491,506 matches
-
toți dușmanii. Așa că, ziua unui critic de întîmpinare - ca să revin, că eu fac bucle mari, detururi, digresiuni - ziua mea reflectă obsesia pe care am avut-o toată viața, obsesia non-alinierii. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu legat de un om, de un partid, în timp ce toată lumea, toată lumea, de cînd mă știu, din liceu, toți au vrut să mă vadă legat de o tabără, de un par, de o platformă-program. Să nu uităm că eu am scris masiv la "Luceafărul", din '77
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
încă poezie duioasă, metafizică, prefațată de Ioan Alexandru, și am ajuns la cronici fiindcă ziarele noastre nu acceptau studii despre Eminescu, despre Blaga, Arghezi, despre ce voiam să fac eu. De fapt, "naturelul" meu este jumătate de istoric literar, de om care face sinteze, critică de susținere, de identificare și jumătate eseist, narcisiac, nombrilist, ludic, încît pot să spun că am ajuns la 48 de ani și încă n-am început să fac ceea ce eu cred că e vocația mea să
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
studiu numai la aniversare sau numai pentru manual, încît astăzi fac tot ce pot ca să am articole despre Eminescu, nu în ianuarie, nu în iunie, ci în oricare altă parte a anului. Evident că aș fi fericit să găsesc un om de 18 ani care, cu cea mai mare ingenuitate și cu cea mai mare dragoste de Eminescu, fie să mi-l desființeze ca un autor vetust - dacă el reușește să îmi demonstreze asta - fie să mi-l aducă la sensibilitatea
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
tipări douăzeci de pagini în LA&I despre Eminescu. Fie în rău, fie în bine, cu condiția să fie lucrate cu bună credință. Eminescu, după cum știm, poate fi făcut praf, dacă vrei, dar de un cunoscător de germană, de un om care să-l compare cu poezia germană din anii studenției lui la Berlin. Aici îmi aduc aminte și de impostura mea - că doar, deh, am debutat cu o carte despre Eminescu - și de altă întrebare îngrozitoare a lui Noica, tot
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
de ceaușism! Voiam să fac, după aceea, Enciclopedia vieții românești prin Caragiale. Am și astăzi cred că mii de fișe în casă - am inventariat toate numele proprii din opera și din biografia lui Caragiale, toți ziariștii, berarii, avocații, scriitorii, toți oamenii care au apărut în viața și în opera lui, să fac un fel de dicționar, dicționarul lumii lui Caragiale. Pe urmă, am vrut să fac o carte despre teatrul poetic la români; despre proza poeților; despre poezia prozatorilor; am vrut
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Nu știu cum de m-a dus viața aici, nu știu cum de-am ajuns, după '90, cronicar săptămînal, nu știu nici de ce nu mi-am dat doctoratul pînă la 48 de ani. Adevărul e că toată viața am practicat ceea ce se cheamă - un om cu darul formulei, ca Pleșu, i-ar zice - surfingul existențial. M-am lăsat în voia valului. M-am răsfățat dintotdeauna. Am lăsat să văd ce face viața din mine - unde mă duce. Una peste alta, am fost un haplea și
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
eram expert în solidarizare. În anii aceia, aveam un fel de energie à la Păunescu, dacă vreți. De aceea am și intrat în partid, în anul II de facultate - eram dornic "să-mi aduc contribuția la bunul mers al construirii omului nou" - și așa am rămas, pînă tîrziu, spre '87-'88, cînd am observat că, în breasla noastră, vorba lui Paul Georgescu, ori ești carnivor și te ții de meserie, ori ești vegetarian și te lași de meserie, deci, una peste
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
a face sinceritatea cu talentul, care este condiția scriitorului, incursiuni în literatura străină, atitudinea antirăzboinică, problema evreiască, judecată direct, pornită de la viața de toate zilele și de la pagini de literatură, subliniind că opoziția nu este datorată esenței lucrurilor ci imperfecțiunii oamenilor. Munca privită ca aspră condiție esențială în susținerea talentului. Totul bazat pe descoperirea substanței umane, iar ca limbaj critic, pe legendă. Scriitorul dă semenilor săi curajul să-și privească propria realitate și să-și analizeze condiția umană. Fără să-și
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
privească propria realitate și să-și analizeze condiția umană. Fără să-și impună opiniile, Gala Galaction lasă întotdeauna o margine liberă pentru întrebări, îndoieli, nuanțe. Nevoia de comunicare caracterizează temele de meditație ale acestui martor încrezător în dialogul său cu oamenii. Când Platon considera pe atenieni mai buni decât alți oameni, era convins că virtutea lor nu rezultă din nici o constrângere. Este gândul spontan pe care l-am avut după lectura paginilor publicisticii lui Gala Galaction, în corelare spirituală și materială
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
să-și impună opiniile, Gala Galaction lasă întotdeauna o margine liberă pentru întrebări, îndoieli, nuanțe. Nevoia de comunicare caracterizează temele de meditație ale acestui martor încrezător în dialogul său cu oamenii. Când Platon considera pe atenieni mai buni decât alți oameni, era convins că virtutea lor nu rezultă din nici o constrângere. Este gândul spontan pe care l-am avut după lectura paginilor publicisticii lui Gala Galaction, în corelare spirituală și materială cu paginile sale de proză. Nu închei această cronică fără
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
Marina Constantinescu Am participat la nenumărate. Fiecare dintre noi. La școală sau în particular. Lecții de istorie, de matematică, de dans și bune maniere, de franceză, de engleză. Și cîte și mai cîte. Dar, vorba aceea, cît trăiește, omul învață. Orice și de toate. Nu știu dacă și esențialul. Asta este o altă discuție. În fine, mă grăbesc să ajung la ce vreau să vă povestesc. În mica vacanță de sărbători am stat acasă. Și am muncit de mi-
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
de valoare etică și morală pentru fenomene politice petrecute în aceeași perioadă istorică și cu consecințe la fel de grave?! De ce extrema dreaptă este condamnată (pe bună dreptate) iar extrema stîngă este... trecută cu vederea? De ce sînt mai importante 11 milioane de oameni morți în lagărele de concentrare naziste (evrei, țigani, polonezi, ruși, cehi) și mai puțin importante cele 60 de milioane de victime din "lagărul comunist": ruși, polonezi, români, maghiari, cehi etc.?". Un exemplu de ambiguitate pe care ni-l oferă romancierul
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
Comentariul d-lui Nedelcovici: "Ale cui victime? Ale regimului comunist instaurat de ei? Surprinzător! Atunci cine erau adevăratele victime ale sistemului totalitar și despotic comunist? Să nu fi aflat Ion Ianoși că prin închisorile comuniste au trecut aproape două milioane de oameni? Să nu fi auzit de Aiud, Sighet, Pitești sau Canalul Dunăre-Marea Neagră? Și iată cum "din acuzat a devenit acuzator" al unui regim, cum se spunea în piesele de teatru scrise de Voitinovici (autor dramatic, procuror în procesul Antonescu și
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
străin, e bașkir sau e rus? Și a trebuit să explic tuturor toată viața că nu sunt bașkir, ci rus, că m-am născut doar, în perioada evacuării, dar am trăit tot timpul la Moscova, ca și părinții mei. Deoarece oamenilor nu le este deloc indiferent dacă ești bașkir sau rus, iar ție nu ți-e indiferent drept cine te iau, și de aceea te grăbești să explici. Și-mi este așa de ciudă că nu m-am născut la Moscova
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
rușii, și bașkirii". Și asta te arde așa de tare și te chinuie de parcă tu i-ai ucis pe toți acești bașkiri în camerele de gazare. Firește, am aflat ulterior că m-am născut în toiul războiului, când milioane de oameni se omorau unii pe alții pentru a decide ce fel de lagăre de concentrare să existe pe lume: brune sau roșii. Din vremea aceea nu-mi amintesc de nimic. Cea mai veche amintire o reprezintă imaginea salvelor de salut din
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
verificat și a stabilit că nu sunt proprii pentru locuit. Pe colțurile fiecăreia s-a scris cu vopsea roșie "CDD", ceea ce însemna "Casă De Demolat". Totuși au rezistat până în anul 1970 și în tot timpul acesta în ele au locuit oameni. În apartamentul nostru de la etajul întâi conviețuiau patru familii, una din ele fiind înrudită cu noi. Însă bucătăria, coridorul, baia și toaleta erau comune. Chiar și așa, se considera că am avut noroc: erau apartamente și cu câte zece-douăsprezece familii
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
situația devenise și mai proastă. Toate astea s-au perpetuat până în anii ’60, dar și acum mai bine de o treime din apartamentele moscovite sunt apartamente comune. Un asemenea mod de viață năștea interminabile bârfe, certuri și bătăi între colocatari. Oamenii nu mai puteau să-și tăinuiască unul față de celălalt nici cele mai mici amănunte ale vieții lor și fiecare știa ce fierbe vecinul în oala sa. Orice vorbă scăpată în fața sobei putea fi extrasă din acest război de bucătărie și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
tot felul de întâmplări din istorie: și despre tătari, și despre Ivan cel Groaznic, și despre clopotul-țar, și despre tunul-țar. Povestea despre țari, despre boieri, despre clopotele de la Kremlin, și cum plutea, diminețile, deasupra Moscovei, zangătul clopotelor, iar mulțimile de oameni, îmbrăcate de sărbătoare, dădea năvală în Kremlin. Și când treceam pe lângă turnul Spaski, repeta invariabil: Cine clopotul-țar să ridice poate, Cine poate să întoarcă tunul-țar, Cine trufașule, cușma nu-și va scoate La Kremlin, la ușa sfântă de altar?" Întotdeauna
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
sau altul, de furtișaguri și atmosfera acestei vieți era în întregime pătrunsă de un iz infracțional. După cât îmi pot aminti, un asemenea climat domnea peste tot în toată Moscova, în acei ani. Idolul puștilor era unul, Iurka, o namilă de om veșnic beat, fost luptător, instigatorul tuturor încăierărilor. Îi plăcea să iasă în curte în maiou, sau chiar gol până la brâu, să-i poată fi admirați bicepșii puternici, și mergea la o berărie din apropiere. Aici se îmbăta și provoca bătăi
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
a zguduit viața din temelii. Orele de școală, practic, nu se mai țineau, profesorii plângeau în hohote și toți pășeam cu capetele plecate. La radio se transmiteau încontinuu marșuri funebre și se simțea, cumva, că nu mai există autoritate. Un om striga, cu glasul sugrumat de durere, de la fereastra spitalului de oftalmologie: "Stalin a murit, iar eu sunt aici!". Au încetat scandalurile și încăierările din curte, iar oamenii vorbeau fățiș: Pentru cine își vor da viața acum? Pentru Malenkov, poate? Nu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
încontinuu marșuri funebre și se simțea, cumva, că nu mai există autoritate. Un om striga, cu glasul sugrumat de durere, de la fereastra spitalului de oftalmologie: "Stalin a murit, iar eu sunt aici!". Au încetat scandalurile și încăierările din curte, iar oamenii vorbeau fățiș: Pentru cine își vor da viața acum? Pentru Malenkov, poate? Nu. Poporul nu-și va da viața pentru Malenkov!" Mulțimi uriașe de oameni, neorganizate, se scurgeau spre Sala Coloanelor, unde era depus trupul lui Stalin, și se simțea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Stalin a murit, iar eu sunt aici!". Au încetat scandalurile și încăierările din curte, iar oamenii vorbeau fățiș: Pentru cine își vor da viața acum? Pentru Malenkov, poate? Nu. Poporul nu-și va da viața pentru Malenkov!" Mulțimi uriașe de oameni, neorganizate, se scurgeau spre Sala Coloanelor, unde era depus trupul lui Stalin, și se simțea ceva neobișnuit în această mulțime de necuprins, tăcută și mohorâtă. Autoritățile nu s-au decis să o stăvilească, au barat doar unele străzi lăturalnice cu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
împingând și retrăgându-se și, deodată, pe una din străduțele laterale, aflându-se sub presiunea umană, un autobuz s-a legănat, apoi a căzut ca un elefant, culcat pe o parte. Acest pelerinaj a durat câteva zile și mii de oameni au murit în îmbulzeală. Mult timp după aceea, pe strada Gorki erau împrăștiați nasturi, poșete, galoși, hârtii. Chiar în gura leilor din fața porții Muzeului Revoluției cineva a introdus câte un galoș. În ziua funeraliilor au început să șuiere sfâșietor fabricile
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
în scurt timp, au interzis întrunirile. Nu mergeam pe atunci în Piața Maiakovski și știam despre asta doar din auzite. Acum, după întâmplarea cu revista și toate experimentele care au urmat, am regretat că n-am participat și eu. Printre oamenii adunați acolo, puteam să găsesc tovarăși de idei, ne-ar fi fost mai ușor să ne impunem, să ne apărăm dreptul la originalitate. Sentimentul degradant al lipsei de libertate pe care-l încercam, acea ofensă care mi se aducea când
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
adunați acolo, puteam să găsesc tovarăși de idei, ne-ar fi fost mai ușor să ne impunem, să ne apărăm dreptul la originalitate. Sentimentul degradant al lipsei de libertate pe care-l încercam, acea ofensă care mi se aducea când oameni străini încercau să dispună de soarta mea, mă ardea și îmi cerea să ripostez activ. În septembrie 1960, intrasem deja la universitate și m-am înțeles cu un prieten care locuia aproape de Piața Maiakovski și cu un altul care studia
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]