3,270 matches
-
nostru. Dar Frantz, nu. El rămăsese ca pe vremuri, și nu suna bine. Era de-ajuns să zică cineva „Ce zici, Frantz?!“, așa, mai cu intonație, adică, vezi că „he,he,he, știm noi ce și cum, da’ nu ne păcălești, Frantz!“, că putea să te taie de la cartela de pâine, de la aia de gaz, sau de la aialaltă de săpun. Erau fel de fel de cartele... Cartele și puncte. Astea, punctele, le băgase mai ales pentru pantofi, îmbrăcăminte și pânză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am reușit să adorm și, de data asta, din fericire, dacă am visat, imaginile derulate în spatele pleoapelor mele închise n-au fost suficient de puternice încât să mă trezească. *** Aveam două variante simple. Puteam să mă ridic și să-mi păcălesc deprimarea să dispară treptat concentrându-mă intens asupra altui lucru sau să zac acolo și să mă simt nefericită la nesfârșit. Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În ultima vreme, ăsta devenise trucul preferat al lui Theo. Cu toate că nu putea să-l folosească decât atunci când tatăl lui nu purta lentile de contact. Copilul se pricepea însă la exploatarea șanselor, așa că acum, cu garda jos, Hugo a fost păcălit fără dificultate. Ochelarii s-au prăbușit pe podea. În lumina scăzută a veiozei de noapte, lui Hugo i-a fost imposibil să-și dea seama unde căzuseră. În timp ce el se târa în patru labe pe scândurile dure, Theo, acum așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu i-am numărat. I-am pus în debara. Nici nu am nevoie de ei, la o adică. - Dar de ce nu-i numeri, scriitorașule? Știu că ai vrea să-i numeri. Nu face pe niznaiul, pe mine nu mă poți păcăli. Oho, ce-ai mai vrea! Curiozitatea este incomensurabilă, te roade prin interior ca un vierme, te consumă încetul cu încetul, acum o bucată, pe urmă altă bucată. Nu va mai rămâne nimic din tine... Hmm... Curiozitatea, ca o gheară care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
intră în baie. În timp ce se privea în oglindă își spuse că dacă va fi luată la întrebări în legătură cu întârzierea nu va avea de făcut decât un singur lucru. La care se pricepea foarte bine... Bărbații sunt atât de ușor de păcălit. Răsuci robinetul și începu să fredoneze o melodie... 10 Privi iconul care transmitea că bateria laptopului este încărcată pe jumătate. Întreruperea curentului - de ce nu ai luat și asta în seamă, scriitorașule, scrii fără să anticipezi și consecințele? - îl puse un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aplauze! - și vru să dea cu laptopul de pământ. Nu o făcu. Nu putu să o facă. Dar mai citi o dată cum Lucia se pregătea de plecare după ce intrase sub duș și spusese că bărbații sunt atât de ușor de păcălit. Nu ridică ochii mai sus, către un alt paragraf. Dar știu instantaneu că Detectivul tocmai plecase către secție. În prealabil, pe măsură ce se îmbrăca, făcuse haz de un scriitor care visa geamantane cu bani, în vreme ce Lucia urmărea știrile la televizor... Aplauzele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
adevărat, dar îl poți găsi numai prin desenele animate, Bugs Bunny ăla care face tot timpul figuri și îi trage pe toți pe sfoară, în timp ce roade din morcov, dar ascultă la mine, scriitorule, acolo este o aiureală, copiii pot fi păcăliți ușor, sunt creduli, înghit orice snoavă, vai, ce iepuraș drăguț, mai vrem un episod, aplaudăm încântați, uraaaaa, desene și bomboane care afectează dantura, copiii stau prea mult prin povești, aș putea să zic, iar părinții lor sunt direct responsabili fiindcă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sufletului superioară celor precedente, pe care grecii o numesc synteresis (συντήρησις), adică scânteia conștiinței. Potrivit concepției sale, această scânteie nu se stinge niciodată, ne avertizează că facem răul când ne lăsăm învinși de plăcere, sau de mânie, sau când suntem păcăliți de către rațiune. Ceea ce este într-adevăr semnificativ pentru tratarea noastră constă în așezarea scânteii conștiinței alături de „Spiritul care mijlocește pentru noi prin gemete de neexprimat”. Făcând un salt în timp, este relevantă gândirea filosofului și teologului englez John Henry Newman
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de finețe, care exprima patimă și violență. Cu toată duritatea ei afișată, cu tot cinismul usturător, cu toate urletele ce treceau dincolo de garduri, cu toate palmele Împărțite din când În când, În scurt timp Diri nu mai reușea să ne păcălească. Deținutele de drept comun o botezaseră Dirineni. Noi n-am Înțeles de ce această poreclă maghiarizată și i-am spus, simplu, Diri. Într-un târziu, aproape toată temnița a Înțeles că toate demonstrațiile lui Diri nu porneau din nevoia vulgară de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
țării, și, au răcnit, ei, la unison, că, din revoluția asta, a ieșit un ceva mare șI crăcănat! Un ceva care a dus la distrugerea vestitei postăvării și la izgonirea bieților ei muncitori de la bucățica de pâine cu care-și păcăleau foamea zilnică, și, câinecâinește, supraviețuiau. Așa au ajuns, acei bieți oameni, din elita elitelor, În domeniu, niște inși de izbeliște, ai nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei și familiile lor, buhușanii, au Împuns lumea. Palma de tărâm
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În Scriptura veche se vedea cu adevărat care era tăria celui ce făcuse lumea. Undeva exista o Putere. De acolo veneau toate, Într-acolo plecau: nimic nu era În puterea omului, doar mici scamatorii prin care acesta credea că Își păcălește soarta. Se Împreuna cu femei, bea vin, strîngea averi, cîștiga războaie, se urca pe Lună. Se clona - mai nou -, crezînd, În smintirea lui, că va dura veșnic! O sămînță vîrÎtă În azot lichid, aproape de zero absolut, pentru a Încolți, peste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doar la tăietura ochilor, vag oblică, aducea puțin cu Thomas, acesta observase de cum o văzuse. Ochii, tot albaștri; mai senini; așa fusese cîndva și privirea lui Thomas, limpede și nevinovată, multe femei crezuseră că o să-l ducă de nas; se păcăliseră. Thomas era convins că Ann este os din osul lui, nu avea nici cea mai mică Îndoială; data donării, sarcina Helgăi, normală, nouă luni plus șaisprezece ani... Thomas și Helga, după vreo două ceasuri, au pornit spre centrul orașului, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
văzînd-o așa, trebuia să mai existe și cîte un cîine de pază, morala celestă avea, măcar la un colț, un păzitor neclintit În bunicuță; etica pămînteană ajunsese, tot mai mult, pe mîna unor Thomași ce erau fățărnicia Însăși, nu o păcălea nimeni pe Antonia; Thomas al ei le vorbea studenților lui tocmai despre valorile morale, asezonate cu alese principii filozofice, un ghiveci gustos, numai bun pentru vegetarienii vieții, dar care nu ținea de foame, dascălul lor știa bine asta: carnea fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era un supraviețuitor: doar o clipă-neclipă, atît, știa și ce nu trebuia. Găsise ascunzișuri potrivite În cutele minții sale; de acolo porneau, după o vreme, judecăți salvatoare, care se dovedeau, de fapt, doar Înșelătoare; nimeni nu putea fi mai lesne păcălit de către cineva sau ceva decît de chiar sinele său. Thomas, așa cum i se mai Întîmplase În ultimii ani, se gîndea - dar sub alte impresii acum - care ar fi fost viața lui dacă s-ar fi Înrolat cu Jesper În Legiunea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
combinatorii. Era romanului industrial a început, acum este timpul ca noi, maeștrii romanului artizanal, să ne retragem. Oricum, ultimele decenii au fost extrem de obositoare pentru noi. Ultimii noștri căutători de perle au îmbătrînit, ultimii noștri vînători de talente s-au păcălit. Iată-ne la ora închiderii. în momentul cînd, într-una din ultimele cafenele decente ale Europei, vi se va șopti o anumită formulă magică la ureche, să știți că după dumneavoastră ușile clubului se vor închide. 27. Cred că aveam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ezitare, cu un glas hotărît dar calm, privindu-l drept în ochi și chiar punîndu-i o mînă pe umăr, că așa ceva nu a existat niciodată aici.” toată această lume nu reuși însă nici să mă destabilizeze și nici să mă păcălească. mai ales cînd își puneau mîinile pe umărul meu în încercarea de a fi cît mai convingători. (Vă jur, cînd cineva vă pune o mînă pe umăr și vă privește drept în ochi încercînd să vă convingă de ceva, ceea ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atenția. trăim o epocă în care romanele-fluviu nu mai au mare căutare pentru că lumea este destul de grăbită, iar timpul rezervat lecturii destul de limitat. în același timp însă, cînd cineva cumpără un roman într-o librărie nici nu vrea să fie păcălit, vrea ca povestea respectivă să-i poată totuși ocupa măcar o zi sau două. Deci cantitatea rămîne importantă, are funcția unui criteriu. trecem la etapa următoare : dorești să scrii un roman autobiografic sau ficțiune pură ? te rog să analizezi următoarele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu mâinile deschise și-i zise apostolic: - Fii binevenită pe muntele Olivierilor! Fata, surprinsă, întrebă din ochi pe Stănică, dar acesta o trase înainte. Aglae o privi de la cap până la picioare cu o atenție ostentativă, ca spre a nu se păcăli, în schimb Aurica fu entuziasmată: - Vai, zise ea, ce frumoasă sunteți, domnișoară. Mamă, o să fie fericirea lui Titi. Aglae o cercetă, o întrebă de toate, îi făcu aluzii clare la necesitatea ca nora ei să fie o fată de treabă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
copii albi, planturoși, cu pielița ca de chiparoasă și crin, ca de plantă ținută în pivniță. Mor însă matematic după un an. Ei, eu mă întreb la cine rămâne Marina dacă, doamne ferește (lucrul e inevitabil), moare Costache? Cine se păcălește sau se procopsește? În locul dumitale, eu aș pipăi terenul, aș trage-o de limbă (am văzut că Marina ține la dumneata), să văd ce bani are. Dumneata ai putea s-o iei foarte bine, ca student ai în ea o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pus la bancă? Nu cred! Îți închipui că eu n-am colindat peste tot? Bătrânii, domnule, nu depun banii! Ei vor să fie siguri de ei, să-i aibă în labă, de aceea și vând. Vor să-i manipuleze, să păcălească pe moștenitori. Bătrânii îngroapă, amice. Eu fac prinsoare cu dumneata că moș Costache a îngropat undeva banii. Dar unde? Asta-i chestiunea. N-ai mirosit nimic, nu bănuiești nimic? - Nu, nici nu m-am gândit la așa ceva! Stănică îl scrută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moșieri. Otilia era bună pentru tine. E obraznică, dar îndrăzneață, urâtă nu. Ai fi rămas cu avere, nu glumă, de la Costache. Fiindcă nu ești și tu mai înfipt, mai bărbat, cum să-ți spun? Vă pricepeți la altele, vă lăsați păcăliți de câte o nebună, și pe o fetișcană ca Otilia nu știți s-o struniți. Vă râde în nas. Pe vremea mea, când bărbatul și părinții se hotărau, fata era înșfăcată pe sus. În sfârșit, acuma cu Otilia nu mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ia el pe Otilia, s-o cucerească. Moș Costache părea a umbla să scape de Otilia, și asta era așa de jignitor, încît Felix se gândi că, dacă fata ar ști că bătrânul, dîndu-i-o de soție, a voit să-l păcălească, ea ar fi copleșită de rușine și el însuși n-ar mai fi fost în stare să suporte jena ei. Ceea ce făcea bătrânul era mijloc sigur de a-i înstrăina, prin ambiție, pe Otilia. Moș Costache stricase toată grădina cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alcătuiască o listă de tot ce cheltuise pentru materiale. Felix i-o făcu, rămânând totuși mirat de scumpetea articolelor. O cărămidă veche din demolițiuni costa aproape cât și una nouă. Cum moș Costache nu arăta a fi omul ușor de păcălit, ignorant în asemenea chestiuni, ai fi fost înclinat să crezi că socoteala urmărea să înșele pe cineva. Dar, fiindcă moș Costache însuși era cumpărătorul, problema rămânea fără rezolvare. Tot Stănică deschise ochii lui Felix, care se încredințase că supărarea față de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la Antim, la Sfinții Apostoli, La Mihai-vodă, și chiar mai departe și, punîndu-ne în rând, goleam în câteva clipe tava și treceam la altă biserică, încît ne luaseră popii la ochi și puneau câte un dascăl să ne pândească. Mai păcăleam și pe babe. Erau unele care împărțeau lumânări și noi ne îndesam, ghiontind pe alții, ca și când am fi fost străini unul de altul, iar după ce luam lumânările femeii ne așezam pe două rânduri, cu ele în mână aprinse, și mergeam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de rimă?! - Ce vorbești?! - Asta nu e poezie. Asta e ștersătură la fund!... Orice cântecel poartă vulcanizată, la turul pantalonilor lui, cîte-o rimă... Rima e un soi de chiloțel. N-ai slip, n-o întinzi la plajă... Cine te-a păcălit pe tine, scămoșatule, că jerpelitura asta de vorbe e poezie? Făcând crețuri "laba gîștei" pe la colțul ochilor, has-Satan toarse melancolizat, se-ntinse și sfârâi ca o salamandră. - Mai mă asculți? - Ca pe glasul lui părintele Birizdael. Care, ori de câte ori descleștează gura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]