2,119 matches
-
-le cu cele de la Pitești și Gherla: Diferența este radicală. Aici la Aiud s-au dat cărți, ziare, reviste, filme, conferințe, vorbă bună. S-a întins o mână omenească. Vechea omenie românească revenea timid. Umanismul românesc are un precursor, în omenia și toleranța românului băștinaș. Zugrăvește, cu perversiune marxistă, un peisaj idilic, dar complet diferit de ceea ce a fost Aiudul în adevăr, judecat după toate declarațiile celor care l-au suportat. Nu a auzit nimic de izolările sălbatice, în timp de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în lagărul de la Vapniarka. În 1943 e transferat în închisoarea de la Râbnița, unde supraviețuiește masacrării deținuților, survenită în noaptea de 18/19 martie 1944. Reușește să se întoarcă în țară pe jos, fără acte și fără resurse materiale, ajutat de omenia unor militari din armata română aflată în retragere. Ajuns la București, trăiește în clandestinitate până în august 1944. Din septembrie lucrează la ziarul „Zori noi” din Deva, în 1945-1949 se află la Cluj, unde are diferite funcții în conducerea județeană de
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
București, 1977; Melior, București, 1981; Puntea de hârtie, București, 1986; Frageda fire, București, 1990; Convorbiri cu idealuri, București, 1995; Sânii la vremea caiselor, București, 1995; Toleranța, București, 1995; Civilizația iubirii, București, 1996; O șansă la un milion (O întâmplare a omeniei), București, 1996; Calm, pus deoparte, pref. Nicolae Manolescu, București, 2002. Repere bibliografice: Sergiu Negură, „Lumină întârziată”, CRC, 1967, 18; Vlad Sorianu, „Lumină întârziată”, ATN, 1967, 5; Adriana Mitescu, „Lumină întârziată”, GL, 1967, 28; Florin Mugur, „Lumină întârziată”, VR, 1967, 9
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
vorbă. Costumul, ținuta femeilor îi rețin atenția, eleganța fiind tot o marcă a romanității: „Româncele, ca toate femeile latine, au un simț înnăscut de eleganță și se înveșmântează în genere cu o cochetărie ingenioasă.” Alte note caracteristice ale românilor: ospitalitatea, omenia, plăcerea conversației, curiozitatea, care „nu ascunde nici o iscodire răuvoitoare”, politețea. Scriitoarea este preocupată deopotrivă să cunoască lumea satelor și a orașelor, inclusiv a capitalei țării. Cu privire la București, are prilejul să polemizeze cu acei autori de memoriale de călătorie, care „numai
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
Cu fluierul în stele, Chișinău, 1970; Salve, Chișinău, 1970; De-a lungul anilor, Chișinău, 1972; Neuitarea, Chișinău, 1972; Bărbăția fratelui (Carnet vietnamez), Chișinău, 1973; Spic și spadă, Chișinău, 1974; Neastâmpăr, Chișinău, 1975; Scrieri, I-II, pref. V. Coroban, Chișinău, 1977; Omenie, Chișinău, 1978; Vecinii, Chișinău, 1979; Vasilică, Chișinău, 1980; Grai și pâne, Chișinău, 1982; Ridicați-vă ca brazii, Chișinău, 1982; Despre-o mică pisicuță și un hâtru șoricel, Chișinău, 1983; Prin ani cu tine, Chișinău, 1984; Vă chem, oameni, Chișinău, 1986
CRUCENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]
-
numai în suita tradițională a momentelor ceremonialului, ci mai cu seamă în sacralitatea de care se încarcă iubirea prin nuntă, unită cu prețuirea bucuriilor lumii (tradusă în vioiciunea armonioasă a dansului și în umorul bonom), cu gustul frumosului și legea omeniei. Sărbătorescul, dragostea de viață datorează mult din expresivitatea lor ritmului captat în versificația impetuoasă. Moartea lui Fulger revelă, în dialogul exemplar a două „voci lirice” (suferinței individuale din jalea și revolta mamei împotriva absurdului morții i se opune înțelepciunea populară
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
mare laborator de știință pură și senină - și în ciuda tuturor acelor ce ar fi voit să vă întunece valoarea operei - ați izbutit să ne impuneți nouă și străinătății, numai prin autoritatea Dvs. de caracter, precum și prin bunătatea Dvs. firească și omenia cu care ați învăluit această operă gigantică. Ați biruit nu numai fiindcă ați încurajat colaboratorii cu blândețe și generozitate, dar fiindcă i-ați încurajat pe toți acei ce aveau o cât de umilă contribuție la tezaurul nesecat al culturii noastre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
că este atipică, nereprezentativă. După vizionarea videocasetei, subiecții experimentului au fost chestionați ce părere au despre gardienii din închisori, în general (nu despre gardianul ce apărea în interviul înregistrat). Rezultatul experimentului: subiecții care au văzut înregistrarea cu gardianul lipsit de omenie au declarat că mulți gardieni sunt inumani, iar cei care au văzut cealaltă înregistrare au declarat că mulți gardieni au sentimente umane. Publicul generalizează pe baza cazurilor prezentate în mass-media. Și așa cum au relevat numeroase cercetări științifice, informațiile din mass-media
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la principalele periodice literare din țară. A semnat și Mihai Moga. Primul volum, Dragostele mele, îi apare în 1969. Comentatorii au relevat principalele teme ale lirismului lui I.: dragostea pentru patrie și pentru popor, natura (îndeosebi cea a plaiurilor natale), omenia și sentimentul prieteniei. Partea cea mai rezistentă a creației sale este poezia de inspirație folclorică sau doar influențată de aceasta, autorul cultivând cu statornică predilecție balada. Versurile, cantabile, dovedesc simplitate și firesc, iar limbajul, bogat în imagini, este, de cele mai multe
IANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287482_a_288811]
-
în câteva volumașe tipărite la Sibiu, în „Bibliotecă poporală a Asociațiunii”: Din popor (1920), Icoane de la țară (1924), Oameni de pe la noi (1925), Din vremuri uitate (1937), Oameni și întâmplări (1944) ș.a. Despre piesele sale de teatru - Legea casei (1940), Tot omenia-i mai tare (1934), Stâlpii satului (1935), Să nu spui la nimeni - se poate spune că aproape nu a existat formație teatrală sătească în Transilvania care să nu i le joace. Ele au deschis și menținut gustul pentru teatru în
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
bine. D. nu a fost un scriitor-cărturar, ci un harnic lucrător la temelia culturală pe care, mai târziu, s-a putut așeza marea literatură. SCRIERI: Din popor, Sibiu, 1920; Icoane de la țară, Sibiu, 1924; Oameni de pe la noi, Sibiu, 1925; Tot omenia-i mai tare, Sibiu, 1934; Stâlpii satului, Sibiu, 1935; Din vremuri uitate, Sibiu, 1937; Legea casei, Sibiu, 1940; Oameni și întâmplări, Sibiu, 1944; Între sat și oraș, Săliște, f.a. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 256-257; Ilea, Mărturisirile, 161-166; Ilie Hașeganu, Figuri
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
îngr. și pref. Ion Negoițescu, București, 1969. Ediții, antologii: Poezii patriotice, Cluj, 1938 (în colaborare cu Ion Breazu); Pavel Dan, Urcan Bătrânul, introd. edit., București, 1938. Traduceri: Asztalos István, Vântul nu se stârnește din senin, București, 1949, Jóska, București, 1957, Omenie, București, 1960, Povestind copiilor, pref. Mihai Gafița, București, 1961, Duminecă cu dragoste, pref. Ion Oarcăsu, București, 1962 (în colaborare cu Constantin Olariu); Móricz Zsigmond, Rubedenii, București, 1949, Haiducul își joacă murgul, București, 1952, Rubedeniile. Un om fericit, pref. Pop Simion
CHINEZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
Basarabia”, 1990), sunt pledoarii pentru asanarea morală a satului, alterat printr-o dură îndoctrinare. Bazate pe o actualitate dramatică, romanele supraviețuiesc prin substratul lor documentar gazetăresc, mai puțin prin substanța artistică. C. a mai tipărit volumele de publicistică Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983), Sârjoaca (1984). A publicat și literatură pentru copii și s-a distins printr-o bogată activitate de traducător. SCRIERI: Tăcerea pădurilor, Chișinău, 1965; Cântecul frăției, Chișinău, 1965; Durerea liniștii, Chișinău, 1969; Lupul, Chișinău, 1969; Glasul inimii, Chișinău
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
o bogată activitate de traducător. SCRIERI: Tăcerea pădurilor, Chișinău, 1965; Cântecul frăției, Chișinău, 1965; Durerea liniștii, Chișinău, 1969; Lupul, Chișinău, 1969; Glasul inimii, Chișinău, 1971; Semănătorii, Chișinău, 1974; Semaforul, Chișinău, 1975; Drumuri, Chișinău, 1979; Pasăre călătoare, Chișinău, 1980; Oameni de omenie, Chișinău, 1981; Izvoare, Chișinău, 1983; Îndrăzneala, Chișinău, 1983; Sârjoaca, Chișinău, 1984; În preajma iubirii, Chișinău, 1988; Rădăcini de acasă, Chișinău, 1988; Troiene, Chișinău, 1989; Cu legea pre lege călcând, Chișinău, 1991; Păsările călătoare, Chișinău, 1991. Traduceri: R. Zagovici, Îndărătnicia strofelor, Chișinău
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
viguros și sobru al prozei de extracție realistă. Literatura lui gravitează în jurul universului rural; țăranii, păstrători ai tradițiilor și ai unei mentalități structurate pe principiul dreptății, al cinstei, sunt puși față în față cu boieri și preoți lacomi, lipsiți de omenie. Odată declanșat conflictul, adevărații proprietari ai pământului pornesc să-și facă dreptate, biruind sau fiind înfrânți. Romanul Vârtejul (1937), premiat de Academia Română, emană un sunet de baladă ce răzbate de dincolo de duritatea elementelor realiste, acumulate în jurul unui destin individual, cel
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
Personajul însuși este conștient de vocația sa, pe care nu ezită să o folosească atunci când se află la ananghie, ca de pildă în momentul când încearcă să-și răscumpere libertatea, prins fiind în colții Crocodilului: "Iară împăratul vostru cu mine omenie de va face, binele de la dânsul voi cunoaște. Pentru care bine, în ceastă dată altă răsplătire să-i fac nu pociu, fără numai știind că firea lui pururea în apă de sete să frige, puțin prav de pre cornul mieu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
munci necalificate sau mult sub calificarea pe care o aveau. Dar chiar și pentru această muncă necalificată au fost nevoiți să treacă peste obstacolele ridicate de către activiștii comuniști responsabili cu dosarele de cadre și au avut nevoie de bunăvoința și omenia unor directori care le-au oferit un loc de muncă în pofida dosarului de fost deținut politic. Apoi, frica de a nu-și pierde locul de muncă și de a rămâne pe drumuri i-a obligat pe foștii deținuți să devină
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cal. Eram pe bacul Adour 24821. Mâncarea era transportată în spate de la Periprava până la bac. Și duceai în spate o coastă sau o pulpă de cal, pentru că nu era tranșată în bucăți mai mici, nu făceau măcar atâta gest de omenie pentru cei care o duceau în spate 20 de kilometri, s-o poată transporta mai ușor. Un coleg de-al meu, Sepeși Horst, pe care-l consideram de fapt român - pentru că el zicea că este român, deși mama era nemțoaică
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
situația dosarului de cadre foarte grea, nu putem să-l angajăm!", iar directorul de atunci al I.C.O.R. s-a conformat deciziei lui Podașcă. Dar am dat peste un șef de lot pe nume Antimiu, un om de toată omenia. I-am povestit ce este cu mine și mi-a zis să mă duc o săptămână încărcator-descărcător, ca să mă vadă lumea că muncesc. Încărcam saci de ciment, descărcam. Peste o săptămână m-a luat la birou, deși pe statul de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Montandon o frumoasă analiză a teoxeniei. Temă universală, cunoscută în mitologia greacă și romană, dar și în poveștile populare a numeroase popoare, teoxenia înseamnă "vizita unui zeu în casa muritorilor pentru a le pune la încercare ospitalitatea, adică de fapt, omenia, prin ceea ce ea are pozitiv, semn de virtute și de pietate, de respect și de bunăvoință". Morala clasică a poveștilor - cei răi sunt pedepsiți, cei buni sunt răsplătiți, se citește astfel în termeni de ospitalitate, cei primitori sunt răsplătiți, cei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să-ți strici inima și nu te atingi de mâncare și de băutură? Te temi oare iar de vreo cursă?" (10.378- 380)40. Și Ulise îi răspunde cu un argument foarte serios: "Circe, îi răspunsei eu, ce om de omenie ar putea să se țină de mâncare și băutură înainte de a-și scăpa tovarășii?" (10.383-385)41. Acest motiv constituie refuzul lui Ulise de a cădea în capcana unei ospitalități fără sociabilitate. Bucuria primirii nu exista într-o lume imobilă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a bea și propria haină pentru a se înveli noaptea. Își conduce apoi oaspetele și îi oferă un toiag, un modest cadou de ospitalitate, dar care respectă toate formele ritului. Această generozitate umilă se justifică prin pietatea, mila, dreptatea și omenia gazdei, care contrastează absolut cu purtarea crudă a pretendenților la palat: "chiar de sunt și mai nenorociți ca tine, eu tot îi primesc bine pe străini, că oaspeții și cerșetorii ni-i trimite Zeus, iar darul ce le facem, oricât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
testul de ospitalitate. "Zeii adesea, sub fel de fel de înfățișări, colindă pribegi orașele ca să cunoască dreptatea și ticăloșia lumii"147*. Teoxenia, adică vizita unui zeu în casa unor muritori pentru a le pune la încercare ospitalitatea, adică, de fapt, omenia lor prin ceea ce ea are pozitiv, semn de virtute și de pietate, de respect și de bunăvoință, este o temă universală pe care o întâlnim nu numai în mitologia greacă și romană, dar și în numeroase povești. Jakob Grimm, în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
după o descriere minuțioasă a călătoriei sale prin munți, cu acest amestec uimitor de natură sălbatică și natură cultivată, după ce s-a bucurat de frumusețea peisajelor, de puritatea aerului, de seninătatea și farmecul unei naturi primitoare, de calmul locurilor, evocă omenia dezinteresată a locuitorilor și "zelul lor ospitalier arătat tuturor străinilor pe care întâmplarea sau curiozitatea i-a adus până la ei". Când ajunge seara într-un cătun, este surprins să vadă că "toată lumea se înghesuia să mă invite acasă la el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
scrisă pe tablă - între meandrele fluviilor de pe harta Franței - "L-ai predat pe fratele nostru. Vei plăti". Poate că nu doar pământurile, locuite de pietre, sunt ingrate? E ceea ce pare că vrea să sugereze, într-o oarecare măsură, Camus. Poate omenia gazdei (care nu se eschivează de la tradiție dând hrană și bani arabului) are ea însăși greutate în trădare angajându-l pe ucigaș să se predea? Și mai profund încă, trădarea rezidă în ființa însăși a institutorului care este - ca și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]