aceea gândurile domniei sale iau întotdeauna forma și vigoarea unor înotători și înotătoare cu ochelari negri și căști de cauciuc, întrecându-se cu mută îndârjire. One lap, two
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atât de scăzută încât ultimele cuvinte sunt aproape tăceri. Dar Aurora Martinescu le aude totuși, prin întuneric. În geam, printre crengile teiului din curte, strălucește secera lunii noi și părintele Ieronim arată către ea. Știi povestea cu luna care se oglindea într-o fântână? Sabia lui Mihai nu e un obiect. La început a fost cuvântul și la sfârșit tot cuvântul este. Obiectul, dacă a existat, s-a fărâmat, nu mai este, dar numele a rămas. Copiii, când se îndrăgostesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se face iar mare și din conținut, conținător, iar oamenii dintr-însul iată-i că se ivesc din nou și cu privirile întoarse către sfântul soare șed liniștiți pe scaune, ținându-și mâinile așezate în poală. Pe scaunul din spatele șoferului, oglindită în geamul care îl desparte pe acesta de restul lumii, stă o femeie bătrână, într-un trenci de culoarea timpului. De sub mânecile tocite se ivesc manșetele roz ale unui jerseu și el tocit, dăruit ei de către doamna la care slujea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
O zi obișnuită în acest oraș al morții începe, susține fiecare din cele patru grupări, cu o activitate cât se poate de pașnică: o santinelă obosită după o noapte de veghe, cu umerii căzuți și arma îndreptată în jos, se oglindește în apa unei bălți. Cască puternic, închizând ochii. Dacă are nostalgii, va sâsâi un cântec vechi, auzit în copilărie, pe vremea când radioul încă nu fusese interzis. Cântecul va pluti pe oglinda bălții ca un abur, va mângâia urechile patrulelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-i privim munca. Făptuitorul poate fi și scriitorul/ scriitoarea Tania Nicolescu, în scrisul căreia putem afla și alte taine în 14 alte poeme, libere sau în formă clasică, tipărite în cărți sau în reviste. Lumea poemului scurt, al poemului oglindind stări, evenimente, gânduri, observații, clipe este fermecătoare. Ea este alcătuită din lumile atotcuprinzătoare ale poemului într-un vers, de 13-14 silabe, de obște sau este distih, tristih - zugrăvind un peisaj, o cugetare, o trăire în imagini sau fiind un haiku
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor sunt zadarnice. Se aplecă asupra ei, ea deschise ochii și șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-o tărtăcuță, pe care ea o bău cu lăcomie. Observă că era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cercului. A trebuit să facă un efort ca să nu țipe și să o ia la goană. De la înălțimea unui butuc, capetele a doi garimpeiro: negrul Rafalo și cel numit Lucas, îl priveau cu ochii larg deschiși, ochi ce încă mai oglindeau spaima morții. Căută de jur-împrejur. Trupurile nu apăreau nicăieri și, din capetele retezate, încă mai curgea un firicel de sânge care îmbiba lemnul și aluneca până pe pământ. Se îndepărtă scârbit. José Correcaminos veni lângă el: — Ne-au invadat teritoriul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce știu despre Fosco e că este redactorul financiar al uneia dintre cele mai importante reviste din țară. L-am sunat să-mi fac o idee despre cât de important este signor Viscardi. Ca să știm cum să-l tratăm. Asta oglindea atât de exact modul de gândire al lui Patta, Încât fu incapabil să pună la Îndoială sinceritatea lui Brunetti. Lui Brunetti nu i se prea nici pe departe necesar să-și ceară scuze pentru seriozitatea cu care polițistul crezuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
of, of, of, Un cartof? L Lebăda, din zori de zi, Stă la sfat cu nuferii, Mândră-n pene de ninsoare, Argintii și lucitoare. Și prințesa grațioasă Știe bine că-i frumoasă; Când ușor - ușor plutește Chipu-n lac își oglindește Și se-ntreabă: -Eu sunt oare? Sau pe lac e-o albă floare? M Mamă, zână bună, ție Îți spun prima poezie, Tot așa cum ți-am mai spus De un dinte ce s-a dus, Și de-o febră, de-
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]