3,552 matches
-
ajută la nimic să înțelegi. Ologu luă cârjele și se săltă pe picior. Țopăi până la ieșirea din gang și privi în stradă, spre curtea bisericii Sfântul Gheorghe, apoi făcu semn : — Liber ! Hai înapoi, la treabă... De data asta alene, cu orbul ceva mai hotărât, căci acum știa drumul, chiar dacă îl citea de-a-ndoaselea, cu Coltuc privind spre pridvorul bisericii și spre ceasul cel mare din stația de tramvai și cu Ologu țopăind voios pe cârjele sale și fredonând un cântec lipsit de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are o autorizație, dar nu-și dă seama. Decât când i-o ia. Așa că mai bine stai liniștit și vezi-ți de treabă, că sperii clienții... Costică Ologu țopăi ca un vrăbioi. Vru să mai spună ceva, dar se răzgândi. Orbul întinse mâinile, ca la predica de pe munte. Iar Coltuc își inventă mai departe lumile lui. Astăzi treceau oamenii-flori. Era un fel de lan de floareasoarelui. Două lanuri, mai exact, două lumi încrucișate. Unii cu fața într-o direcție, alții în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un Dumnezeu șchiop. Cine te oprește ? întrebă Fane. Nu știu, mă gândesc și mi se face milă de el, așa șchiop și știrb... Mai bine iau totul asupra mea. O să fiu eu Dumnezeul șchiopilor. Tu, Chiorule, ai să fii Dumnezeul orbilor. Fiecare cu Dumnezeul lui. Și tu, chiștocule ? Coltuc rătăcea printre florile lui. — Eu, ce ? întrebă, tras îndărăt din lumile încrucișate. — Tu al cui Dumnezeu ești ? — S-o găsi cineva să se închine și la mine, spuse flăcăul, nehotărât. — Tu nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care puțini, în graba lor, se opreau să le dea. Cât o fi ceasul ? oftă Fane. — Uită-te colo, la ceasul din stația de tramvai, zise Ologu, hlizindu-se. Ce, ești chior ? — Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat - și pe bună dreptate - orbul. — Uite-așa. Azi e ziua mea. — Cum mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat - și pe bună dreptate - orbul. — Uite-așa. Azi e ziua mea. — Cum mai ții minte când te-ai născut ? — Să moară mă-sa dacă mai țin minte, acceptă Costică șchiopul. Dar mă simt ca un nou- născut. Azi-noapte mi-a căzut ultimul dinte. L-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe pernă și nu l-am găsit. Cred că l-am înghițit în somn. Ridică, biruitor, cârja și făcu semn spre stația de tramvai. — Hai, Chiorule, ia piticania la remorcă și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți huruind, și, la urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei pași, bordura
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar eu vorbesc de început de tot, adică mai dinainte să mă nasc... Costică Ologu clătină din cap, privind neajutorat spre Fane Chioru. Acela tocmai terminase de mâncat și-și lingea degetele. — Fiecare cu nașterea și cu moartea lui, spuse orbul, tărăgănat. Nimeni nu poate să se nască în locul tău. Și mai ales nimeni nu poate să moară în locul tău. Mai e pâine ? Aș mai mânca o felie, unsă cu muștar... — Mai e, spuse Costică, îndepărtând totuși farfuria. Dar e a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se așeză lângă ei. Ce-i, mă, șontorogule ? spuse, cu un glas gros și dogit, ca o gheață crăpată. Ce strigi așa la lume ? — Dă-i tu, mamă, ăstuia micu’ să mănânce. Noi nu ne pricepem. — Tu cine ești ? întrebă orbul, căutând să dibuie cu privirile lui uscate. — E Panselia, repetă Ologu. E tot ca și noi, pe străzi, da... altfel... Fane Chioru întinse mâna spre ea. Panselia se feri, privind întrebător spre Ologu. Acesta încuviință și atunci femeia se apropie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dibuie cu privirile lui uscate. — E Panselia, repetă Ologu. E tot ca și noi, pe străzi, da... altfel... Fane Chioru întinse mâna spre ea. Panselia se feri, privind întrebător spre Ologu. Acesta încuviință și atunci femeia se apropie până când degetele orbului o găsiră. Îl lăsă să și le treacă încet peste fruntea, obrajii și buzele ei. — Ești frumoasă, zise. Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la băiatul ăsta de ce nu ceri ? mai nădăjdui Ologu. Lasă-l, săracu’... spuse Panselia duios, îndesându-i ultima bucată în gură. Nu te uiți la el, că nici măcar labă nu e-n stare să-și facă ? La vârsta lui, interveni orbul, poți s-o faci și-n vis... — Gata ! hotărî Costică, opintindu-se să se ridice. Gata, că ne apucă tristețea ! Hai, înapoi la treabă... Scoase din buzunarul de la piept un pachet turtit, căută o țigară mai puțin scuturată și i-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să țâșnească din fiece pas o grație care-ți tăia răsuflarea. Orbul îi simți cel dintâi parfumul care se prefira înaintea ei ca un sunet de flaut. Ologu se trase un pas - singurul pe care îl avea - înapoi, cât pe ce să se încurce în cârje și să cadă. Ea se opri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pas - singurul pe care îl avea - înapoi, cât pe ce să se încurce în cârje și să cadă. Ea se opri în fața flăcăului. — Fiecare dintre noi are publicul lui, explicase Fane Chioru, de cum se întâlniseră. Unora le e milă de orbi și nu pot să sufere șchiopii, zic că ologul e omul dracului. Altora, care au vreun șchiop pe-acasă sau chiar ei au câte un beteșug încovrigat și ascuns în ghete, li se rupe inima de mila lor și se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să sufere șchiopii, zic că ologul e omul dracului. Altora, care au vreun șchiop pe-acasă sau chiar ei au câte un beteșug încovrigat și ascuns în ghete, li se rupe inima de mila lor și se uită la noi, orbii, chiar dacă avem ochii goi și străvezii și uscați de pește mort, ca la niște prefăcuți. Cât despre tine, flăcăule, nu știu ce să zic. O fi ceva și cu ăia ca tine, altfel n-ar așeza lumea pe socluri tot felul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar așeza lumea pe socluri tot felul de statui fără picioare și brațe. — Lui o să le fie mai ușor să-i facă bustul, spusese Costică, dezgolindu-și gingiile vinete, de cimpanzeu. Conform cu ori ginalul. — Tacă-ți fleanca, i-o retezase orbul, peste obiceiul lui. N-ai înțeles nimic. Nici nu era ceva în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere. Ea scotoci în geantă, scoase o portocală mare, ca un glob luminos, și i-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încercă să scoată o vorbă, dar prin menghina degetelor celuilalt nu ieși niciun sunet. — Îl aduce soru-sa dimineața, răspunse Ologu, văzând cum flăcăul se înroșește, cu ochii holbați, de strânsoare. — Soru-ta, ai ? Și cu cine lucrează soru-ta ? — Cu nimeni, interveni orbul. Îl aduce că n-au din ce trăi... sunt oameni necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au din ce trăi fac ca stârpitura asta, noi din ce-am mai trăi, boșorogule ? Nu te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care ajunge primul la tine, măcar că fiecare are de patru ori mai multe picioare... De dinții din gură nu mai vorbim... Și ascuțiți... N-ar fi păcat să n-aibă și ei, acuma, de sărbători, pomana porcului ? Se întoarse spre orb, care păruse atent la vorbele vlăjganului : E valabil și pentru tine, neîngropatule... Și înainte de a se depărta : — Mâine, la Mitropolie, la poalele dealului, cum urci, pe dreapta, acolo e sectorul nostru. Poți să vii și tu, Venus din Milo. Începe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să fii așa ticălos... Și lumea parcă s-a mai ticăloșit, îi răsunau lui Coltuc în urechi cuvintele Ologului în timp ce privea umerii gârboviți ai Melaniei, pe trotuarul de pe strada Viitorului. Uită-te cum ne-am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie pe rafturi și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de colea. Nu-ți sare banul din buzunar la olog, dai de ciung. Și încă ce ciung, a-ntâia ! Nu-ți place nici de ciung, îți pune capac chiorul. Avem pentru toate gusturile. Semnele prevesteau, într-adevăr, o zi bună. Orbul și Ologu își deșertară de mai multe ori farfurioarele în buzunare, lăsând doar câte un ban, de sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba lui îmbia la o varietate de milostenii. Băteau clopotele cele mari de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai bine nu... — Asta așa e, încuviință Ologu. Betegii se opresc în prag. În biserică au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică. Și lumânări la ce-mi folosește să aprind ? — Lumânările nu sunt pentru noi, spuse Coltuc. Sunt pentru morți... — Cu atât mai mult, adăugă orbul. Eu sunt singurul mort pe care-l cunosc... — În curând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică. Și lumânări la ce-mi folosește să aprind ? — Lumânările nu sunt pentru noi, spuse Coltuc. Sunt pentru morți... — Cu atât mai mult, adăugă orbul. Eu sunt singurul mort pe care-l cunosc... — În curând, cum te văd, ricană Ologu, nici de ăsta n-o să-ți mai aduci aminte... — Tacă-ți gura, șontorogule, i-o tăie, neobișnuit pentru el, orbul. Ți-a ajuns mintea după cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cu atât mai mult, adăugă orbul. Eu sunt singurul mort pe care-l cunosc... — În curând, cum te văd, ricană Ologu, nici de ăsta n-o să-ți mai aduci aminte... — Tacă-ți gura, șontorogule, i-o tăie, neobișnuit pentru el, orbul. Ți-a ajuns mintea după cum îți sunt și picioarele... Costică Ologu ridică din umeri. Făcea asta destul de des. Mișca din brațe și umeri, asta îl ajuta să pară teafăr. Slujba se apropia de sfârșit. Unii ieșeau și coborau dealul încet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nășteam copac, n-aveam nevoie să mă reazem de nimic. Și câinii ce altceva puteau să-mi facă decât, cel mult, să se pișe pe mine ? — Dacă ar fi să te iei după câtă frică e pe pământ, spuse tărăgănat orbul, atunci lumea e prea plină de ologi. Eu m-am născut cu frica asta, șopti Coltuc. Nu pot să scap de ea. O să mor și tot n-o să mă vindec. Cei care urcau se amestecau cu cei ce coborau. În
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lung, strâns la spate, cu bărbi nepieptănate și straie călugărești, cereau bani pentru repararea mănăstirii. — Uită-te la pungașii ăia, spuse Ologu. Îndemn inutil pentru Fane Chioru. — Unii care fac pe călugării... îl lămuri Costică. — Și lumea îi crede ? întrebă orbul, fără să-și mute privirea. — Așa s-ar zice, constată șchiopul. Ca s-o zic p-a dreaptă, sunt jegoși și nemâncați la față, se prefac bine. Asta e, trebuie să ai două mâini și două picioare, ca să te poți preface
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușuind ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în pavaj. — Vine mașina Jandarmeriei ! strigă. Hai s-o ștergem de-aici ! — Jandarmii nu s-au luat niciodată de noi, spuse orbul, adulmecând aerul în căutarea primejdiei. Crezi că n-or fi având și ei podele de spălat ? — S-au oprit... observă Coltuc. Oricum, n-am putea să fugim, ar trebui să trecem pe lângă ei, în vale. Că de urcat, să scăpăm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să fugim, ar trebui să trecem pe lângă ei, în vale. Că de urcat, să scăpăm pe partea ailaltă... — Te pomenești că au o altă mașină în susul dealului, se neliniști de tot Ologu. Ne-au înconjurat ! — Da’ cine te crezi, ricană orbul, că, dacă ar vrea să te prindă, să trebuiască să te înconjoare ? — O să ne prindă Crăciunul frecând la podele, suspină Costică. Și nu e decât Sfântul Andrei, mâine e abia 1 De cembrie... Jandarmii roboteau împrejurul mașinii, de fapt un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]