18,249 matches
-
lui Kierkegaard încît nimic din sloiurile acelea conceptuale, alunecînd masiv într-un torent de abstracțiuni sterile, nimic din alaiul uscat al terminologiei tradiționale nu vine să-ți rănească ochiul. Și astfel, supuse parcă unei lichefieri iscate de căldura unei trăiri omenești, calupurile compacte ale generalităților teoretice încep să se umanizeze. Raționamentele își înmoaie scheletul, pierzîndu-și rigiditatea formală, iar conceptele se îmblînzesc: din mărgele inerte înșiruite ca pietrele pe abac, devin vorbe emanînd emoții firești. Și tocmai de aceea pe autorul lor
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
spiritul încorsetat al convențiilor de atunci, drept originalități obraznice, dar care astăzi par de-o cumințenie pudică -, ci profunzimea intuițiilor autorului. La 30 de ani, Kierkegaard atinsese deja un prag al lucididității creatoare. , Există o imperfecțiune în tot ce e omenesc, să nu poată fi împlinit ceea ce este dorit decît prin contrariul său. Nu vreau să mă refer aici la varietatea de formare care dă psihologilor destul de mult de lucru (că melancolicul are cel mai mult simț comic, iubitorul de lux
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
stricăm, însă, singuri, bucuria. Mai bine să ne întrebăm cum pot staruri ca el, ca Redford, bărbați în pragul vârstei de 80 de ani, să rămână atât de supli, să nu lase timpul să-și facă de cap, dincolo de limitele omenești? Și tot la numai câteva ore de închiderea celei de a 6-a ediții, marele favorit al criticii nu și al meu, rămâne filmul lui francezului Kechiche La vie d’ Adèle, chapitre 1 et 2. A primit, de altfel, și
Cannes, 2013 - Alain Delon : "Am jucat toate personajele posibile, numai pe Iisus nu. Oricum, este prea târziu" by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78784_a_80109]
-
nu dăm atenție cailor troieni care s-au înmulțit în lume și nu lasă pacea poeților la locul ei, și care au devenit cârcotași, uitând de marea călătorie și de timpul fără timp al oricărei ruperi de ale lumii păcăleli omenești. ,Călător sunt - își revine poetul, și se cercetează în ultima oglindă a vieții lui aici. Textul e dintr-odată important, sobru, frumos: ,Călător sunt, elegant în veșminte confuze,/ Aici, pe Terra, toți poartă haine stranii,/ cusute de tainice fire, clar
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
să le asigur pe admiratoarele lui Robert Redford că, în realitate, chiar și văzut de la numai doi metri, actorul arată mult mai tânăr decât îl știm noi din ultimele sale filme. Doamne, cum face ecranul adevărate crevase dintr-un simplu, omenesc rid. Aceeași siluetă sveltă, aceeași coamă de păr blond (puțin încărunțit la tâmple), același surâs și același albastru al ochilor, asortat, desigur, cu albastrul cămășii. Sigur că văzând filmul,S tuturor ne-a trecut prin cap, Bătrânul și marea, dar
Cannes, 2013 - Robert Redford : „Printre atâtea catastrofe, natura ne vorbește cu voce tare” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78824_a_80149]
-
M. H. Simionescu, C. Olăreanu, M. Ciobanu, L. Ciocârlie. Asta în caz că s-ar unifica presupusele canoane-curente. Nu mai zăbovesc asupra unor liste propriu-zise de scriitori. Ele pot fi parcurse la pp. 316-8, 320-330, 371, și mărturisesc despre durabilitatea certitudinilor și omeneasca nesiguranță a criticului și istoricului literar. Să-l urmărim, mai departe, în raporturile cu unii, nu mulți, dintre confrații autoritari ai momentului actual. El admiră Istoria... ("eveniment") a lui Alex. Ștefănescu, recunoscând că ignoră nonconformist generațiile, genurile, școlile sau grupările
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
Roxana Covrig Jurnalistul Radu Tudor este revoltat din cauza unei situații catastrofale care a dus la pierderi de vieți omenești și la "omorârea" României. Dana Grecu a prezentat, în emisiunea "La ordinea zilei", harta Greenpeace cu tăierile ilegale de lemn, defrișările ilegale: "E unul din domeniile în care corupția face ravagii, în care banii negri se plimbă de la corupți la
Radu Tudor, revoltat: Jaf INCREDIBIL. Corupția face RAVAGII, omoară țara by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78862_a_80187]
-
Dar crezi că e un altul ce marea ți-l arată" (Exercițiu). Automatismul, atracția unei mări în care ignorăm de mult forța germinală deranjează, blînd, misterele, declanșînd imperceptibile, nebănuite metamorfoze. Și toată această explozie de frumusețe tăcută, neobservată, fiindcă ochiul omenesc nu prinde frecvența instantaneelor ei, se resoarbe într-o banală iluzie, într-o îngrijorată îndoire de sine. Acela care ai început, deja, să te transformi, ros, ca de ape subterane, de miile de mii de schimbări pe care le toarce
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
din convingerea că "realitatea nu se termină la prețul roșiilor sau al ouălor". El aduce drept exemple de realități certe mărturia unui explorator american care a văzut, în lumea amazoniană "un pârâu cu apă clocotită și un loc unde vocea omenească provoca căderi torențiale de apă." În altă parte, în sudul Argentinei, "vânturile polare au ridicat în aer un circ întreg. În ziua următoare, pescarii au scos în plasele lor cadavre de lei și girafe." Astfel încât e posibil să existe și
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
ca pe o apă de gură care trebuie să aibă efect aseptic, chiar dacă nu ne hrănește deloc. Și, riscînd invocarea unei teme într-atît de clasice că a devenit banală, limba rămîne totuși hrana privilegiată a sufletului. Fără cultivarea ei, firea omenească își pierde hramul cultural. Trăgînd linie și făcînd bilanțul, despre oratorie nu se poate vorbi decît la trecut, ceea ce nu ar fi atît de îngrijotător dacă, în subsidiar, fenomenele care au dus la eliminarea retoricii nu ar provoca totodată sleirea
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
nu-și au locul. În cursul selecției naturale, răul s-a dovedit mereu mai viguros decît binele, iar rafinamentul cerut de cultivarea limbii se pare că a devenit o piedică în evoluția speciei. Dar cum nu există o singură specie omenească, speciile inferioare le înlocuiesc pe cele superioare grație unei vitalități mai pliate pe exigențele supraviețuirii. Rezultatul e cel pe care îl vedem azi: încheierea unui ciclu în evoluția omenirii. Cicero merită să fie invidiat. A prins începutul unui ciclu, nu
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
Preda, puțin Eugen Simion. Gogol, Tolstoi și compania îi domină, pe aceștia, de departe. Prezentul pe care-l are Raicu în vedere nu e, însă, unul al conjuncturii, nu se reverberează în viața literară imediată. E mai degrabă unul, profund omenesc, al receptării și al disponibilității de înțelegere. Distincția e sesizabilă și ar fi greșit să n-o luăm în seamă: "Criticii sunt îndemnați adesea să se ocupe mai ales de contemporanii lor, să lase studiile despre clasici, ca și cum adevărații critici
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
păsările călătoare" (1984), "Secretul lui Nemesis" (1987), "Harababura" (1990) și "Păcală se întoarce" (2006). În anul 2006, cu ocazia lnsării filmului "Păcală se întoarce", Geo Saizescu spunea că Păcală este "o chintesență a inteligenței și umorului național" ce înfruntă prostia omenească. În raport cu același personaj întruchipat în urmă cu 30 de ani de Sebastian Papaiani, Păcală în interpretarea lui Denis Ștefan din "Păcală se întoarce" readucea același spirit, susținea atunci regizorul. Atunci, Saizescu visa chiar și la un al treilea film cu
Cine a fost Geo Saizescu, maestrul filmului de comedie românesc by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/70243_a_71568]
-
umane trebuie să vorbim la trecut. Ce semnificație mai are atunci o noțiune de care am ajuns să facem uz în virtutea unei sterpe obișnuințe? Rezumînd cartea lui Gabriel Petric, tragicul are o împătrită semnificație: 1) este o dimensiune a vieții omenești (piatra, planta sau animalul nu sunt ființe tragice); 2) este o relație între două forțe total inegale: omul e pus în fața unei stihii mult mai puternice decît el (un zeu, o putere oarbă, un destin care se desfășoară peste capul
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
dacă te întrebi ce anume îi aparține lui Gabriel Petric în această carte, răspunsul e unic: efortul de informare. La sfîrșitul lecturii rămîi cu gustul unui paradox: deși un creștin nu poate fi tragic, tragismul rămîne adevărata sursă a sublimului omenesc. Ceea ce înseamnă că ori suntem prea călduți ca să fim tragici, ori creștinismul nu este o religie sublimă. Miracolul creștin îi scutește pe credincioși de suferința tragică. Creștinul are mereu o portiță de scăpare, de aceea pentru el nici o situație umană
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
motiv care m-a făcut să pierd atâta timp cu citirea unor scrieri ratate, un motiv care nu mai ține de simțul răspunderii, ci de o plăcere a spectacolului. Cărțile pe care le-am parcurs constituie un carnaval al prostiei omenești, al prostiei care stă ascunsă în fiecare om, prost sau inteligent, și așteaptă să se manifeste cu exuberanță. Îmi place, recunosc, să privesc acest spectacol, imprevizibil, pitoresc, și să râd orgiastic. Toată viața mi-a plăcut să râd, nu de
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Viața unui om. Grotesc, Ťdepășitť, fals? O reminiscență din secolul al XIX-lea? Ce-o mai fi și asta, emoția, și ce-are ea de a face cu cuvintele? În orice caz, ce să ne mai pese nouă de suferința omenească, să nu care cumva să-și bage nasul în oala cu Ťscrisť, și cît despre Artaud, de ce să ne fie rușine, o, nu, nici vorbă, să-i reciclăm strigătele, urletul îndelung, acea ființă în agonie și țintuită de cuvinte? Nu
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
de sus învățat să laude și să preamărească de teamă și de atâta supunere oarbă și de ascultare a seniorului care îi cere ce să facă și îi interzice ce să nu facă mereu, aducându-i-se ofrande cu micimea omenească prefăcută lingușitoare îngenunchind mereu când el nu înțelege și nu primește lauda obișnuit cum este cu nimicul egal cu sine ca și cu orice libertate etern suprem universală pe când omul este rob din născare cu cea de a doua a
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
fac o singură realitate. În desen, trebuie să-mi învăț prietenii, întâi de toate, să vadă altfel, iar în poezie, să simtă altfel. Dar asta numai după ce a existat, înainte, ceva spontan. E lucrul poate cel mai misterios din ființa omenească. Poemele cele mai bune se scriu singure. După aceea vine munca. După aceea vin variantele. Mircea Eliade, pe care l-am cunoscut atunci când René i-a editat Pe strada Mântuleasa, îmi spunea că scrie de trei ori fiecare text. El
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
iubitul ei ticălos. Sună ciudat, dar eu cred că fiul n-a avut o înțelegere prea profundă pentru durerea mamei. El a con-solat-o, oferindu-i, de pe cruce, alt fiu. E și asta o formă a iubirii lui, dar oarecum prea omenească. Or, el era, totuși, Fiul lui Dumnezeu. Steinhardt, care-și îngăduia mai puține abateri de la dogmă, vorbea și el despre o anume cruzime Dumnezeului creștin. Și nu numai a lui, dar și a creștinilor înșiși. Uite, holocaustul mieilor. Când eram
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
și un temperament combativ, de impunătoare forță." Iar H. Polizu, "în rolul greu al nebunului, replică shakespeareiană, de a cărei susținere atârna în parte succesul dramei, și-a dovedit încă o dată se-riozitatea în compunere, aptitudinea de a pune în va-loare omenescul cu eliminarea notei retorice și în-tin-derea registrului său patetic." Spectacolul cu Nebunul de Al. Mace-donski îi prilejuiește lui Șerban Ciocu-lescu o definire succintă a personalității insolite a poetului, intuind și elementele autobiografice metaforizate în subiectul piesei: "Autorul Nopților și al
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
oare, în afară de muncă - o jertfă - o singură jertfă smulsa din viața noastră, pentru zid?..." Pentru motive care ne scăpa, redactorul de carte suprima cele două linii de pauză (p. 91). O pagină mai departe, fenomenul se repetă; Povestea cu jertfă omenească - e numai așa - un joc." Oricât s-ar părea de bizar felul în care un scriitor folosește punctuația, nimeni - dar absolut nimeni! - nu-și poate lua libertatea să-l amendeze. Fără să fie vorba numai de sacralitatea verbului scris care
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
Cercetătorii cred că ultrasunetele încurajează celulele să elimine bacteriile, stimulează producția de celule osoase și maturizarea acestora. În anii 1950, o echipă de specialiști de la Western Infirmary din Glasgow, coordonată de profesorul Ian Donald, a obținut primele imagini ale corpului omenesc utilizând o tehnologie creată pe baza celei a sonarului. Tehnologia este similară ecografului cu ultrasunete folosit pentru femeile însărcinate, diferențele constând în frecvență. Însă abia 50 de ani mai târziu tehnologia s-a dovedit a fi benefică pentru regenerarea oaselor
Ultrasunetele pot trata fracturile () [Corola-journal/Journalistic/68672_a_69997]
-
munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă", ca și inexistent. Iată
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă", ca și inexistent. Iată, într-un
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]