2,905 matches
-
permite satului, devenit liber, să-și regăsească armonia pierdută. Cum tot prin foc piere, în Evreul rătăcitor al lui Eugène Sue, necinstitul abate Rodin, agent executor al uneltirilor celor mai atroce ale Organizației iezuite. Victimă a propriilor mașinațiuni, atins de otrava pregătită pentru alții, un foc interior îl distruge: Focul, strigă el, da, focul. Dar focul îmi sfîșie măruntaiele. Ce durere, ce văpaie!" Simbolistica focului purificator și salvator, a focului care șterge murdăria, care risipește spaimele nopții, care alungă forțele întunericului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fi venit de la vânătoare un oarecare Arman și acasă Îl aștepta Ilonka. Când acesta ar fi scos din tolbă, În loc de un cocoș de munte, niște ciuperci pestrițe, numaidecât Ilonka ar fi exclamat: Ioai, Arman dragă, dar asta ciupercă nu mâncăm, otravă este la ea și dacă mâncăm, murim ... Asta ciupercă goloka. O altă explicație ar putea fi printr-un derivat al cuvântului ucrainean galava care Înseamnă cap. S-ar putea justifica prin poziția geografică a pârâului care se varsă În Mureș
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-i! zise baba. Nu fuse nicio oală. Cu ochii tăi, frumoaso, mi l-ai băgat în boală. Vai, Doamne! Zic Asemeni cuvinte mă tulbură 520 La ochi sunt eu bolnavă, și lumea-nbolnăvesc? 525 Da, zise baba. Curge din ochii tăi otravă Și nu cunoști, măicuță, puterea ei grozavă. Sărmanul om tînjește, puterile îl lasă. Și dacă zice iarăși bătrîna cea miloasă 525 Nu vrei să fii cu dînsul puțin mai milostivă, În trei sau patru zile îi rupem de colivă. Vai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Că pentru boala asta nu-i altă doftorie. Vai zic eu bucuroasă; păi dacă e așa, Să vină să mă vadă de câte ori o vrea! Arnolf (aparte) 535 Spurcată vrăjitoare! Ah! Scorpie mîrșavă! Plăti-ți-ar Domnul mila cu care torni otravă! Agnès Astfel veni la mine și-l vindecai de boală. Acuma, spune singur, făcui vreo greșeală? 540 Aș fi putut rămîne așa nepăsătoare Știind că fără mine sărmanul tânăr moare? Eu care simt în suflet durere orișicui, Și care plîng
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
resimțim, vrem-nu-vrem, la un moment dat) sunt alte subteme care domină subconștientul septuagenarului autor. Are dreptate Marcel Proust, afirmând că omul care cade-n acea stare de însomnire „ține în cerc... firul orelor, rânduiala anilor și a lumilor...” și... până la „otrava veghei...” (Emil Cioran) nu mai e decât un pas. însă n-avem voie să uităm că „există întotdeauna o umbră strivitoare” (Bernard-eenri Lévy) care veghează asupră-ne, Fă „încheierea timpului nu este moartea, ci timpul mesianic în care perpetuul se
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o verticalitate tranșantă, privind: germanofilii și antantofilii; extrema dreaptăși extrema stângă; necomuniștii și filocomuniștii; “epurația”; naționalismul și antisemitismul, “rinocerizarea” etc. care ar fi putut, firesc, să bulverseze, transformând, precum ne amintește N. Steinhardt, acest studiu în “leac și antidot și otravă” deopotrivă. și-n acest tumult istoric frapează înainte de orice „ofensiva” generației ’30, insolența tinerilor, „lupta dintre generații” - după aprecierea lui Emil Cioran, „drept cheia tuturor conflictelor”, pentru Fă se dorea a se implanta, la acel timp, „cu frenezie”, o nouă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
obicei pe care mi l-am consolidat, greu de altfel, de peste două decenii. Să nu am sentimente negative ură, invidie, resentimente etc. față de nimeni, pentru că asemenea sentimente îți dăunează mai ales ție, nu celui față de care le nutrești! Suferi în otrava proprie. N-a fost ușor. Cred că prin 1990, chiar în 1996, nu l-aș fi putut ierta pe Sorin. Acum, n-aș putea să nu-l iert! Am o rugăminte nu mă mai întreba despre asta, pentru că mă doare
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
unul singur, de ce să nu fii amabil cu ceilalți? De ce să urăști pe cineva, de ce să invidiezi pe cineva, de ce să porți pică altuia, când e limpede că singurul care suferă în asemenea situații ești tu însuți, autointoxicându-te cu propriile otrăvuri? Profesorul Neculau era foarte tonic, nu doar preda psihologia, ci se și purta cu studenții ca un psiholog cu har propriu. În felul meu, încerc același lucru. Sunt, desigur, momente când nu-mi arde de ore, când am o dispoziție
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
strigi: "Jos, pe un cot", urmat de “Jos pe ambele coturi" a patra oară, îi “Jos pe barbie” a cincea, după care jucătorul respectiv va fi eliminat. Atenție: jocul se continua din poziția respectivă (în genunchi, cot, etc.). Sticluța cu otravă Obiective: Exersarea atenției și a vitezei de alergare. Desfășurare: Unul dintre copii stă cu degetele răsfirate, ceilalți își aleg fiecare un deget pe care pun mâna, iar posesorul degetelor, la fiecare în parte spune: "sticluța, sticluța cu ... ulei" ș.a.m.
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
răsfirate, ceilalți își aleg fiecare un deget pe care pun mâna, iar posesorul degetelor, la fiecare în parte spune: "sticluța, sticluța cu ... ulei" ș.a.m.d, până când ajunge la cel care vrea să prindă și spune la el "sticluța cu otravă", moment în care toți ceilalți fug de el. Cei care erau atinși de cel care prinde fug la un loc stabilit ulterior, iar pentru a fi "despietriți", cei liberi trebuie să fugă pe sub piciorul lor (piciorul trebuie să fie la
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
Misenus pentru că îndrăznise să se ia la întrecere cu el? Unde sunt muzele mărei, sirenele? Unde e Scila? Unde e Caribda?"26. Sufletul omului care scrie își doarme aici somnul de veci, toropit în minciuna vechilor basme. Așa, narcotizat cu otrava lecturilor obligatorii, istețul drumeț nu părăsește leagănul mitologic nici chiar atunci când parcă ar intenționa, în sfârșit, să transmită o emoție personală, sau măcar umbra unei trăiri cât de cât autentice. În ciuda a ceea ce anunța, relatarea întârzie să devină confesiune, pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fiind, cu primul venit (soțul adică, pe care mărturisește, firesc, că nu l-a iubit niciodată), se îndrăgostește de un anume Charles (Signor Leone n-a fost, se vede, singura "aventură") și e pe punctul de a se sinucide cu otravă. Noroc de grijuliul tovarăș de viață, care o salvează la timp, sechestrând-o mai apoi în casă, ca pe un obiect. Totul se sfârșește cu lacrimi și cu explicația prozaică a constrângerilor matrimoniale ("Nu mai pot iubi pe nimeni altul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tace și face. Așa este Doamna Albă. Așa a făcut și cu tine, biet frate plecat în sferele infinitului. Și părinții noștri s-au dus fără să ofteze, săracii, după o viață frumoasă, numai a lor. Ca mâine, când toate otrăvurile albastre, cu toate nuanțele lor până la violetul astral, ne vor liniști într-o țărână de frunze și flori, om ști atunci că o răsuflare de suflet a nu știu cărui trecător există, dacă o mai exista, pentru a trăi. A trăi, infinitiv
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
altul sau alții, precum eminescologii. Unui muzician respectabil i-ar fi ceva mai simplu: ar alege un motiv muzical, cu unduiri de ape cristaline, aduse pe portativ după ultima partidă de pescuit la păstrăv sau la lipan, ar băga ceva otravă dulce luată din autobuzul X, care vine și nu prea atunci când ești foarte grăbit, s-ar face că-și amintește de acea dragoste primă de la treisprezece ani, când a iubit-o ca un adevărat romantic pe bruneta profesoară de muzică
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
reversibilitate, un termen duplicitar, bipolar, cu eficacitate inversată. Acesta precede decizia (între ceva și altceva), o conține, o surmontează, nu se lasă redus la ea. Filosoful francez susține că „pentru Platon, scrierea nu valorează mai mult ca leac decăt ca otravă (...) leacul este neliniștitor în sine (...) nu există leac inofensiv. Pharmakon-ul nu poate fi niciodată pur și simplu binefăcător”. Întălnim specificații similare și la pharmakonul cioranian: descrierea sinelui (fie pentru sine, fie pentru alții), eseistic sau aforistic este ambivalentă: încăntarea stilistică
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
însuși este sursa dezamăgirii”. Decompozitorul romăn cunoștea „pharmakon-ul scrierii”, știa că „scrierea este contrară vieții” (J.D.), dar în același timp îl frămănta absurditatea existenței și fatalitatea conștiinței... așadar: terapie de sine prin scriere (leac), suportabilitate a exteriorului - ca scriitură (J.D.) - (otravă). Scriitura personală, are aparența unei doctorii, ce se poate dovedi pe termen lung nocivă, atăt pe autor, căt și pentru cititor. Deconstructorul francez adaugă: „pentru ca scrierea să producă efectul „invers” decăt cel așteptat, pentru ca acest pharmakon să se vădească dăunător
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
pe scrierile autorilor precum Pascal, Shakespeare, Dostoievski, Mallarmé, Lev Șestov, Benjamin Fondane, Simone Weil sau mistica. Decompozitorul a produs pharmakon, însă această „operațiune” a fost extrem de solicitantă lingvistic, în perioada franceză, cănd prioritară a fost „obsesia pentru stil” (scriitura ca otravă) - ce a presupus o ruptură (de imaginea de sine anterioară) și o renaștere în alt cadru („Cioran s-a luptat cu sine și cu limba franceză pentru a obține botezul unei noi identități”S.B.). A trebuit să „guste” violența pharmakon-ului
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
ei. Curiozitatea acestui peisaj fantastic mai consta și în faptul că nici o vietate nu putea să reziste în acest spațiu artificial, ale cărui parfumuri otrăveau instant orice ființă vie. Prin urmare, însăși Beatrice ajunge să devină o purtătoare a acestor otrăvuri, respirația sa ofilind florile pe care aceasta le primise în dar de la tânărul student Giovanni, care se îndrăgostise de ea. Încercând să o salveze, acesta îi oferă un antidot preparat de profesorul Pietro Baglioni, un personaj antitetic lui Rappaccinni, care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
stomac, aloolul este procesat ci ajutorul unor enzime. Cantitățile mari de alcool cresc riscul de accidente cerebrale, riscul de infarct miocardic; produc agreagarea trombocitelor și eritrocitelor, diminuând aportul de oxigen ( O2) la creier și favorizând obstruarea capilalelor. Alcoolul este o otravă pentru orice celulă, producând leziuni organice și psihice care alterează calitatea vieții. Se spune că: " A recomanda alcoolul pentru protejarea inimii nu este o măsură ințeleaptă. Vrei să fumezi? Deja fumezi? Știi ce este fumatul? Fumul de țigară conține peste
Aripile ți le croiești singur. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Paulina Mandache, Suba Aurora () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2044]
-
n-am putut s-o trezesc. Era o minune, Nilă clătina din cap și l-am descusut. Că înainte de mine Ilie nu arăta așa. Bea, înjura pe ăia din sat (n-a vrut să-mi spună pe cine), avea o otravă în el, și pe el, pe Nilă îl lua peste picior... acum... hm!... Al nîbii, știi cum zice Nilă și râdea și el blând, se dădea pe spate și zicea: "Beți, bă! Hai bă să bem!" Ce să înțeleg eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zis să eliberez imediat apartamentul. Mie mi s-a făcut rău, am Început să plâng și am intrat În baie; Îmi venea să intru În pământ! Nu știam nimic despre relația bunicii mele cu bunicul lui. Dacă aș fi avut otravă În fața mea, mă otrăveam. Am fost la pământ. Nimeni nu era de partea mea. Nelu nu a zis nimic, m-a lăsat să plec În starea În care eram. Am luat un taxi și am mers la o rudă În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
multe victime, încît nu se mai prididea cu îngroparea cadavrelor; simptomatologia descrisă este neândoios cea a holerei asiatice: "Durerile erau atât de cumplite și se înfățișau atât de groaznic încît s-ar fi spus că le pricinuiseră cele mai rele otrăvuri, așa cum păreau să o dovedească vărsăturile și deshidratarea ulterioare, stomacul fiind ca și uscat; crampele care atingeau tendoanele articulațiilor și talpa picioarelor stârneau suferințe atât de vii, încît bolnavul părea a fi pe moarte; ochii își pierdeau treptat puterea simțirii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
medicul socotea a fi dat mai bune rezultate o pudră alcătuită din protoclorură de mercur (3 centigrame) și extras apos de opium (12 miligrame). În ceea ce privește cauzele maladiei, Bassereau era de părere că "holera este rezultatul unei adevărate otrăviri miasmatice. Această otravă ne este necunoscută în forma ei, ca și modul de acțiune asupra organismului. Existența ei nu este relevată decât prin efectele sale. Pare a avea drept agenți vehiculatori aerul și apa". În sfârșit, medicul francez face și unele precizări privind
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumii, silit să fie, să devină, să se nască bărbat, egal cu ceilalți, aidoma lor. Frica îl întâlnește, cu-adevărat, abia acum. Ridică, din nou, privirea spre tavanul de sidef. Conturul de scoică, chipul cu ochii mari și fruntea netedă, otrava lunecând, fosforescentă, spre sânii palizi și tineri. Aliniază cărțile pe pupitru ; pe un colț dintr-o foaie de caiet notează două cuvinte, un șir de cifre. Depune biletul deasupra, peste coperta galbenă. Sâmbăta îl găsește destins, ras, pieptănat, îmbăiat, împrospătat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]