21,114 matches
-
va-ți ascunselea prin toate ungherele. Privea neputincios cum se topea schitul ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a luat pistolul? Dați-mi pistolul! Vă împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până în scutece. Da, sigur, cineva răstălmăcește ordinea Domnului! Petru, speriat, a privit cerul: soarele s-a ascuns după nori, zorii coborau peste Bistrița cu lună plină. Dumnezeu, speriat, privea cerul. Sta în cenușă, întins pe spate, cu o desagă de oase sub cap: zorii coborau peste Bistrița pe umerii unei cruci. De pe trupul lui Petru, una câte una, s-au desfrunzit mantia, rasa, dulama, reverenda, brâul, cămașa, mirul, împărtășania, rugăciunea. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Adu-l la mașină! Este trecut de 10, ne apucă miezul nopții în creierul munților. Doamne, pogoară-te cu plug peste mine și mă fă brazdă, și mă seamănă, și mă culege ca pe un rod! Doamne, scapără cremene din oasele mele nevrednice și mă aprinde ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează cenușa aceasta și o desăvârșește pe ea, amin! 70. Domule prefect, misiune îndeplinită. Fără urme, Ieremio? Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
metal, cu picioarele fixate în beton, cu spătarul rupt, în fața a două urme proiectate tot mai adânc, Petru justifica absențe: Moartea în afara sângelui este mai curată decât moartea sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor este mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt ochii cerului; înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu spătarul rupt, în fața a două urme proiectate tot mai adânc, Petru justifica absențe: Moartea în afara sângelui este mai curată decât moartea sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor este mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt ochii cerului; înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu țineau de plapumă caldă; stelele, bulgări de gheață lipiți de cer, de pământ, de inimă. Se rostogoleau stelele precum ochii unei vite înjunghiate în iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prea poate să arate taman precum pretinde, dar intensitatea simțirii mele aprinde cum Îi vine mai la Îndemînă amănuntele Înfățișării ei ajunse În privirea mea dispărută. Eu pot să mi-o reprezint cu totul altfel decît În carnea și-n oasele sale, dar, dacă apariția ei Îmi transmite anume semnale, negreșit mi-o Închipui minunată. Și culmea este că o văd instantaneu, ca o răsărire din valuri, ca o inflamare de culori. Ciudatul meu ecran lăuntric se Însuflețește dintr-o dată. Ajung
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
avea să reapară după alți doi ani. Dar reluarea traiului de unul singur În vechea casă n-a fost deloc ușoară pentru Weisz În primele două-trei luni. Răteștenilor nu le venea să creadă că era chiar el, În carne și oase, drept care o luau prin șanț, nu pe trotuarul din fața casei În care bănuiau că se aciuase nu omul, ci stafia lui. Ba se mai spunea că toate fantomele membrilor familiei sînt acolo și fac noaptea tot felul de vrăji jidovești
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
straița sub cap, cu cerga deasupra și cu picioarele obligatoriu spre centrul barăcii. De gătit, aveau să-și gătească singuri la cazan pe seama a ceea ce li se va pune la Îndemînă: cartofi, fasole, alte legume, făină de porumb, slănină uneori, oase. Vor căpăta și pîine bine drămuită, În funcție de cum se vor strădui să muncească. — Ăștia-s meșterii voștri, ascultați-i ca pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles. — Are, a lófaszba, de pus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Florico, zicea Marinescu, cum e cu mangalițele alea ale dumitale? Floare s-a jurat că a văzut la viața ei zeci de motohalițe, ba-n copilărie, alături de tatăl ei, l-a văzut chiar și pe dracu’ pescar În carne și oase, noaptea, pe Crasna, cînd stătea ăla cu o sită mare În susul rîului și nu-i lăsa pe bieții oameni să prindă nici măcar porcușori, le fura toți peștii, iar dacă ei se mutau mai sus, spurcatul urca și mai spre izvoare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În urmă cu mai mult de douăzeci și cinci de ani, ai Înțeles? Vino, nebunule, În Deutschland! O să merg cu tine peste tot, am să depun mărturie că eu sînt aceea cu buzele pale, chiar și cînd sînt rujate, În carne și oase, eu, Erica Baum von Sagas in Siebenbürgen...! Proiectele ei deveneau tot mai incandescente pe măsură ce coniacul se Împuțina. Am azvîrlit o piatră În apă. A plescăit o dată și a spart, fără ndoială, lacul În cercuri. — Bravo, a sărit ea sărutîndu-mă, cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să se ia după ei, iar cu ceilalți doi prinși la sanie, să Încerce a scăpa cu fuga. Lumina de sus Îi ajuta. Dar cu toată geana lui Dumnezeu asupra lor, cu toate fiarele doborîte, acolo le-ar fi rămas oasele, dacă n-ar fi răsunat din față, nu la mare depărtare, niște detunături de pușcă. Ples neau de trei ori, apoi se lăsa tăcere și iar se auzeau de alte trei ori. Era un semnal, un răspuns la Împușcăturile lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca și ungurii pentru: cap, dinte, obraz, limbă, mînă, frunte, os, sînge, inimă, bărbat, prunc și altele. Pomean Îi numea „hanți“ și povestea că În fiecare iarnă se lăsau la vale spre miazăzi, iar primăvara se Întorceau În ținu turile lor de dincolo de vărsarea Irtîșului În Obi. A pe trecut printre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîmpul de atracție al confesiunilor mele de acum. Are de-a face cu dorul de măritiș al unei tinere tru fașe, apar acolo o vrăjitoare bătrînă, un pumn de guldeni, adică bani de aur adevărat, un diavol În carne și oase, fără coarne, dar cu copită la un picior, apoi un călugăr din munte plin de har, o sanie doldora de zurgălăi În susul Tisei Mari și al Tisei Negre În ziua de Crăciun, un țintirim și un mormînt căscat, oricum, imagini
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înainte de a trece dincolo Mama Floare s-a stins În martie 1964 În casa de pe ulița Luncii din Pișcari, la fiica ei, Maria, născută la Hegewisch, Illinois, În 1907. Zăcea În pat de cîteva săptămîni de la o mare slăbiciune a oaselor. A murit povestind. Nici nu se putea altfel. S-a ridicat În coate, și-a așezat o pernă sub umeri și a Început să macine, nu despre America, nici despre diavolii mărunți ori uriași, cu atît mai puțin despre strigile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mortem nu poate fi atît de subtil, Încît să nu semene cu originalul, de vreme ce dincolo ne recunoaștem rudele și prietenii. Îi identificăm oare după Înfățișare sau după chipul și asemănarea morală cu eul ce a sălășluit În carcasa de carne, oase, nervi și sînge?... De un lucru sînt sigur: că ochiul meu stîng eviscerat În urmă cu mai bine de o jumătate de secol Își va recăpăta funcțiunea și de ase menea imaginea virtuală. A fost Înlocuit atunci cu unul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oamenii că fusese omorât... Și rămăsesem acolo, pe deal. Încă mai erau crucile. Poate mai așteptau și pe alții. Nimeni n-ar fi suit acolo, nici să-l pici cu ceară, se spunea că, dacă ajungi acolo, acolo-ți rămân oasele. Dar eu știam că, dacă stau acolo, am să-L văd din nou. Dacă adorm. Mergeam pe deal, dar somnul nu venea. Nici regele nu venea. Venea, în schimb, odată cu seara, liniștea aceea plină de lacrimi, care sfâșie sufletul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de doctorii Nicu Hliboceanu și Gruia Toaibă, În primul rând. De fapt, pe existența acestora se alcătuiește Întreaga poveste, care e una adevărată, trăită și nu născocită. Autorul insistă asupra traseului zbuciumat parcurs de acești oameni reali - În carne și oase, adică - din două principale motive, care se justifică prin actul creației În sine: portretizarea cât mai completă și mai veridică a personajelor și menținerea În memoria cititorilor de toate vârstele a unui timp istoric În care destinul neamului românesc s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locul unde erau prezentate organele genitale feminine... ― Priviți aici - i-a arătat Gruia desenele cu explicațiile necesare. După ce securistul a urmărit desen cu desen, lingându-se pe buze, a Întrebat: ― Da’ o gagică așa, la mama ei, În carne și oase, nu ai?... Nu jupuită, ca bărbatul de pe copertă. ― Prin piele nu se vede ce trebuie văzut și știut - a răspuns Gruia, tărăgănat. ― Vouă, doctorilor, ce vă pasă? La voi vine gagica, o pui să se dezbrace... Îi asculți inima, Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acolo la un spital de campanie... ― Trebuie să vă spun că până o vinit din spital n-aveam stare - a vorbit tata Toader. ― Cât ai stat În spital, Petrică? - a Întrebat Nicu. ― Vreo zece zile, fiindcă nu a fost atins osul. După vindecare, am revenit lângă Toader și ceilalți... Întâmplarea asta a fost Începutul frăției noastre. Cele ce au urmat au Întărit-o, dar pecetea definitivă a pus-o ultima misiune În care noi doi am fost Împreună. ― Cum s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
considerat că suntem destul de departe de pericol, ne-am oprit, să ne tragem sufletul și să luăm În gură măcar un pesmet și o Înghițitură de apă, fiindcă rom am mai gustat noi când simțeam că ne pătrunde frigul În oase... În acest loc al povestirii, Petrică s-a oprit. A dus ulcica la gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]