1,967 matches
-
cu ochii vii...” „O prea frumoasă fată...” evidențiază unicitatea fetei de Împărat, cu un alt Înțeles decât cel din basmul „Fata În grădina de aur”. Superlativul din ultimul vers al primei strofe o detașează pe fata de Împărat de lumea pământeană, plasând-o Într-un spațiu aflat În imediata apropiere a lumii astrelor. Pentru a ajunge la acest vers, oarecum abstractizat, Eminescu a renunțat la multe alte versuri menite să sublinieze frumusețea fetei, la epitetele metaforă: „Un grangure de fată...”, „O
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cunoașetrea absolută, dar poate reprezenta o proiecție a „eului” liric, un „alter ego”. La Început, Luceafărul este un obiect al visului romantic, menit să evolueze În subiect. De ce Luceafărul n-ar fi o metaforă a aspirației lumii veșnice către lumea pământeană? 3. Chiar somnul fetei este o metaforă, dacă se admite că somnul e o presimțire a morții: „Iar ea vorbind cu el În somn, Oftând din greu suspină...” Prin somn, Cătălina intră În relație cu lumea nemuritoare, de fapt cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cum pe mări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce...” există o bogată sugestie metaforică. Marea este o metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic” iar „toiagul Încununat cu trestii”, este tridentul purtat de zeul mărilor, Neptun. Marea e locul unde Luceafărul ar vrea s-o ducă pe fata de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este o caracteristică a visului și se asociază cu efectul produs asupra fetei de Împărat. 7. Iubirea astrului este mai presus de orice Închipuire umană, În ciuda imposibilității comunicării, aceasta simbolizând voința supremă a geniului de a se apropia de lumea pământeană: „Da, mă voi naște din păcat Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege...” Chemarea fetei reprezintă o tentație fantastică. Ea riscă astfel să-și piardă individualitatea pământeană, În vreme ce astrul, Însăși esența sa. Pentru oricare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
geniului de a se apropia de lumea pământeană: „Da, mă voi naște din păcat Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege...” Chemarea fetei reprezintă o tentație fantastică. Ea riscă astfel să-și piardă individualitatea pământeană, În vreme ce astrul, Însăși esența sa. Pentru oricare dintre sfere, atracția reciprocă este mortală. În această ipostază, Luceafărul devine o metaforă a iubirii absolute. 8. Cătălin este, nici mai mult, nici mai puțin, decât pajul Cupidon din poezia cu același titlu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Însă la un alt nivel, cel terestru. Eul este un simbol al Întruchipării sentimentului de dragoste, ori, mai simplu, „amorul sănătos, de orientare populară, senzualitatea frustă”, cum spune G. Călinescu. 9. Hiperion este o metaforă a renunțării geniului la lumea pământeană, la fericirea ei și retragerea lui În lumea Însingurării și contemplării. În același timp, el trăiește dezamăgirea imposibilității de a fi Înțeles de lumea În mijlocul căreia ar fi dorit să-și consume existența: „Trăind În cercul vostru strâmt / Norocul vă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prins și ucis În lagărul de la Cotroceni. În capitolul „Cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba În proțap”, aflăm că domnitorul țării Alexandru Șuțu a fost schimbat de către Poartă, iar În locul său a venit Grigore Ghica Vodă, un domn pământean, blând și iubitor de dreptate. La el au ajuns țăranii „cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba În proțap”, ca să se plângă de jafurile cumplite ale lui Dinu Păturică. Domnul citește jalba și poruncește ca tâlharul să fie prins
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
bucurau de nici o supușenie străină (art. 7). În ceea ce privește pe evrei, se poate observa că, tratatul minorităților a extins considerabil dreptul de a obține cetățenia română. Astfel, de unde Decretele-Legi din 1918 și 1919, nu acordau acest drept decât așa numiților evrei pământeni, adică celor născuți și crescuți în țară art. 7 din tratatul minorităților nu prevede altă condițiune pentru acordarea cetățeniei decât faptul de a domicilia în țară în momentul aplicărei tratatului. În acest mod au putut deveni cetățeni români, în afară de evreii
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
fapt, cel mai mare număr de "minoritari" cât și din "străini" (cu pașaport) erau evrei. Pe de altă parte, categoriile de personal evreeesc activând în economia românească și încadrând întreprinderile mari și mici se puteau împărți astfel: Cetățeni români: Evrei "pământeni" stabiliți de mai multe generații pe teritoriul vechiului Regat și în Ardeal; Evrei proveniți din Bucovina și Basarabia și evrei veniți din Rusia, Polonia și Ungaria, după Unire, încetățeniți prin fraudă. Străini: (evrei cu pașaport Nansen sau ale statelor europene
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
om politic evreu, personalitate marcantă a minorității evreiești din România. Licențiat în drept la Universitatea din București; doctor în drept la Paris. Participă la războaiele balcanice și la primul război mondial ca ofițer în Armata română. Aderă la Uniunea Evreilor Pământeni, fiind ales în Comitetul Central al acestei organizații (1913); reprezentant în România al organizației American Jewish Joint Distribution Committee (din 1920); deputat PNL (1927); președinte al Comunității evreilor din București (1931-1933); președinte al Federației Uniunii Comunităților Evreiești din România (1940-1941
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
greci a aruncat în conflict pe pandurii lui Tudor și revoluționarii lui Ipsilanti, fapt care, alături de lipsa sprijinului rusesc, este responsabil pentru eșecul mișcării de emancipare. Singurul câștig pentru principatele danubiene în urma răscoalei de la 1821 a fost restaurarea principiului domnitorilor pământeni. De asemenea, suzeranitatea otomană a fost temperată de intrarea celor două țări române sub protectorat rus. Influența rusă va fi continuu amplificată. Convenția de la Akkerman, din 7 octombrie 1826, consfințește prerogativele Rusiei și calitatea sa de putere protectoare în principatele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron, 1835, p. xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-acolo încât "rumânii [...] uitară că sânt rumâni" (Aaron, 1835, p. p. xv). În cele din urmă, independența și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a) istoria veche, care începe din cele mai vechi timpuri și durează până la întemeierea statului de către Radu Negru în 1290; b) istoria de mijloc, fixată între anii 1290-1716, adică "dela Radu Negru până la Ștefan Cantacuzen cel mai din urmă Prinț pământean" (p. 39); c) istoria nouă, începând de la "venirea prinților streini dela Constantinopol" până în "zilele de acum" (acestea fiind localizate în anul 1839, data publicării lucrării lui Aaron Florian). Figurile care despart apele istoriei, pe care Aaron le investește cu rolul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
până la întemeierea statelor Munteniei și Moldovei"; • Epoca Slavismului, care a durat între 1290-1633, adică până la domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu; • Epoca Grecismului, plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi ușor reperate în schema utilizată de marele istoric ieșean
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
limba română în biserică și administrație în locul celei slavone; c) Epoca Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului (1821-1894), epocă deschisă prin Revoluția de eliberare națională a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată și conștientă de sine, a fost trecută prin ordalia îndoită a slavonismului și grecismului. Românismul nu doar că a supraviețuit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și bunicul său, Vasile Costache, fiind ultimul dintre Costăchești care-și sacrifică tihna și viața, implicându-se fățiș în lupta politică a țării și timpului în care se năzuia spre restaurarea dreptului de a pune pe tronul Moldovei un domn pământean, în locul fanarioților, crez politic exprimat pregnant de către predecesori și fără nici un fel de ambiguitate de către cel mai ilustru reprezentant în acest sens al familiei, marele vornic al Țării de Jos, Lupu Costache, la 1711 și după această dată, un român
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au întors la locurile lor în țară, încercarea de înlocuire a domnului eșuând și de data aceasta. A fost ultima acțiune la care participă acești Costăchești în lupta dusă pentru aducerea pe tronul Moldovei a unui domnitor din rândurile boierilor pământeni. Încă de pe timpul primei domnii a lui Grigore al III-lea Ghica, vistiernicul său, Iordache Costache se înregistrează, în anul 1765, cu o mare datorie față de domnitor, în sumă de 25.000 lei, menționată într-un document sub termenul de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]