3,706 matches
-
fiind că încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea are loc o „preluare de către edițiile tipărite a funcțiilor tradiției manuscrise a lucrării, tradiție manuscrisă care, practic, își încetează, astfel treptat, existența” (Liviu Onu). Primele două cărți din Mântuirea păcătoșilor sunt tipărite (în traducerea lui Chiril Lambrino) în 1893, apoi în 1911 și în 1939. În Niebo novoie se găsește în formă scurtă Povestea Genovevei de Brabant, a cărei geneză a fost corelată, în lucrările lui N. N. Condeescu, Felix Karlinger
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
în 1620, alături de Alexandria (Codex Neagoeanus). Din păcate, după capitolul de sinteză dedicat de N. Cartojan materialului narativ atât de divers din cultura română axat pe tema Minunilor Maicii Domnului, nu mai există nici o altă cercetare de ansamblu. Ediții: Mântuirea păcătoșilor, în Crestomație de literatură română veche, II, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, Cluj-Napoca, 1989, 133-140. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 431-432, 436; M. Gaster, Die rumänischen „Miracles de Notre Dame”, în Miscellanea di filologia e linguistica. In memoria di
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
tinerețea lui Dosoftei, LR, 1978, 5; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, 79-105; Felix Karlinger, Wundersame Geschichten von Engeln, Frankfurt, 1982, 28-40, 47-51, 75-78, 133-134; N. A. Ursu, O traducere necunoscută a lui Nicolae Milescu - „Mântuirea păcătoșilor”, CRC, 1986, 44; Felix Karlinger, Legendenforschung. Aufgaben und Ergebnisse, Darmstadt, 1986; Felix Karlinger, Heilige Ereignisse - Heilige Zeiten, Viena, 1988, 18-21, 35-38, 51-54, 66-67, 73-75, 79-83; Felix Karlinger, Zum Fortleben von Apokryphen des Neuen Testaments in der Erzähltradition Rumäniens, în Rumänische
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Rumäniens, în Rumänische Sprache, Literatur und Kunst, Salzburg, 1988; Al. Mareș, „Interpolarea” din „Cartea cu multe întrebări” a lui Nicolae Spătarul (Milescu). O chestiune de parternitate, SCL, 1989, 2; Liviu Onu, Considerații pe marginea paternității unei versiuni românești a „Mântuirii păcătoșilor”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XI, 1989; Liviu Onu, Manuscrise „regăsite”, SCL, 1990, 4; Liviu Onu, Din tradiția manuscrisă a traducerii românești a „Mântuirii păcătoșilor”, RITL, 1991, 3-4; Liviu Onu, Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
parternitate, SCL, 1989, 2; Liviu Onu, Considerații pe marginea paternității unei versiuni românești a „Mântuirii păcătoșilor”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XI, 1989; Liviu Onu, Manuscrise „regăsite”, SCL, 1990, 4; Liviu Onu, Din tradiția manuscrisă a traducerii românești a „Mântuirii păcătoșilor”, RITL, 1991, 3-4; Liviu Onu, Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. C.V.
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Liviu Onu, Manuscrise „regăsite”, SCL, 1990, 4; Liviu Onu, Din tradiția manuscrisă a traducerii românești a „Mântuirii păcătoșilor”, RITL, 1991, 3-4; Liviu Onu, Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. C.V.
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
9; Florin Faifer, Suflete moarte, suflete vii, CRC, 1989, 25; Victor Parhon, Starea satirei, TTR, 1989, 4; Eugen Simion, Spiritul ploieștean în literatură, L, 1992, 3; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Cultura națională”, 1996, 5; Fănuș Neagu, Noi și viața păcătoșilor, „Caiet program” (Teatrul Național, București), 1996, 6; Ștefan Augustin Doinaș, Pierderea inocenței, „Caiet program” (Teatrul Național, București), stagiunea 1996-1997; Natalia Stancu, Lumi pe dos și idealuri zadarnice, „Cotidianul”, 1997, 2; Romul Munteanu, Teatrul parabolic „Naționalul”, 1997, 5; Ghițulescu, Istoria, 434-436
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
atât mai neîndurător. Curios, autorul ține partea iresponsabilei frivole, al cărei zbucium târziu i se pare lui că o răscumpără. Mustrările, puse în gura diferitor personaje, îl vizează aproape numai pe bietul om și în mult mai mică măsură pe păcătoasa lipsită de cenzură morală. El ar fi întruchiparea tiraniei masculine, amalgam de prejudecăți, egoism și abuz de forță. S-ar putea să fie o influență din Ibsen. Și psihologic, și etic, piesa e alături de adevăr, incriminând persoana lezată și părtinind
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin însuși, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerariul scriitorului de la păgânism la creștinism, de la viața păcătoasă din trecut la viața creștină; de altfel, mărturisirea propriilor păcate nu este altceva decât repetarea fără reținere a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar sentimentele din inima omului, nici măcar ce-i în subconștient (și aceasta a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și reorganizează un material tradițional, creștin și profan. O altă operă interesantă care a fost foarte cunoscută în Evul Mediu este cea intitulată Cele două cărți cu sinonime (Synonimorum libri duo) care e construită sub forma unui dialog între omul păcătos și rațiunea lui, asemănător cu Solilocviile lui Augustin; în această operă a lui Isidor, gramatica devine instrument de educare morală, fără să-și piardă însă funcția sa retorică. Și aici, cultura clasică filtrată prin Ciprian și Lactanțiu, se îmbină cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secretarul său (notarius). Conform biografiei, monahul alexandrin Eusebiu a fost desemnat de Chiril din Alexandria ca succesor al său; în perioada cât a fost episcop, adică șapte ani, Eusebiu l-ar fi convertit pe Alexandru, personaj de origine nobilă și păcătos înrăit; înainte de a muri, l-ar fi desemnat ca succesor, iar Alexandru ar fi deținut funcția de episcop timp de douăzeci de ani. Povestea este un fals și asta rezultă din faptul că - așa cum am văzut - succesorii lui Chiril au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mortalitate este în mod necesar o stare de păcat care se transmite individului anterior oricărui act al său de voință prin simpla sa participare la natura umană. În schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; însă natura lor compozită le conferă în mod firesc un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere în mod inevitabil cristologii antitetice. Pentru Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupându-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; pentru Iulian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații soteriologice: Logosul nu și-ar fi însușit trupul lui Adam așa cum era înainte de păcat pentru că a venit să-l izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit ca și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea de către aceasta a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
venit să-l izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit ca și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea de către aceasta a lui Cristos însuși și, ca atare, etica (Dialog contra aftartodocetiștilor, PG 86, 1348-1349). În timp ce n-a existat niciodată suflet omenesc neîntinat de păcat voluntar sau involuntar, singur sufletul Domnului a rămas neatins de vreun
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
instrumentele rațiunii, filosofia tomistă e considerată de G. instrumentul pregătitor adecvat pentru acceptarea adevărurilor relevate. În 1931 publică singura lui piesă de teatru, La femme adultère (reluată în limba română la Săbăoani în 1938), despre care scria: „Căința unei femei păcătoase poate deveni mai curată decât sfânta ignoranță a unei fecioare” (Ultimele mărturii). Înțelegea arta ca vocație: „Arta nu caută să dovedească. Opera de artă nu trebuie să-și dovedească decât frumusețea” (Appels de Dieu). Ceea ce nu l-a împiedicat să
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
de cercetare. Dacă încercăm să lăsăm deoparte această particularitate cultural-economică a evoluției societății românești în tranziție, ușor generalizabilă la nivelul ansamblului societăților postcomuniste europene, primul rezultat pe care îl obținem este că „nimic nu-i nou sub soare”. Ideologiile capitalismului „păcătos” ale sfârșitului de secol XX nu diferă esențial de ideologiile capitalismului „păcătos” sfârșitul secolului al XIX-lea, ilustrate tocmai de cei mai mari adversari teoretici și ideologici ai capitalismului, adică de Karl Marx și Vladimir Ilici Lenin. Iar politicienii și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
societății românești în tranziție, ușor generalizabilă la nivelul ansamblului societăților postcomuniste europene, primul rezultat pe care îl obținem este că „nimic nu-i nou sub soare”. Ideologiile capitalismului „păcătos” ale sfârșitului de secol XX nu diferă esențial de ideologiile capitalismului „păcătos” sfârșitul secolului al XIX-lea, ilustrate tocmai de cei mai mari adversari teoretici și ideologici ai capitalismului, adică de Karl Marx și Vladimir Ilici Lenin. Iar politicienii și intelectualii autohtoni, cu sprijinul solid al specialiștilor internaționali, s-au situat mai
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Traduceri: Jan Drda, Baricada mută, București, 1949, Nuvele, București, 1951; Marie Majerová, Sirena, București, 1950, Balada minerilor, București, 1965; Jiří Marek, Vorbește mama, București, 1953, Țara de sub ecuator, București, 1960, Panoptic de vechi întâmplări criminalistice, București, 1973, Panoptic de oameni păcătoși, București, 1977, Unchiul meu Ulise, București, 1978, Panoptic praghez, București, 1983, Tristan sau Reflecții despre iubire, București, 1987; Alena Bernásková, Drum deschis, București, 1954; Bozena Némcová, Bunicuța, București, 1955 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Turek Svatopluk, Fără patron, București, 1955
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
reviste”, „Cronica dramatică”. Astfel, o anumită ideologizare, deschisă ori mascată, se observă în articole și comentarii: C. Nicolau-Stroești, Precursorul naționalismului. De la Eminescu citire..., C. Pârlea, Misiunea scriitorului român, intervențiile polemice ale lui Stelian Popescu-Segarcea, între care aceea intitulată Vrem îndreptarea păcătosului profesor Eugen Lovinescu ș.a. Totuși, în afara unor asemenea texte tendențioase, în R. sunt găzduite frecvent și articole critice mai puțin pătimașe, care încearcă să oglindească prompt și obiectiv viața literară, așa cum se vede în cronicile semnate de Marin Radu Voinea
ROMANIZAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289350_a_290679]
-
ca un mod corespunzător de a compensa suferințele familiilor victimelor crimei, deoarece aceasta ar transforma sistemul de justiție Într-o simplă unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei creștine este credința În ispășire - chiar și cel mai mare păcătos poate fi salvat. Uniunea Europeană Îmbrățișează această credință creștină fundamentală care vine În sprijinul reabilitării. Uniunea Europeană spune că „a menține pedeapsa capitală nu ar fi În acord cu filosofia reabilitării urmată În sistemul de justiție penală al statelor membre Uniunea Europeană, după
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din urmă ar putea fi cel relatat într-un volum de instruire a adulților: un preot a constat că audiența sa nu era prea atentă la slujba de duminică. De aceea, a ridicat mâna dreaptă și a zis: „Sunt un păcătos!”, iar audiența a rămas șocată. Când a observat că toți ochii sunt în direcția lui, preotul a continuat: „Așa mi-a spus un enoriaș acum trei zile” și și-a continuat predica; - crearea „foamei de informații” și a curiozității; bazându
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
așa cum „călugăria-i vieața-adevărată”. Epopee sui-generis, Războiul nevăzut urmează fidel narațiunea din Viețile Sfinților, puțin numeroasele adjoncțiuni fiind inspirate de aceeași sursă. Cât despre viziunea Iadului și a Raiului, punctul de pornire se află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerarul scriitorului de la păgînism la creștinism, de la viața păcătoasă din trecut la viața creștină; de altfel, mărturisirea propriilor păcate nu este altceva decît repetarea fără reținere a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar sentimentele din inima omului, nici măcar ceea ce este în subconștient (și aceasta a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și filozofice; aici, Isidor reia și reorganizează un material tradițional, creștin și profan. O altă operă interesantă, foarte cunoscută în Evul Mediu, este cea intitulată Cele două cărți cu sinonime (Synonimorum libri duo), construită sub forma unui dialog între omul păcătos și rațiunea lui, în maniera Solilocviilor lui Augustin; în această operă a lui Isidor, gramatica devine un instrument de educare morală, fără să-și piardă însă funcția retorică. Și aici, cultura clasică, filtrată prin Ciprian și Lactanțiu, se îmbină cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
călugărul Ioan, secretarul său (notarius). Conform biografiei, monahul alexandrin Eusebiu a fost desemnat de Chiril al Alexandriei ca succesor al său; în cei șapte ani cît a fost episcop Eusebiu l-a convertit pe Alexandru, personaj de origine nobilă și păcătos înrăit; înainte de a muri, l-a desemnat pe Alexandru ca succesor al său, iar acesta a deținut funcția de episcop timp de douăzeci de ani. Povestea este un fals, deoarece - așa cum am văzut - succesorii lui Chiril au fost Dioscor (444-451
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]