3,617 matches
-
doar pe ele le aveai, Mirelo, pe Vasilica, pe Getuța, pe Luminița, pe Crenguța, pe Roșioara... Li se destăinuia fără nici o reținere, măcar că știa la ce s-ar fi putut aștepta. Să le ia dracu’ de tute, Mirelo, nu-i păsa. Până una alta, îi era prea bine ca să-și facă griji pentru bârfele lor. Ca și cu avortul, din nou amâna, lăsa pe mai târziu să-i ajungă la urechi cum o vorbeau prin cartier, cum că ce-i trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi dat o veste bună: Băi, jigodie! Javră ordinară! Nu mai conta cui i se adresa. Câinelui sau lui Milică, fiindcă acesta nu-i recunoscu glasul. Ba poate nici nu-l auzi. Se calmase de-acum. Nu-i mai păsa de indiferent ce ar spune oricine și se calmase și câinele, în urma unei comenzi repetate de câteva ori. O luaseră din loc. Când Rafael îi ajunse din urmă, tocmai ieșeau din piață. Milică bălăngănea într-o mână punga de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la prima naștere, deh, și tocmai că acum n-ar fi avut chiar deloc motive să se bucure. Era ca pe altă lume, desprinsă de soarta ei. Se lepădase de tot ce-ar fi așteptat-o. Chiar nu-i mai păsa cum o s-o scoată la capăt, iar în Velicu nu-și punea nici o speranță că ar fi dispus s-o ajute cu ceva. Păi, doar să-și facă datoria să-l anunțe, atât, în rest, îl interesează... Ea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu se știe. Păi, bineînțeles că Mărgărit e dispus să-l ajute - așa să-ți ajute Dumnezeu, Mărgărite, da-n afară de asta, Rafael ar trebui să înțeleagă că să-ți vinzi casa și să rămâi în aer, să nu-ți pese unde te duci, nu-i nicidecum un fleac ori un pretext... Trebui’ să ai grijă, și el, c-am înțeles, Mărgărite, știi bine că io-s om de-nțeles și-mi pare bine că m-ai simțit aproape de sufletul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca blana unui animal trăgându-și vitalitatea din lumină. Se mișca iute și cu îndemânare în spațiul strâmt dintre bucătărie și măsuța din cameră, pe care îngrămădea sticle, pahare, cești, farfurii cu biscuiți. Nu se așezase la masă cu ei, nepăsându-i, poate, că și-ar jigni musafirul. Asta e, n-are nici ea timp, e la fel de ocupată ca bărbatu-său, dacă nu cumva i-o fi frică să nu-i zgândăre boala, gelozia aia urâtă... Rafael o vedea prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar face să dea de avocata aia de care i-a spus? La care Geta că nici o problemă dacă te-ai hotărât. Da, s-a hotărât, întări Mirela, dând să-și alunge îndoielile, copiii, deh, copilul, cui i-ar mai păsa când ești încolțită și ți se pare?... Oare chiar i se pare sau chiar asta e? E cu spatele la zid și n-are încotro, iar Getuța că o s-o sune ea pe avocata aia să-i spună, și bine, nășico, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în plâns. — Dacă știm să și plângem, nu ne mai trebuie nimic. Înseamnă că le știm pe toate... Ai nervii zdruncinați, fetițo, nu e bine. Întărește-te, ce naiba, la vârsta ta ar trebui să fii strong. Să nici nu-ți pese, înțelegi? Să joci pe sârmă! Ce te-oi face când oi fi ca mine? Sau îți pare rău după copil? Întinse urechea spre ea, arătându-se gata s-o asculte, plină de răbdare, hai, hai, spune-mi... Păi, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plată... Ea nu știuse și nici prin cap nu-i trecuse, dar doamna Petronela anticipase, dacă nu cumva făcuse o învoială cu ei, prin care să-și tragă un câștig mai mare, că doar nu degeaba... Ce ți-ar mai păsa, Mirelo, doar c-ar fi vrut să-și abată gândul. Cu ce s-ar mai ocupa oamenii ăștia care vor să-i ia și să-i fure... Ba bine că nu. Singură și de bună voie s-a lipsit, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vântul pătrundea În cameră. Îmi băteam capul să Încropesc un sistem prin care s-o stabilizez, dar fără vreun succes notabil deocamdată. Eram totuși fericită că, În sfârșit, izbutisem să dezleg misterul identității Chestiei, astfel că nu-mi prea mai păsa că se legăna ca un pendul. Am avut intenția să-l sun pe Tom și să-l Întreb dacă voia să ieșim să bem ceva, dar mă furase complet schița unei noi instalații mobile, numită Fiica Chestiei, care, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
numai ideea În sine e de-ajuns să pună oamenii pe jar. Tom Își terminase porția de tăiței. Aruncă un ochi prin restaurant ca să vadă dacă nu se uită cineva spre noi. Din păcate, erau câțiva. Hotărât să nu-i pese, Tom duse castronul la gură, Îl Înclină și dădu pe gât ultimele picături din supă, apoi se lăsă pe spate În scaun, cu satisfacția omului sătul. Cu ocazia asta se pricopsise cu vreo două noi pete pe puloverul ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ieși În aerul rece al nopții, venind din atmosfera caldă, umedă și asudată a clubului, era rețeta perfectă pentru a te pricopsi cu o gripă. Dar eram Încă așa de fericită cu haina din piele de leopard, că nu-mi păsa de chestiuni atât de pământești. Ceasul din dubiță indica două și jumătate dimineața. La Silver, asta era ora de Închidere, În timp ce la Paradisiac abia acum Începeau lucrurile serioase. Am traversat râul Înapoi fără prea mare dificultate. Rămăserăm destul de tăcute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
loc. Prințesa se așeză pe un pat acoperit cu aur, Toghrul Beg intră În Încăpere, sărută pământul Înaintea ei, „apoi o cinsti“, scriu cronicarii, „fără ca ea să-și scoată vălul de pe față, fără să-i spună nimic, fără să-i pese de prezența lui“. De-atunci Înainte, el veni s-o vadă În fiecare zi, cu daruri bogate, o cinsti În fiecare zi, dar nici o singură dată ea nu-l lăsă să-i vadă chipul. La ieșire, după fiecare „Întâlnire“, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost puse la locul lor sau sparte, negustorii de tutun au tras oblonul. Până și printre soțiile șahului prohibiția fu respectată strict. Monarhul Își ieși din minți, Îl acuză, Într-o scrisoare, pe conducătorul religios de iresponsabilitate, „pentru că nu-i păsa de consecințele grave pe care privarea de tutun le-ar putea avea asupra sănătății musulmanilor”. Dar boicotul se Înăspri și fu Însoțit de manifestații gălăgioase la Teheran, la Tabriz, la Isfahan. Și concesiunea a trebuit să fie anulată. — Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să-l purtăm, cu mare grijă, Într-un turneu de-a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile de ratau de la Café parisien, citeam la Întâmplare câteva catrene, apoi, luând ascensorul, urcam până la locul de promenadă, unde, fără să ne pese prea tare că am putea fi spionați, schimbam o sărutare caldă În aer liber. Noaptea târziu, duceam Manuscrisul În camera noastră, unde petrecea noaptea Înainte de a fi pus la loc, dimineața, În același seif, prin mijlocirea aceluiași ofițer. Un ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de frică. Pe unul din ei, Dragomir, l-am recunoscut și el mi-a făcut semn cu mâna. A durat mai mult de o oră până când Nora a venit înapoi; avea pantofii și pantalonii murdari, însă nu părea să-i pese. Când am văzut că vrea să-mi vorbească, am întrebat-o: „Ascultă, unde îi duc pe Dragomir și pe ceilalți copii, cu salvarea?” „La Spitalul orășenesc din Covasna. Acolo vor fi operați sau așa ceva.” Am simțit inima bătându-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avea scopuri în viață. Nu-și planifica decât chiulul, iar când începea să plouă cu palme, pe față i se întindea un zâmbet cudat. Însă, deopotrivă cu Duma, era și el bun la ceva: la cumpărături. Lui Vuia nu-i păsa dacă întârzie la ore și îți dădea întotdeauna restul exact. Dacă erai nemulțumit și îi făceai reproșuri, puteai fi sigur că o să fii împroșcat cu înjurături. Enăchescu era anemică. Asta are legătură cu sîngele, ne-a explicat iarăși Pintea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
putea, jumătate se pierdea pe drum, o parte din cealaltă jumătate i se scurgea În jos pe bărbie, nu-i mai rămânea mare lucru În cele din urmă șă-i alunece prin ceea ce vulgul numește gâtlej. Nepotului nu părea să-i pese de tratamentul urât pe care i-l aplicau bunicului, Îl privea, apoi Îi privea pe tata și pe mama, și continua să mănânce ca și cum n-ar fi avut nimic de-a face cu ceea ce se petrecea. Până ce, Într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În gura mea, Încă un mister, Și nu va fi ultimul, După această despărțire vor rămâne toate rezolvate, Ar putea să Înceapă altele, Vă rog, lăsați-mă, nu mă mai chinuiți, Scrisoarea, Nu-mi pasă de scrisoare, Chiar dacă v-ar păsa n-aș putea să v-o dau, am lăsat-o la hotel, spuse femeia zâmbind, Atunci rupeți-o, O să mă gândesc ce trebuie să fac cu ea, Nu trebuie să vă gândiți, rupeți-o și gata. Femeia se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dependentă în special de aceea umplută cu ciocolată, care îți lua cel mai mult timp pentru a o mânca, apoi lingeam amândouă la ele stând una în fața celeilalte, ca două surori ai căror părinți sunt mult prea ocupați ca să le pese de alimentația copiilor. Dacă el ar fi fost bine, m-ar fi certat imediat, cum puteți mânca porcăria aia, ar fi căutat ambalajul și mi-ar fi citit scârbit ce anume conținea, dar acum este cât se poate de indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost bine, m-ar fi certat imediat, cum puteți mânca porcăria aia, ar fi căutat ambalajul și mi-ar fi citit scârbit ce anume conținea, dar acum este cât se poate de indiferent la tot ceea ce facem, nu i-ar păsa nici dacă am înghiți otravă, doar hainele mele protestează, nimic nu mă mai încape, jeanșii nu mai pot fi încheiați, costumul cel nou îmi încinge disperat corpul, doar câteva rochii de vară largi și fără formă, pe care le cumpărasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și desprindea câte un cuib sau două, transferând în secret ouăle în altul, niciodată nu reușise să îi alunge, dar după plecarea ei, în prima lui noapte fără ea, le distrusese într-un acces de nebunie, fără a-i mai păsa de ouă sau de pui, un adevărat pogrom, s-a dus vestea măcelului printre porumbei, așa că nu s-a mai întors aici nici unul, au trecut aproape treizeci de ani de atunci, dar terasa este încă goală. În ciuda faptului că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din nou, nu te voi ierta niciodată, îi spun, dar imediat îmi dau seama că sunt penibilă, lui nici măcar nu îi pasă cum mă simt, la asta se reduce totul, nu mai am nici o putere asupra lui, dacă i-ar păsa, nu ar pleca, nu este impresionat nici de ceea ce îi spun, continuă să își hrănească rucsacul flămând, Tanahul nou acoperit de praf, pe care nu îl deschisese niciodată, îl lasă aici să putrezească împreună cu mine, încerc să gândesc repede, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întoarce niciodată aici? Coridorul acesta nu are sfârșit, singurătatea aceasta nu are sfârșit, suntem doar eu și copila mea bolnavă, și nenorocirea noastră apăsătoare, mergem înainte cocoșate, ca niște animale, tristețea aceasta ne-a șters toate însemnele umanului, altădată îmi păsa de felul în care arăt, în care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am acordat nici o importanță peisajului, sau mai bine zis nu am crezut că o să mă impresioneze atât de mult, încât să mi-l reamintesc până în cele mai mici detalii după optsprezece ani. Ca să fiu cinstit, pe vremea aceea nu-mi păsa mie de peisaje nici cât negru sub unghie. Mă gândeam doar la mine, pe urmă la fata frumoasă cu care eram, mă gândeam la noi doi și apoi iar la mine. Eram la vârsta la care orice vedeam, orice sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apartament închiriat, care să mă fi scutit de aglomerația din cămin, dar știind cât cheltuiesc părinții mei cu taxele la acea universitate particulară, n-am obiectat câtuși de puțin când s-a pus problema căminului. De fapt, nici nu-mi păsa unde locuiesc. Căminul era situat în centrul orașului, pe un platou de pe care se deschidea o priveliște superbă. Campusul cel mare era împrejmuit de un zid de beton, iar la poartă se înălța un keyaki uriaș, despre care se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]