5,154 matches
-
raportare la filozofia acestuia, când de fapt s-ar cuveni să acorzi fiecăruia dreptul de a se întîlni cu gândul altuia pe o cale proprie. Pentru mine, Kierkegaard e valabil în peratologie, pentru Noica, el trebuie respins pe linia modelului ontologic I-D-G (nu posedă treapta intermediară, a determinațiilor, ci doar individualul și generalul, care, neputând fi unite decât prin salt, oferă un model ontologic nesaturat sau, în plan subiectiv, generează drama). Invers, pentru Noica, Hegel e valabil potrivit modelului - realizează G-D-I
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cale proprie. Pentru mine, Kierkegaard e valabil în peratologie, pentru Noica, el trebuie respins pe linia modelului ontologic I-D-G (nu posedă treapta intermediară, a determinațiilor, ci doar individualul și generalul, care, neputând fi unite decât prin salt, oferă un model ontologic nesaturat sau, în plan subiectiv, generează drama). Invers, pentru Noica, Hegel e valabil potrivit modelului - realizează G-D-I -, dar pentru mine este nepreluabil peratologic (limita ca atare nu are nici o consistență; totul e flux). La Noica, e tot mai mult vorba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a face se instalează un raport misterios cu adevărul însuși: explicația este înlocuită aici cu expresia. În faza actuală, care nu e decât o simplă bâjbâială, am în minte trei caracteristici ale discursului artistic: 1. cosmogonicul, ca variantă artistică a ontologicului. Este vorba aici de o ontologie care se rezolvă în natură, deci de ontologicul pe care filozofia l-a pierdut după presocratici, pentru a-l regăsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres, Oken sau Carus; 2. caracteristica profeticului și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu expresia. În faza actuală, care nu e decât o simplă bâjbâială, am în minte trei caracteristici ale discursului artistic: 1. cosmogonicul, ca variantă artistică a ontologicului. Este vorba aici de o ontologie care se rezolvă în natură, deci de ontologicul pe care filozofia l-a pierdut după presocratici, pentru a-l regăsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres, Oken sau Carus; 2. caracteristica profeticului și oracularului, care dă gândirii artistice o alură dogmatică, iar în planul expresiei, aforisticul. Mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l refuză. Ei se complac să trăiască în statistică și în sub-uman. Și statistica nu mă interesează, îmi răspunde Noica. - Dar nu îl puteți reduce pe a fi la a trăi cultural! Înseamnă să suprimați varietatea umanului în numele unui model ontologic și al saturației lui ideale. Există un "a fi" pe care îl dă eticul, există un eroism al onestității, nu numai un eroism al culturii, care poate sfârși monstruos în ignorarea obligației de a te deschide către altul și de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o asemenea atitudine ca o formă de nepăsare, cruzime etc. "Aroganța" filozofiei nu este de ordin elitar, ci metaforic. Filozofia nu se ocupă de tot ce există, ci numai de ceea ce este cu adevărat, de ceea ce poartă în sine saturație ontologică. Ce nu este materia signata, pentru filozofie pur și simplu nu e. Filozofia își ia dreptul să ofenseze lumea și să spună "nu mă interesezi". Când ajunge să coboare la materie și individual, filozofia se oprește la ele numai în măsura în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
afirmația sună aproape electoral. Poate fi însă vorba cu aceste culturi ale timpului, în care trăim noi, de eternitate (sau mai degrabă de aeviternitate)? Știți că ceea ce am urmărit prin Tratat și, acum, prin Logică este să dau un statut ontologic individualului, în condițiile în care filozofia ancorată într-un general (în "cer") rupt de individual termină prin a-l condamna. Totul, în cultură, a avut tendința neglijării individualului și a evaziunii din real. Și științele, și teoria generalului plutesc în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l instituie televiziunea, categoriile vieții sau mașina. Ceea ce declar mereu este că nu interesează decât individualul și realul care pot căpăta pecetea lui a fi, plinătatea ființei. Însă ce se întîmplă atunci cu problema timpului? Condiția individualului prins în modelul ontologic reprezintă deja o ex-temporalizare. Am ieșit din condiția lui Cronos, de vreme ce am un model ontologic care îl înfrînge pe cel al timpului devorator. Și, într-adevăr, toate formele de afirmare umană sânt revolta lui Zeus împotriva lui Cronos. În fiecare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
individualul și realul care pot căpăta pecetea lui a fi, plinătatea ființei. Însă ce se întîmplă atunci cu problema timpului? Condiția individualului prins în modelul ontologic reprezintă deja o ex-temporalizare. Am ieșit din condiția lui Cronos, de vreme ce am un model ontologic care îl înfrînge pe cel al timpului devorator. Și, într-adevăr, toate formele de afirmare umană sânt revolta lui Zeus împotriva lui Cronos. În fiecare dintre noi se află un Zeus care vrea să-l înlănțuie pe Cronos. "În fiecare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar putea face și în jurul unui cuvânt românesc, la fel de apt ca acestea să susțină un întreg sistem de filozofie? Prepoziția românească întru, pe care nu o traduce satisfăcător nici zu-ul german, nici }n engleză into, devine la Noica un operator ontologic fundamental, cu ajutorul căruia el construiește în mod spectaculos un întreg tratat de ontologie, găsind, prin această prepoziție doar, termenul de legătură între devenire și ființă. Culturalismul ca acces la o istorie mai adevărată Însă pentru generația care făcea primii pași
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânt explicabile decât prin virtuțile sistemului și contribuie la glorificarea lui sau a celui care îl întrupează. Așa stând lucrurile, ieșirea neprogramată din rând era, în comunism, un păcat. Ce însemna asta pentru intelectuali? Însemna că cine avea o explicație ontologică a lumii care ieșea din cadrele institutelor de filozofie, cine scria un roman sfidând regulile esteticii oficiale, cine făcea un film care leza gustul triumfalist al sistemului ― trebuia laminat social, readus la ordinea numitorului comun și, la limită, fiind periculos
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
secundare care sânt necesare pentru exploatarea acestei înzestrări, calități fără de care spiritul unui om poate deveni o paragină, spectacolul dezolant al unei potențialități care nu prinde niciodată corp și de pe urma căruia suferă în primul rând cel instalat în mijlocul acestei păcăleli ontologice. Orice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine. Cauza acestei incapacități nici nu mai contează. Că ea se exprimă prin lene, destrămare interioară sau prin restriște istorică și neașezare socială, rezultatul e mereu același: o așteptare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai multe ori pe zi dacă nu cumva și-a pierdut mințile și dacă efortul lui are vreun sens: pentru că 99,999% din omenire poate trăi foarte bine fără să înțeleagă lucrurile la acest nivel. Înțelegerea până la capăt în variantă ontologică nu face parte dintre necesitățile omenirii, fie ele prime, secunde, terțe etc. Și dat fiind că nu e limpede de care tip anume de necesitate ține această înțelegere și câți anume oameni au nevoie de ea, traducerea lui S. u
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrei atât de puțin de la ceea ce este în afara ta? Mă uit la biata Hütte și mi se pare că ceea ce văd este o lecție pură de fenomenologie. Pe vremuri, în Jurnalul păltinișean, îl înțelesesem pe Noica ― aplecat peste ultimul sistem ontologic al lumii, mâncând pâine cu gem pe un ziar și trăgând dintr-o pipă umplută cu tutun de țigări Carpați ―, cu o vorbă din Jurnalul lui Kierkegaard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în haine umile. Acum, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
face ― cu glasul nesigur, grăbit, pentru că are acea rușine juvenilă în fața produsului propriu ― este un gest de pietate, este o scurtă rugăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură și ceilalți o ascultă în tăcere. Care a fost brânciul ontologic pe care i l-a dat Aristotel lui Heidegger? Răspunsul e neașteptat de simplu și greu de sesizat în amploarea consecințelor sale: ideea că sensul originar al ființei nu trebuie căutat în orice ființare de pe lumea asta, ci precumpănitor în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prima răzbunare nevrotică față de o tutelă care mă pregătea pentru "construcția unei opere" în vreme ce eu aș fi vrut să învăț cum se dă glas unei vibrații. Iar răzbunarea (inconștientă) era aceasta: cel care își sublimase vibrația proprie într-un discurs ontologic (discurs ce termina prin a face vibrația de nerecunoscut) și care, ca maestru, era pe cale să facă același lucru cu discipolii lui, devenea personaj într-un "scenariu vibratoriu" care îl ucidea tocmai pentru că era un scenariu nevrotic și bazat pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
această violență. Violența este un fenomen: ea este situată, actualizată, construită socio-istoric. Perioada istorică pe care o traversăm pune altfel problema acestei universalizări a violenței: civilizația hipermediatică în care trăim difuzează fără încetare fapte diverse violente, care capătă un statut ontologic diferit, devenind dovezile unei sălbăticii crescânde, indiferent de realitatea cantitativă a evenimentelor relatate. Fabricarea violenței în școală de către mass media nu este în principal rezultatul expunerii la desene animate sau benzi desenate violente, ci produsul bombardării cu imagini reale în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nume pentru teorie, înseamnă că logica unei paradigme nu se întîlnește decît parțial cu cea a alteia. Înțelesul este dat doar în cadrul paradigmei; el se mișcă doar prin translații. Ca de obicei în translațiile de limbaj, o parte din contextul ontologic se pierde pe drum. Exprimată în termeni metateoretici, teoria kuhniană a sensului este holistică: întregul (adică paradigma) dă sensul părților sale. Dacă Holsti nu ține seama de această accepțiune a paradigmei, el nu are cum să susțină ideea că paradigmele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
al lui Kuhn, Mastermann (1970) descrie înțelesul relevant din acest punct de vedere ca Weltanschauung. Faptul că termenul este folosit cu sensul său originar din germană nu este întîmplător. În lucrarea lui Mastermann, acest termen se referă atît la nivelul ontologic, cît și la cel normativ. Weltanschauung, care literal înseamnă felul în care cineva privește lumea, implică în primul rînd o selecție a acelor fenomene care sînt asumate ca entități de bază ale realității. Cînd Margaret Thatcher a spus că "nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
felul în care cineva privește lumea, implică în primul rînd o selecție a acelor fenomene care sînt asumate ca entități de bază ale realității. Cînd Margaret Thatcher a spus că "nu există societate, ci doar indivizi", aceasta presupune o asumpție ontologică. Evident, aceste asumpții nu sînt neutre din punct de vedere al valorii. Prin urmare, conceptul de Weltanschauung impli-că și un al doilea nivel, un nivel normativ. Pentru liberalismul lui Thatcher, de exemplu, asumpția ontologică poate avea implicații asupra justificării necesităților
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doar indivizi", aceasta presupune o asumpție ontologică. Evident, aceste asumpții nu sînt neutre din punct de vedere al valorii. Prin urmare, conceptul de Weltanschauung impli-că și un al doilea nivel, un nivel normativ. Pentru liberalismul lui Thatcher, de exemplu, asumpția ontologică poate avea implicații asupra justificării necesităților colective în raport cu libertățile individuale, să spunem taxele, sau chiar asupra însăși noțiunii de drepturi colective. Ceea ce s-a întîmplat în disputa paradigmelor a fost că aceste două componente au fost alăturate în mod greșit
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a fost propusă o soluție menită să alunge confuzia dintre școlile de gîndire și paradigmele în domeniul relațiilor internaționale, pe de o parte, și ideologiile anglo-americane pe de altă parte. Această soluție a suprimat componenta normativă a Weltanschauung. Restul presupozițiilor ontologice despre "ființă" au fost puse în legătură cu problema epistemologică a naturii cunoașterii, precum și cu chestiunea metodologică a felului în care este dobîndită cunoașterea. Așa cum vom vedea mai tîrziu, ultimele două au fost îmbinate. Acest curent a dus la limită transformarea metateoretică
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și de critică: interpretarea constituită epistemologic a istoriei și critica internă teoretică, conceptuală și filosofică a interpretărilor date. Pe lîngă dihotomia naturalism-interpretivism, orientarea metateoretică din anii '80 se mai referă și la o altă dihotomie, de data aceasta la nivel ontologic și metodologic: disputa agent-structură (Wendt 1987, Dessler 1989, Carlsnaes 1992). Au existat cîteva neînțelegeri cu privire la miza acestei dispute. Așa cum a avertizat Wendt (1991, 1992b), ea a fost adesea redusă la o discuție despre nivelurile de analiză. Aspectul important al dezbaterii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
gri a matricei (vezi fig. 12.1), numai pentru că acestea sînt mai puțin convinse în legătură cu falsificaționismul din științele sociale, sînt mai sceptice față de analizele cauzale (de cele mai multe ori, unidimensionale) menite să stabilească legi, înțeleg altfel cercetarea empirică, au alte asumpții ontologice (asupra structurilor sau asupra unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu a doua dezbatere și cu a treia dezbatere a lui Yosef Lapid (1989a). O abordare normativ-ontologică este normativă întrucît ea își plasează în mod explicit explicațiile într-un context etic. Orice altceva va apărea ca nefolositor și absurd. Este ontologic întrucît definește scopul științei politice ca fiind crearea unei ordini bune, de obicei bazată pe o concepție religioasă sau umanistă asupra naturii umane. Această metateorie corespunde perfect primului stadiu al disciplinei relațiilor internaționale, cînd aceasta și-a căpătat statutul de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]