3,686 matches
-
moldovalah. Stăm cu toții atârnați de neliniștea știrilor europene, ne exaspe rează criza iresponsabilității grecești (alintul narcisiac al unui popor deprins cu dolce far niente, cuplat, din neferi cire, cu teroris mul sindical și manifestațiile à la Mai 68-ul francez), ororile hooligan-ismului din spațiul britanic (văr bun cu glugismul negru tip racaille din banlieu-rile franceze), apetitul troțkist al „indignaților“ care vor să ocupe Wall Street, agită suburbiile Romei, răvășesc Spania, presează referedumul englez împotriva UE ș.a.m.d. Se visează o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe de alta: de străvechea, nenorocita energie autodizolvantă a Dreptei, cea plină de individualism și impulsuri centrifuge. „De ce dvs. - și oamenii ca dvs. - nu ați intrat impetuos în politică în 1990? Și de ce refuzați s-o faceți și acum, când oroarea este cu atât mai mare? De ce v-ați deresponsabilizat singuri și lăsați totul pe umerii noștri?“ Nu credeam că o astfel de întrebare, care m-a umilit la începutul anilor ’90, mă va tulbura în așa măsură la două decenii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doua zi, m-am devalizat cumpărând de la „doamna Jeni“ cele cinci volume (la 300 lei), inexistente în librării. Dar m-au luat și dracii: faci tu ediție de opere complete Caragiale doar în 400 de exemplare, la ditamai centenarul morții!? Oroare sado-maso! Mi-am amintit revoltat că un volum din corespondența lui Mircea Eliade, ediția Handoca, a apărut, acum câțiva ani, la Editura Academiei, în 300 ex., ca și excepționalul Dicționar cronologic al romanului românesc, o valoare care ar trebui să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a pălit nostalgia sintezelor de istorie literară. Uite că nu am avut parte de plănuita retragere confesivă. Și nici de-o ieșire aprigă din arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de care, mă credeți sau nu, abia zilele trecute am dat stupefiat cu ochii. Întâmplarea (mai precis: ceasul rău) face ca tocmai când croșetam subiectele de mai sus să fi intervenit scandaloasa decizie a guvernului Ponta privind trecerea Institutului Cultural
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu-și luase palma degeaba, și tot numai o dată sucise cam nervos gâtul unuia ce se amestecase unde nu-i era locul. Cum insă Lică plecase repede de acolo, aflase în urmă că victima și-a regăsit răsuflarea. Lică avea oroare de brutalitate, dar era cam iute. Deși nu era cazarmagiu, ii plăceau tunica, galoanele și slujba lui. El nu vroise să fie sublocotenent. Ar fi trebuit să treacă un examen și, cu toate asigurările șefilor ce-1 împingeau, avea groază
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se petrecuse într-o dimineață, cu simplicitate și fără nici un simptom precursor. Era singur cu feciorul. Simțise valul abia când era ajuns în gură. Făcuse un semn spre apartamentul Adei și se aplecase în cuvetă. Alb ca pânza, privise fără oroare sângele. Se culcase încet pe pat, nemișcat. Când Ada intrase, îl găsise cu o batistă pe gură. Ridicase un deget subțire și-i arătase ligheanul. Nu mai ura pe nimeni, nu se mai iubea pe sine. Totul era acum încetinit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de vieți sfărâmate. Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc. Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc asemenea lui, așijderea ție, dar viața mea nu-i, prietene decât o moarte vie. Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul ororilor îmbrățișându-mi lespedea de patimi și chin, aștept Arhanghelul zorilor, aștept Învierea, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, amin!” („Amin”) Cunoscându-i apetența pentru poezie autentică, i- am răspuns dorinței sale de a-i da în scris poezia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
filosoful și poetul de geniu Nichifor Crainic intitulându-și o carte de răsunet cu această sintagmă: “Nostalgia Paradisului”. Gheorghiță Savel simte cum durerile naționale nu i le micșorează pe cele personale, are momente când îl copleșesc chiar după ce a dezvăluit ororile prin care a trecut, depunând mărturie detaliat în cartea al cărei narator este, și-n interviurile date ziariștilor. Contrar convingerilor părintelui Roman Blaga, trecut și el prin reeducarea prin tortură a martirajului de la Pitești: “Nu are rost să vorbim despre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
prin care a trecut, depunând mărturie detaliat în cartea al cărei narator este, și-n interviurile date ziariștilor. Contrar convingerilor părintelui Roman Blaga, trecut și el prin reeducarea prin tortură a martirajului de la Pitești: “Nu are rost să vorbim despre ororile care au fost în închisori, ci despre biruințele noastre sufletești, victoriile din adâncul ființei noastre care ne-au dat posibilitatea să ne ridicăm la lumină, considerând suferința ca acces la îndumnezeire”...”pentru că la capătul suferinței am primit darul de a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
au dat posibilitatea să ne ridicăm la lumină, considerând suferința ca acces la îndumnezeire”...”pentru că la capătul suferinței am primit darul de a iubi și ierta”... cu observația lui N. Steinhardt că autentica iertare înseamnă renunțarea memoriei la a reține ororile suferite, dând posibilitate ființei umane să reînflorească, păcatului căderii primordiale nimeni nu i se poate abstrage. În sprijinul părintelui martir Roman Blaga și monahului bibliotecar de la Sf. Mănăstire Rohia, scriitorul de o rară sensibilitate, convertit în penitenciar la ortodoxie, cel
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
complecși de cultură, filosofi și poeți, care au trecut prin infernul penitenciar comunist, cu mulți, foarte mulți ani de iad, pe autor Dumnezeu ocrotindu-l să beneficieze doar de câțiva ani de surghiun și să cunoască parțial nesfârșitul lanț al ororilor pe care cei cu lungi termene = somități românești în toate domeniile, dar și atâția tineri, capacități sclipitoare, care în condiții de normalitate ar fi făcut o Românie ca soarele sfânt de pe cer. Ce categorie socială a scăpat de ororile comunismului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
al ororilor pe care cei cu lungi termene = somități românești în toate domeniile, dar și atâția tineri, capacități sclipitoare, care în condiții de normalitate ar fi făcut o Românie ca soarele sfânt de pe cer. Ce categorie socială a scăpat de ororile comunismului transplantat în România daco-latină, solară prin sensibilitate și dragoste de viață, prin potențele creative și cumsecădenia proverbială, de către nesătuii uralieni fără Dumnezeu și considerație pentru om? Niciuna! De la vlădică la opincă, piatra de moară comunistă s-a răsucit pe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mâna oricui. Infatuarea, cinismul, cruzimea, ies la suprafață. Începe să facă victime. Tot mai numeroase. Dictatura, de orice nuanță ar fi și oriunde s-ar institui, se manifestă prin teroare. Aceasta în societatea profundă (a celor mulți și cinstiți) naște oroare. Teama strecurată în oameni continuu și oricând, depersonalizează, alterează moral, desfigurează, îmbolnăvește, îndobitocește, spală creierele (brain-washing), realizează omul de tip robot. Oamenilor li se creează situații compromițătoare, de la cele aparent inocente, precum complicitatea, până la cele mai implicative, mai încadrabile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
plină de inspectori sovietici, k.g.b.-iști, călăi cu stea roșie în frunte, scoaterea la suprafață și în posturi de comandă-control-execuție a fel de fel de alogeni și a tuturor gunoaielor sociale autohtone, etc., etc., și în fruntea tutror ororilor, beciurile și camerele de anchete ale satrapilor securiști, ale securității partidului, nelegiuiri fără număr... Pe patul de moarte, un tiran predă puterea altui tiran, care faraonic avea să-l neantizeze făcându-și loc sieși cât mai sigur. Acesta, cu aceleași
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu reușesc eu. Cred că știu acum ce e cu obsesia deșertului la mine. Simt o mare uscăciune în suflet. Singurătatea adevărată nu e cea din jur, care nici nu mai contează, ba chiar mă scutește de eforturi suplimentare. 63. Oroarea mea de spital datează din cea mai grea iarnă pe care am vîzut-o vreodată. Iarna anului 1954 a transformat Bucureștiul într-un sat asediat de zăpezi. Nămeții acopereau mașinile prinse de viscol pe stradă și ajungeau până aproape de vârfurile gardurilor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
făcuse să uite zilele petrecute prin saloane. Nu mai existau pentru el decât umilințe, mizerie, decădere, dispreț. Deodată, ridicând capul, a zărit un prieten, care-l saluta ridicîndu-și pălăria. Uneori, un gest, aparent minor, poate salva o lume plină de orori și dezastre. Din păcate, sunt atât de rare! 27. Presupun că modul în care ne asumăm eșecurile are o mare importanță. Uneori, acceptîndu-le, se mai poate salva ceva prin egoism. La mijloc, nu e doar o chestiune de onestitate. Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
leagăn Îndopîndu-l cu supă și auzea Îngrozitoarele diminutive cu care servitorii deformau numele copiilor ei: „Am impresia că degeaba le-am pus nume atît de frumoase, spunea. Dacă i-ai auzi cum zic Cintita În loc de Cinthia, Julito În loc de Julius, ce oroare!“ Vorbea cu cineva la telefon, dar Julius abia auzea ce spune, fiindcă, ajungînd la fundul farfuriei de supă și de atîta legănat, i se Închideau pleoapele, adormea Încet-Încet și, gata, metisa cea frumoasă Îl lua În brațe și-l ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui prea mari, așteptând ziua când avea să le readucă la viață. Doar barca îi mai oferea acum o satisfacție durabilă și asta doar ca platformă pentru continuarea reflecției cognitive. Se chinuia să vadă un film artistic până la sfârșit. Avea oroare de invitațiile periodice la cină, deși, ca să respectăm adevărul, se simțea în general bine când seara își intra în ritm, iar gazdele puteau conta pe el să aprindă câte un foc de artificii cu un subiect bizar de conversație. Povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cauză-efect avea să fie înlocuită de hățișuri de rețele încâlcite. Dar, fără îndoială, exista o corelație între Capgras și paranoia. În cazul ăsta, faptul că rezultatele lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a persecuției și clovnerie le țineau la distanță, asta n-avea cum să reiasă din testele lui Weber. Mark se minuna de jargonul profesional al lui Weber. —Frate! Dac-aș vorbi ca tine, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cred că văd, deși nu văd. Oameni pentru care timpul s-a oprit. Oameni care cred că membrele lor aparțin altora. Ne puteți spune care-i cel mai ciudat caz pe care l-ați întâlnit până acum? Un spectacol al ororilor, desfășurându-se în direct în fața a milioane de oameni aflați la micul dejun. Exact cum fusese acuzat în recenzii. Vru s-o roage s-o ia de la capăt. Secundele treceau, mari, albe și înghețate ca Groenlanda. Deschise gura ca să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bibliotecă, pe care Karin le tot înnoia. —L-am găsit, spuse el. Sindromul lui Cotard. Ea aruncă înapoi pe pat pătura cenușie de lână și se strecură sub ea. Citise totul despre el, își petrecuse un an întreg cercetând toate ororile de care era în stare creierul. Un alt sindrom de identificare greșită, poate o formă extremă de Capgras. Moarte nesesizată: era singura explicație posibilă pentru că se simțea atât de desprins de toată lumea. Cum poate să-l facă acum? După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de fapt acum pot să spun că am vrut să-l am pe Alexandru, deși atunci când l-am făcut nu știam ce-o să fie. A fost Alexandru. Am avut foarte mari complicații la - acum trebuie să pronunț cuvântul, deși am oroare de el - naștere. Am stat trei săptămâni în spital, în secția septică, pentru că am făcut în fiecare zi, timp de trei săptămâni, 39 cu 6. În timpul cezarienei, doctorița a uitat să ligatureze un vas și s-a făcut un hematom
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
de conștiință. Eroul trăiește drama intelectualului în confruntarea cu războiul, după cum sublinia P. Constantinescu <ref id="11">11 Constantinesu, Pompiliu, op . citată . , p .253. </ref>: Gheorghidiu încearcă să reconstituie starea de spirit prin care a trecut până în clipa respectivă, demonstrând ororile războiului. Subsolul capitolului, prin citatele de E. M. Remarque și E. Junger, creează fundalul general-uman al războiului și sporește gradul de autenticitate, printr-o mărturie în plus. El observă și înregistrează "panica, lașitatea, frica, superstiția, insesibilitatea combatantului." Ofițerii Corabu și Orișan
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
adăpost“ de propriii copii, eventual protejat de adulația unei soții dispuse să preia rolul de tampon între el și realitatea ignară, punându-i pe toți să umble în vârful picioarelor pentru că marele om lucrează, mi se pare și astăzi o oroare. Schimbarea aceea nu a însemnat întoarcerea la citit și la scris, ci trecerea la altceva, la altfel de citit și de scris - o spun conștientă de tot patetismul periculos al acestei afirmații. Am simțit atunci pentru prima (dar nu singura
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
Într-o zi o să devin vegetariană. În ziua în care viața mea îmi va aparține din nou, voi termina romanul lui Toma și voi deveni vegetariană. Vreau de asemenea să nu mai vorbesc timp de un an de zile. Am oroare de cantitatea de cuvinte din viața mea. Toma își plimbă degetul mijlociu în josul coloanei mele vertebrale. Sau poate gura mitralierei ? Nu pot ști sigur. Eu țin cârnații ăștia cu amestec de pătrunjel în mână și mă uit la ei de parcă
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]