2,134 matches
-
și bunătatea celor slabi. Blestemul zânei s-a împlinit. Astăzi am cunoscut durerea săgeții tale, o puternice tată, și am cunoscut alinarea pe care mi-a adus-o bietul pădurar bătrân și sărac...Mulțumește-i că a fost om de omenie și m-a îngrijit, și făgăduiește-mi că nu vei mai ridica niciodată arcul împotriva necuvântătoarelor, lighioane ale pădurii și ale cerului. Negură-Împărat începu să plângă și-i făgădui băiatului tot ce-i ceruse. Mai ceru iertare bătrânului pândar, îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trebue să fie capitanul” , e de părere cineva. De-a lungul gropii au apărut forme omenești. Aruncați cu fața în jos, de-a valma. Iată, distincte, capul, trunchiul, mâinile și picioarele. Aruncate de-a valma, trupurile dovedesc ferocitatea, lipsa de omenie și înstrăinarea față de tot ce-i credință creștinească, ale călăilor. Toți au fost aruncați cu fața în jos. Nici unuia nu i s-a îngăduit să-și îndrepte fața spre Dumnezeul în numele căruia căzuseră și spre cerul ce le acoperea sfânta lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să înfrunte obstacolele, să iasă din primejdie cu eroism și de aceea, spune Machiavelli, "nu vedem de ce l-am socoti mai puțin valoros decît oricare alt excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți". Fapta curajoasă și primejdioasă, dovedită într-o împrejurare, nu scuză cruzimea gratuită, desfășurată fără necesitate, irațională. Să recitim o frază definitorie pentru concepția umanistului realist care a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Categoriile caracteriale, antinomice, fac obiectul capitolului XVI, o veritabilă pagină de manual despre psihologia umană. Aceleași adevăruri universale erau exprimate și în Discorsi. În statul civil, regat al legii, cel care guvernează trebuie totuși să fie cumpătat, să procedeze cu omenie, "iar încrederea prea mare să nu-l lipsească de prudență, după cum prea marea neîncredere să nu-l facă lipsit de orice îngăduință" (Principele, XVII), în ultimă analiză, refuzul de a idiliza imaginea omului e încă o notă definitorie pentru viziunea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu goste de ei, mă satur cu acea hrană care solum 2 este făcută pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mîhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sînt cu toată ființa mea în tovărășia lor. Și întrucît Dante spune că a înțelege fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ele, și apoi curajul cel mare cu care a rezistat obstacolelor și le-a învins, nu vedem de ce l-am socoti mai puțin valoros decît oricare excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate, nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți 24. Nu putem, așadar, să atribuim nici sorții norocoase, nici însușirilor lui ceea ce el a dobîndit atît fără una, cît și fără cealaltă. În vremurile noastre, sub
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe Cirus. Și oricine va citi din viața lui Cirus, scrisă de Xenofon, va recunoaște apoi, citind viața lui Scipio, că străduința acestuia de a-i semăna nu i-a adus decît glorie, și că în castitate, în bunăvoință, în omenie și în dărnicie, Scipio urma pilda tuturor acelor fapte pe care Xenofon le povestește despre Cirus. Aceleași trebuie să fie modurile de comportare ale unui principe înțelept; în timp de pace, el nu trebuie să se odihnească nici o clipă, ci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
et late fines custode tueri 37. Cu toate acestea, el nu trebuie să dea ușor crezare acuzațiilor sau să treacă prea repede la acțiune, și nici să nu se sperie din nimic. Trebuie să procedeze cumpătat, cu înțelepciune și cu omenie, iar încrederea prea mare să nu-l lipsească de prudență, după cum prea marea neîncredere să nu-l facă lipsit de orice îngăduință. Se pune astfel problema dacă este mai bine să fii iubit decît temut, și invers. Răspunsul este că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un principe, și mai ales un principe nou, nu poate să respecte toate acele virtuți pentru care oamenii în general sînt socotiți buni, deoarece adeseori, pentru ca să-și apere statul, el este nevoit să acționeze împotriva cuvîntului dat, împotriva milei, a omeniei, a religiei. De aceea, trebuie ca spiritul lui să fie oricînd gata să se îndrepte după cum îi poruncesc vinturile sorții și schimbările ei, și, după cum am mai spus mai sus, să nu se îndepărteze de ceea ce este bine, dacă poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fiecare știa sau nu să-și păstreze faima printre soldați. Cauzele mai sus arătate au făcut ca Marcus, Pertinax și Alexandru, care au dus o viață modestă, au iubit dreptatea, care au fost dușmani ai oricărei cruzimi și plini de omenie și blînzi, să aibă cu toate acestea, afară de Marcus, un sfîrșit trist. Numai Marcus a trăit și a murit bucurîndu-se de toate onorurile, pentru că numai el a urmat pe tronul imperial prin drept de moștenire, așa încît n-a avut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spectacole. Și cum fiecare oraș este împărțit în bresle sau în clase sociale, principele trebuie să țină seama de aceste unități pe categorii, să ia parte uneori la adunările în care ele se întrunesc, să dea el însuși exemple de omenie și generozitate, păstrînd în același timp neatinsă măreția rangului pe care îl deține, deoarece aceasta nu trebuie să-i lipsească în nici o împrejurare. CAPITOLUL XXII Despre secretarii pe care principii îi au pe lîngă ei Nu este de mică însemnătate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
coalații făcute să se distrugă una pe alta, uzurpări, asasinate, într-un cuvînt: un enorm șir de crime la care, numai gîndindu-te, te simți cuprins de oroare. Dacă, urmînd exemplul lui Machiavelli, am hotărî că trebuie să detronăm dreptatea și omenia, am zdruncina atunci din temelii tot universul, invazia de crime reducînd în scurt timp acest continent la o vastă pustietate. Tocmai nedreptățile și barbaria principilor Italiei au fost cele care i-au făcut, în cele din urmă, să-și piardă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
citit în stele destinul lui Valerius când s-a născut. Crede-mă că nu va muri la Ludi. Nu va muri la Ludi, va muri în arenă, răspunse Antonius. Destinul tău, Proculus, destinul tău de bărbat faimos pentru înțelepciunea și omenia lui, destinul tău de stoic mai demn de respect chiar decât Seneca... Destinul tău nu prevede și mila? Eu nu cred în stele, dacă realitatea mă pune dinaintea unei morți sigure. Ai milă, oferă-i lui Valerius o șansă. Ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de către „prietenii” din Răsărit...) și care știe să aprecieze since rita tea unor mărturii ale unui OM înzestrat de Cel de Sus cu harul povestirii, caracteristică unor moldoveni autentici din Țara de Jos, unde sunt vinuri bune și oameni de omenie... Iași, 23 octombrie 2008 Și Constantin Ostap mă mai fericește cu o don ație însoțită de autograf: ultima carte a domniei sale apăr ută în anul 2008: Ion HURJUI M e m o r i i l e... (Publicat în “Pagini
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la cap, apoi trece-n ochi, de aceea apare anemierea privirii”. Și-atunci mănînci ceapă de-ți sună calciu-n cap, să nu ruginești ca doamna. „Ce reprezintă Ion Iliescu?” (Vremea) „Echilibrul, cinstea, corectitudinea omului ales de țară, pentru țară, omenia.” Din Românul, rețin profețiile unui astrolog român, care mănîncă ceapă, cu un nume neaoș, Hector Thelemus, ce ne-aduce la cunoștință că 1993 „va fi anul Cocoșului, va vesti bogăție, dar vom rămîne și-n 1994 cu pușculița goală”. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care o poți răni foarte ușor. Am încercat să schimb răul din jurul meu, să arăt că există multe lucruri frumoase, care nu sunt apreciate. Toți tind spre lucruri scumpe, dar fără valoare, fără ca să știe că valoare adevărată este omenia, este bunătate. Se cred superiori, pentru că au succese mari, lucruri scumpe, dar să știți că toate acestea sunt nimicuri, căci adevărata bogăție se află în interiorul nostru. Iar bogăția unui om este așa numitul suflet, pe care puțini îl au și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Enache, care a plecat în lumea umbrelor aproape imediat ce a terminat manuscrisul memoriilor sale, pe care I.N. Oprea le-a pus pe masa cititorilor. E o carte scrisă cu inima și sufletul cinstit al unui om de pură și desăvârșită omenie! Ne completăm, vorbind despre aceleași momente. Singura deosebire între mine și el este că eu am scris din amintirea faptului trăit, mult mai concis, mai sintetic. Amândoi am realizat efecte similare. Admir deosebita lui cinste, tenacitatea și capacitatea de a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
suma de calități de luptător ale ostașului român eliberator nu numai al propriului teritoriu al țării, ci și al Ungariei și Cehoslovaciei, până în adâncul Munților Tatra. Cu pregnanță autorul în memoriile de pe front evidențiază nu numai eroismul românilor, ci și omenia proverbială a poporului nostru prin aceea că în loc de cuceritor, ostașul român în totalitate își asumă responsabil rolul de eliberator protector al vieții și avutului cetățenilor țărilor respective. Din noianul de fapte concrete de OMENIE, consemnez doar cazul micului prizonier maghiar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu numai eroismul românilor, ci și omenia proverbială a poporului nostru prin aceea că în loc de cuceritor, ostașul român în totalitate își asumă responsabil rolul de eliberator protector al vieții și avutului cetățenilor țărilor respective. Din noianul de fapte concrete de OMENIE, consemnez doar cazul micului prizonier maghiar - component al formației de muzică dintr-o unitate militară care, în loc să fie predat ca prizonier de război, este însoțit să-și vadă mama și surorile, după care este lăsat familiei. E suficient un gest
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-și vadă mama și surorile, după care este lăsat familiei. E suficient un gest umanitar ca acesta pentru ca, pe fruntea ostașului român să apară încă o virtute, pe care tovarășii noștri sovietici de arme nu puteau s-o aibă - OMENIA. Din consemnările zilnice ale jurnalului de front și din gândirea matură a memorialistului mai aflăm încă un fapt semnificativ al felului special în care aliatul rus se comporta cu soldatul român... Știam din surse sigure despre atitudinea aliaților hitleriști la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vestită care să-l apere de dezonoare așa cum se întâmpla în alte cazuri. Nimeni nu l-a putut apăra sau n-a vrut să-l apere, iar vocea celor mulți care l-au iubit pentru calitățile lui de om de omenie și militar convins, nu s-au auzit acolo unde se luau marile hotărâri. La mai bine de 70 de ani de atunci, adevărul susținut de mine chiar dacă nu-i mai poate fi de folos, cel puțin eu mi-am făcut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de însuși Cârciumarul Busuioc cu încrederea cuvenită unor oameni de seamă și siguri de plată. Busuioc de altminteri lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar dânsul, ca orice om de omenie, tot numai pământ visa, că și de cârciumărit s-a apucat de nevoie și cu nădejdea să agonisească ceva, să-și mai cumpere câteva pogoane bune și să se facă om adevărat. Luca Talabă, un bărbat cât muntele, fost primar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când trăia tata?... Așa e cinstit, măi băieți! Boierul să cumpere de la voi, nu voi de la boier! Câțiva încercară să mai spună ceva, dar Miron Iuga își pierdu răbdarea: ― Acum hai, plecați! Am isprăvit. Că voi nu știți ce-i omenia! Țăranii mormăiră "sărut mîna" și se cărăbăniră spre poartă. Îndepărtîndu-se, Lupu Chirițoiu le spuse așa încît să audă și boierul: ― Are dreptate dumnealui, că moșia una a fost de la Izvoru până la Șerbănești. Că-mi aduc bine aminte că odinioară... În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot mă mai chivernisesc... Dar, zic, de ce să ia alții moșia muncită de noi și de ce să n-o cuprindem noi, toți dimpreună? Că doar n-am s-o împart eu numai cu Marin Stan, ci cu toți oamenii de omenie care vor să muncească. Și cu tine, Ignate, și cu tine, Trifoane, și cu care vă poftește inima, numai să ne ajute Cel-de-sus să punem mâna pe ea... Așa-i, măi oameni buni? Explicațiile fură lungi. Primarul zâmbea batjocoritor. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]