2,887 matches
-
băiat deștept e bețivu-ăla de la opt? Putea să iasă ceva de capul lui, să nu fi avut meteahna asta. Mircișor, mamă, uite ce face băutura din om..." Dar discursurile lui erau rare și tăcerile lui îl însoțeau, plase vechi de păianjen, oriunde mergea. Niciodată nu părea să iasă din perimetrul vecinătății noastre, tăiată-n două de șosea, altădată-ngustă și pietruită, cu maghernițe ne-nchipuit de dărăpănate vizavi, unde nenea Cățelu rătăcea prin curtea lui devastată parcă de bombe și unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
frânge coloana vertebrală, i se sparge burta și-i ies mațele. Se apăra atunci cu mâinile și scâncea încetișor, dar dacă-i era prea frică îi striga pe părinți. Tot așa, uneori, își închipuia că-i intră-n gură un păianjen mare și gras, sau că o siringă-i înțeapă ochiul... Când liftul se oprea-ntre etaje trebuia să aștepți liniștit să vină cei de la lifturi să te scoată. Dar asta putea dura ore. Mai era o sâcâială cu liftul: de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mamele, îi puteai număra vertebrele la ceafă, sub părul făcut coc. Și avea obrajii atât de scobiți, cu pielea moale... Și buzele palide, chiar dacă, rar de tot, dădea cu puțin ruj. Iar părul ei spălăcit era subțire ca pânza de păianjen. "Ce știe el? El parcă acolo s-a născut, la școala lui de ziariști, nu la Banat. Da' maică-sa, când a venit la noi anu' trecut, ții minte cum stătea în genunchi serile, în cămașe de noapte, și se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nume de atracție dintr-o lungă listă era al acestui Yoga Omul Șarpe, scris cu litere mari și groase. Yoga era și el desenat în afiș: își ținea picioarele după cap și stătea în mâini, semănând cu un fel de păianjen strâns ghem. Pe cap avea un turban cu o piatră mare, strălucitoare, în frunte, un cristal cât cel pe care Mircea-l găsise anul trecut în ariciul verde al unei castane dezghiocate. Toți copiii de la bloc vorbeau despre el, le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În loc de inimă, o tarantulă grea, deconectată de la sistemul circulator al fetiței, își întinse ca o floare de mlaștină, în palma chirurgului, picioarele amorțite. Sări jos și fugi peste blocul operator până fu prinsă la colț și capturată de sanitari. În locul păianjenului, în toracele Soilei fu așezată, cu botișorul spre stânga, inima unui copil de sex masculin care se născuse o dată cu fetița, privise lumea, scuturase din cap în semn că nu și închisese ochii pentru totdeauna. Vegetase apoi timp de un an
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceață de perișori veninoși. De-atunci, de mână cu fetița, avea să meargă în fiecare sâmbătă după-amiaza în Obor, la târgul de păsări și animale mici, ca să cumpere cîte-o pereche de șoricei albi, cu labele și boturile roze, pentru hrana păianjenului din terariul de cristal. În timp ce mama se târguia pentru șoricei, Soile privea peștii exotici, cu voalurile lor portocalii, din acvariile cu alge și melci planaria, simțind că n-ar fi putut fi niciodată mai fericită decât dac-ar fi avut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șanțuri și riduri pe sulițele de fier, așa că amprentele lui se vedeau acolo ca pe niște batoane de plastilină, un zîm-bet timid se imprimase și pe fața Soilei la vederea lui Herman, semn că o nouă ființă, alături de mamă, de păianjen și de enigmaticul doctor, pătrunsese în viața ei. O nouă cută adâncă, verticală, apăruse însă și între sprâncenele mamei, care-ntr-una din seri, cu carafa în brațe, se îndreptase încet către Herman, îl cercetase cu privirea fără să-i spună o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Soilei și ea-i răspunsese, și vocea ei Herman și-o amintea, "o știusem dintotdeauna, Mircea, voce de băiat dinainte de adolescență, voce dulce și hârâită de scopit, cu tonuri grave intersectate de mici triluri angelice, voce de rusalcă și de păianjen. Înainte ca măcar să deschidă prima dată gura îi auzisem vocea și-i știam cuvintele. Vocea ei ajungea în aer păstrând rezonanța tuturor oaselor ei de hârtie, în vocea ei îi vedeai scheletul fragil, uguind ca un diapazon. Vocea ei te
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nanosecundă, te-nspăimînta de parcă ai fi dansat cu cea mai dulce femeie din lume și i-ai fi dat șuvițele aurii de păr peste ureche ca să-i săruți lobul călduț, cu perlă, dar ai fi zărit brusc două labe puternice de păianjen ieșindu-i din duetul auditiv, dintre pânzele sidefii întinse-n întreaga ureche. Crede-mă că înainte să-și spună numele știusem că se numește Soile și înainte să-mi povestească istoria ei o știam de parcă eu aș fi născocit-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ale unei lumi de neînțeles, pierdute toate într-o mare de vegetație. Copilul învăță repede să-și controleze zborul, pluti unde-l duceau gândul și curiozitatea, plană peste terasa blocului și văzu, chiar văzu statuile crude, însîngerate, cu fețe de păianjen, pe care le știuse dintotdeauna acolo, străbătu apoi golul dintre bloc și moară, cu mîinile-ntinse-n lături și din gură curgîndu-i bule scânteietoare de aer, se-apropie de fereastra rotundă de pe frontonul triunghiular al colosalei construcții și-abia acum văzu că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinspre frunte spre vârf, pe conul tot mai îngust, cam cât o mână de copil la rădăcină, cât un deget spre vârf, apoi cât un creion, cât un ac de seringă, cât un fir de păr, cât un fir de păianjen și-apoi tot mai subțire și mai subțire, mereu spiralat cu spire tot mai strânse până ce, spuneau savanții, spirala răsucea molecule și apoi răsucea atomi, și apoi răsucea protoni și-apoi răsucea quarcuri și-apoi răsucea stringuri și-apoi răsucea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu porțelanul îngălbenit, în centrul mesei, între patru lumînăn scurte și groase, cu un noroi de ceară la bază care arăta că ardeau de mult, se afla un terariu de sticlă în care zăcea nemișcat, pe nisip, cel mai mare păianjen pe care Herman îl văzuse vreodată. Pântecele lui sferic era cât un cap de copil și era complet îmblănit, negru strălucitor, ca și labele scurte și puternice, ca și cefalotoracele musculos de sub care ieșeau două căngi veninoase, singurele diferit colorate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câțiva trandafiri de pânză neagră, o mulțime de sticluțe cu parfum și-o lumânare groasă, roșie, aproape complet consumată, de la care venea toată lumina budoarului, dublată și ea în oglindă și abia-ndepărtînd umbrele din odaie. Mama dispăru, probabil ca să hrănească păianjenul, pentru că din partea cealaltă a casei se auziră curând mici țipete și șuierături ascuțite, iar Soile și Herman se așezară pe pat, unul lângă altul, ținîndu-se ușor de mână și privindu-se-n ochi. Acum Soile părea de necrezut de tânără
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se regăsiră în camera mirosind a parfumuri și fard, cu mobila ei veche, cu furnirul desprins. Ieșiră din dormitor și se-ndreptară spre odaia de zi, unde-o găsiră pe mamă scoțând resturile celor doi șoricei din terariul în care păianjenul înflorise pe nisip ca o gigantică stea neagră. Din cheliceri îi picura acum sânge. Se așezară la masă, privind animalul ai cărui ochi, așezați în triunghi pe fruntea-îmblănită, străluceau ca trei bobite de rouă. "Ne-am jucat de-a ceru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de deznădejde, împletite unul cu altul în firul din care se țese istoria, venind unul de sus și unul de jos, ca sub tălpicea unei mașini de cusut orbitoare, brodîndu-i pe muritori și pe zei pe pânza vidă a minții. Păianjenul se-aruncase asupra corpului mutilat, îl sfâșiase adânc, își năclăise blana de un lichid sidefiu. Apoi sorbise-ndelung acel lapte dens, strîngîndu-se tot în jurul corpului martirizat, și, după minute lungi de-nfruptare voluptuoasă, se retrăsese iarăși în colțul lui. Acolo se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
culoarea cărnii arzând mocnit, ca jarul, în mijlocul întunecimii. Ochiul începu acum să țeasă organele, să umple cupa de carne cu viscere moi, labirintice, multicolore, cu țesut epitelial hialin, cu lichide și paste și cleiun, straturi umede peste straturi, pânze de păianjen pentru capturat viața, colivii pentru viață, plase de vise pentru viață. Toracele se umplu, deasupra diafragmei, cu bojocii roz și cu mușchiul gros al inimii, pântecul se umplu de mațe, rinichii înfloriră ca doi mistici crini, vezica-și purtă lichidul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în țeava dintre vertebre pînă-o umplu cum umple mercurul un tub de termometru. Sidef în afară, cenușă-năuntru. Fluturi înăuntru, scăpărând între aripi vaste arcuri reflexe. Iar din măduvă se scurseră în tot corpul nervii subțiri, ramificați ca pânza de păianjen, agățîndu-se de fiecare fibră de mușchi prin plăci neuro-motorii, plouând peste cîmpi-ile de proteină cu stropi mari de substanță vezicantă, producând contracții și durere, ducând și aducând mesaje voluptuoase și disperate din îndepărtatele provincii ale imperiului. Izolat cu grija de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al mirosului, limba ca un portavion cu zonele gustative vopsite-n patru culori: dulce, acru, sărat, amar, cerul gurii cu misteriosul simț vomero-nazal prin care copiii mici știu dacă ești bărbat sau femeie, și labirintul urechilor prin care percepi, ca păianjenul în centrul plasei sale, vibrațiile, vuietul stins sau aprins al lumii. Fața, fața muștei, fața teniei, fața vulpii, fața omului, fața homarului, fața heruvimului: toate la fel, toate aceeași față imprimată pe giulgiu, pe năframă, pe cărămida miraculoasă, vera icon
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Când le veni rândul, intrară, dădură cu ochii de oribilul scaun, de tăvița de porțelan stropită cu sânge, de cleștii și pensele și oglinjoarele azvârlite pe ea. Și mai ales de brațele suspendate ale bormașinei, pliate ca niște labe de păianjen. Mort de frică, se așezase pe scaun tremurând atât de violent, că paharul cu apă se răsturnă. Când îl văzu pe doctor, mare, cu mâini păroase, că se apropie de el cu o cange de aluminiu în mână, o luă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nici vitrine, nici geamuri, nici nimic. Ți-e și frică să intri în bezna mirosind a mălai încins. Oftezi ușurat când ai trecut mai departe, de parcă te-ai fi așteptat să țâșnească din gaura aceea umedă un torace păros de păianjen, să te-apuce cu labe scurte și puternice și să te tîrască-năuntru. Treci de casa vopsită-n toate culorile a unui fost ofițer, văduv, cu mica lui grădină de flori plină de pari cu globuri colorate în vârf și inima
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în fotoliul adânc de unde se ridicase. Pe măsuța din fața lui, cu picioare curbe și terminate cu labe de leu, acoperită cu cristal gros, se afla o planșetă pe care bătrânul se chinuia să fixeze în poziție naturală labele unui mare păianjen tropical, roz deschis ca pielea nou-născuților, pe care taxidermistul îl preparase în prealabil. O cusătură laterală pe pântecul sferic al creaturii, mare cât o minge de tenis, arăta că organele interne îi fuseseră extrase și înlocuite cu bumbac din același
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cusătură laterală pe pântecul sferic al creaturii, mare cât o minge de tenis, arăta că organele interne îi fuseseră extrase și înlocuite cu bumbac din același fuior (ce zăcea sub masă) din care bătrânul își făcuse și dopurile pentru urechi. Păianjenul avea înfipți în partea din față a toracelui trei ochi minusculi, dar strălucitori ca nestematele, azurii, așezați în triunghi echilateral, iar dedesubt chelicen bestiali, înfoșiți încă de sângele ultimei păsări sau ultimului pui de pisică pe care-l injectase cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și greu. Străinul îl apucă și-l îndreptă și el către negrul cel gol, care se ridicase în pat în genunchi, costeliv și cu pubisul acoperit, la rădăcina sexului său vânos ca de cal, de peri cărunți ca firele de păianjen. Ciudat, cei doi zâmbeau ca la un duel de carnaval, privindu-se-n ochi, totuși, atât de fix, de parcă pupilele unuia ar fi trebuit să se potrivească în ale celuilalt cu precizia ștecherului care intră-n priză. Cu un gest
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deodată o mare lumină albă, orbitoare, extatică. O gură vorbind deodată în toate limbile pământești și îngerești. Un cap de leu cu coama de foc năucitor, arzând cu o furie nebunească. Un răcnet galben de leu, un țipăt sfâșietor de păianjen, în cele din urmă miezul de plumb clocotit al apelor acestui ecran pe care se proiecta istoria universurilor, cisterna de lumină din miezul miezului minții noastre, se epuiza, și un vid perfect circular, cât un vârf de ac mai întîi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după ce-și luă adio de la Gerrit și mai aruncă o privire în jur, urcă înapoi prin trunchiul sălciei și, spre bucuria zgomotoasă a câinelui, ieși din scorbură, păstrând pe haine, în păr și-n gene, ca niște pânze de păianjen, ceva din lumina de-acolo, de-atunci. Nu se-nserase încă, dar lumina era mai posomorită, învăluind priveliștea într-o mai adâncă melancolie. Stătea să ningă. Oricât ți-ai fi rotit privirile împrejur, nu se zărea țipenie de om. Maarten își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]