2,372 matches
-
Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și-n colo și ard hambare. Au dat foc la ogoare, iar acum se ascund prin apropiere. Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu pușca poate cu mai multă dibăcie decât voi. Sunt un popor călit în războaie. Moșierul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
această călătorie zadarnică. Dacă nu primeau lovitura de grație, atunci nu găseau nici un motiv să se întoarcă în Japonia. Călătoria aceasta îndelungată care-i tot amăgise cu câte o nălucă se apropia de sfârșit. Era deja primăvară. Migdalii care mărgineau ogoarele își deschiseseră florile rozalii. Un țăran dădea cu sapa. Cu ochii cât cepele de uimire se uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu haine lungi ca arabii, încinși cu brâie și cu părul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu haine lungi ca arabii, încinși cu brâie și cu părul strâns la spate, țăranul socoti că sunt veniți de prin vreo țară caldă. Își aruncă sapa pe ogor și o porni la fugă înapoi spre casă. Florile albe ale merilor și ciripitul păsărilor nu-l mișcau deloc pe samurai. Acum nici nu-i venea să se mai lase cuprins de dorul după primăvara din valea sa. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecase el oare? — Eu... am de gând să mă mai duc o dată la lacul acela, îi șopti Nishi la ureche samuraiului ca să nu-l audă Velasco. — Degeaba te duci. Omul acela zicea că indienii nu lucrează de două ori același ogor. — Nu-i nimic dacă nu mă întâlnesc cu el. — Atunci, de ce te mai duci? — Pentru că... râse Nishi trist, nu știu de ce, dar mi se pare că acum înțeleg ce era în sufletul lui de nu mai voia să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simplul fapt că îl avea alături pe Yozō cu care împărtășise chinurile îndelungatei călătorii, inima lui își găsea o alinare, oricât de firavă. În vale era vremea la care terminaseră și de strâns meiul, și de cules ridichile japoneze. Pe ogoarele pustii se ridicau ca niște paparude clăile de fân ce urmau să fie folosite ca așternut de paie în grajdurile cailor. Curând aveau să ducă fânul în grajduri și până la Anul Nou nu mai aveau nici o muncă însemnată de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreun fel. Prin spatele pleoapelor închise îi treceau una câte una priveliștile văzute în timp ce străbătuse Nueva España călare alături de Nishi și de ceilalți. Soarele ca o minge de foc, câmpurile sălbatice cu agave și cactuși, turmele de capre de munte, ogoarele unde munceau indieni cu părul împletit în cozi. Oare văzuse aievea aceste priveliști? Nu cumva visase? Iar acum nu cumva trăia tot într-un vis? Pe pereții mănăstirilor unde înnoptase atârna întotdeauna omul acela urât și sfrijit cu brațele întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călătorie. — Ce frig e, nu-i așa? zise samuraiul către supusul său cu compătimire în glas. Când ajunseră la Nunozawa, încă mai bătea vântul, dar cerul era senin. Sub văzduhul limpede, un lanț de munți se înșira până în depărtare, iar ogoarele erau acoperite de zăpadă înghețată cât vedeai cu ochii. Spre deosebire de cele din vale, pământurile roditoare de aici erau mult mai întinse și puteau fi lesne udate. Șanțul cu apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iertați-mă, rogu-vă, pentru că nu mi-am îndeplinit îndeajuns de bine menirea de preot dată de Dumnezeu. Uitați, rogu-vă, și că v-am rănit de atâtea ori cu trufia și semeția mea. Fie ca să aduceți roade bogate lucrând ogorul de grâu al Domnului și fie ca Domnul să ne adune pe toți sub slava Sa cerească!” Scriindu-și testamentul, Velasco se gândea în sinea lui că rănise o mulțime de oameni cu trufia și semeția lui și că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpînești peste noi? 14. Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere, și ce bine ne-ai mai dat în stăpînire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!" 15. Moise s-a mîniat foarte tare, și a zis Domnului: Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, și n-am făcut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
a auzit glasul. A trimis un Înger, și ne-a scos din Egipt. Și iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău. 17. Lasă-ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, și nici nu vom bea apă din fîntîni, vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece de ținutul tău." 18. Edom i-a răspuns: "Să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
din Bamot, la valea din cîmpia Moabului, în vîrful muntelui Pisga care caută spre pustie. 21. Israel a trimis soli la Sihon împăratul Amoriților, ca să-i spună: 22. "Lasă-mă să trec prin țara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, și nu vom bea apă din fîntîni; vom ține drumul împărătesc, pînă vom trece de ținutul tău." 23. Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ținutul lui. Sihon a strîns tot poporul, și a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
asemeni organele sanitare în activitatea de igienizare a comunei. “Activitatea depusă în conducerea școalei primare și a gospodăriei proprii a d-lui Ioan Marcu își revarsă roadele cinstit asupra ridicării economice a acestei comune. Dsa este un distins muncitor pe ogorul de ridicare economică al acestei comune prin miile de exemple ce le-a dat, întrucât le dă și în prezent întrunește proverbialul “Omul sfințește locul”. Ia parte activă la toată conducerea economică, sfatul său este înțeles și alăturea de d-
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
d-nul Pr. Vasile Petrovanu și a celorlalți colegi formează mănunchiul de îndrumare și conducere în Consiliul de patronaj, Căminul Cultural, cantina școlară, Cooperativa de consum, Banca Populară “Moldova” și altele. Munca depusă de d-nul Ioan C. Marcu pe ogorul de ridicare a acestei comune merită toată lauda și se certifică cu Foarte bine”, preciza inspectorul școlar N. Bibiri în iulie 1943. Evenimentele politice au îngreunat din ce în ce mai mult activitatea sa ca director, cadru didactic și gospodar al satului. În 1942
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
m steri de lemne. Este un bun gospodar al școalei și face parte dintre directorii meritoși. La toate clasele am găsit elevi vioi, curați, ordonați. Din constatările făcute reiese că membrii corpului didactic de la această școală muncesc cu drag pe ogorul școalei, obținând rezultate lăudabile”. În perioada 1945-1948 a predat științele naturii la anii I- II-III curs complementar la gimnaziul unic Racova. Subinspectorul Școlar județean Gh. Nicolau inspectând școala Racova preciza: “Am inspectat școala primară mixtă din satul Racova, județul Bacău
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
plopul, teiul și răchita. Populația județului este formată din oameni de diferite etnii, harnici, iubitori de natură, onești și gata de ași ajuta vecinul la nevoie. Cea mai mare parte a populației se ocupă și azi cu agricultura, muncind pe ogorul ei ori la alți proprietari de terenuri. În trecut lucrau la boieri, angajându-se după regulile vremii, reguli ce le respecta cu sfințenie, dar știa să-și apere drepturile, atunci când angajatorul nu se ținea de cuvânt. Așa s-a întâmplat
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Todireni, ridicând o moară pentru porumb și grâu, iar celălalt neamț Poldi Șaidel, la Hlipiceni, care face moară numai pentru măcinat porumb. Ambii dețineau, locomobile cu aburi care treierau și cu tractoarele Lanz, arau la localnici, dar cei mai mulți își arau ogorul cu vaca pusă la plug, de multe ori „în sâmbrie” cu un neam sau vecin, adică la ce munci era pusă vaca unuia, la aceleași munci era pusă și vaca celuilalt. Câțiva evrei și-au deschis prăvălii, iar Herșcovici, un
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ordin Armatei române să treacă Prutul: „OSTAȘI VĂ ORDON: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte ! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți ! Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre!” În urma acestui ordin dat de conducătorul României, Armatele a 3 a și a 4 a în frunte cu generalii Petre Dumitrescu și Neculae Ciupercă, alături de flota maritimă militară și cele 670 de avioane, cu un efectiv total
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
va cânta la Opera Română din București și speră că va face turnee în străinătate. A fost o după amiază plăcută, iar la despărțire urări de multe succese, cele cuvenite mamei lor! Țăranii, conform tradiției, își cărau ce aveau pe ogor pe vreme bună și apoi își vedeau de însămânțat grâul, iar dacă nu reușeau, lăsau pe primăvară să însămânțeze cu grâu special acelui anotimp. Noile măsuri agrotehnice erau categorice și trebuia făcută însămânțarea numai cu grâu de toamnă, în timpul optim
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
asistenți și alte cadre, fiii comunei. În C.A.P. conducerile au fost dintre cooperatorii comunei. Primul președinte a fost locuitorul gospodat Toader Cojocaru, apoi Vasile Mustață, Sidor Cojocaru. Cooperatorul, deși se scoală cu noapte-n cap, nu mai merge la ogor pe jos, ci cu remorca trasă de tactor și muncește zi lumină, fiind plătit cu 2 lei pe zi, iar la sfârșit de campanie se făcea socoata și primea produse. În comune, ca și la Hlipiceni, în cadrul dispensarului uman a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
plopul, teiul și răchita. Populația județului este formată din oameni de diferite etnii, harnici, iubitori de natură, onești și gata de ași ajuta vecinul la nevoie. Cea mai mare parte a populației se ocupă și azi cu agricultura, muncind pe ogorul ei ori la alți proprietari de terenuri. În trecut lucrau la boieri, angajându-se după regulile vremii, reguli ce le respecta cu sfințenie, dar știa să-și apere drepturile, atunci când angajatorul nu se ținea de cuvânt. Așa s-a întâmplat
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Todireni, ridicând o moară pentru porumb și grâu, iar celălalt neamț Poldi Șaidel, la Hlipiceni, care face moară numai pentru măcinat porumb. Ambii dețineau, locomobile cu aburi care treierau și cu tractoarele Lanz, arau la localnici, dar cei mai mulți își arau ogorul cu vaca pusă la plug, de multe ori „în sâmbrie” cu un neam sau vecin, adică la ce munci era pusă vaca unuia, la aceleași munci era pusă și vaca celuilalt. Câțiva evrei și-au deschis prăvălii, iar Herșcovici, un
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ordin Armatei române să treacă Prutul: „OSTAȘI VĂ ORDON: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte ! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți ! Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre!” În urma acestui ordin dat de conducătorul României, Armatele a 3 a și a 4 a în frunte cu generalii Petre Dumitrescu și Neculae Ciupercă, alături de flota maritimă militară și cele 670 de avioane, cu un efectiv total
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
va cânta la Opera Română din București și speră că va face turnee în străinătate. A fost o după amiază plăcută, iar la despărțire urări de multe succese, cele cuvenite mamei lor! Țăranii, conform tradiției, își cărau ce aveau pe ogor pe vreme bună și apoi își vedeau de însămânțat grâul, iar dacă nu reușeau, lăsau pe primăvară să însămânțeze cu grâu special acelui anotimp. Noile măsuri agrotehnice erau categorice și trebuia făcută însămânțarea numai cu grâu de toamnă, în timpul optim
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
asistenți și alte cadre, fiii comunei. În C.A.P. conducerile au fost dintre cooperatorii comunei. Primul președinte a fost locuitorul gospodat Toader Cojocaru, apoi Vasile Mustață, Sidor Cojocaru. Cooperatorul, deși se scoală cu noapte-n cap, nu mai merge la ogor pe jos, ci cu remorca trasă de tactor și muncește zi lumină, fiind plătit cu 2 lei pe zi, iar la sfârșit de campanie se făcea socoata și primea produse. În comune, ca și la Hlipiceni, în cadrul dispensarului uman a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]