3,219 matches
-
roți de cauciuc, legate cu o funie groasă de cânepă, împletită cu două ierni în urmă de femeia lui, Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al Goldanei, Păun cel blajin, care cununa și boteza și miluia, pe tot creștinul, ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe jumătate dintre locuitorii Goldanei și peste jumătate din calicimea de la Cotonoaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
femeia lui, Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al Goldanei, Păun cel blajin, care cununa și boteza și miluia, pe tot creștinul, ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe jumătate dintre locuitorii Goldanei și peste jumătate din calicimea de la Cotonoaga. Geaba temenele! cugetă iar Petrea Păun, fiindcă vremea unora ca el amurgise, regimul celor cu pentagrama roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
boteza și miluia, pe tot creștinul, ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe jumătate dintre locuitorii Goldanei și peste jumătate din calicimea de la Cotonoaga. Geaba temenele! cugetă iar Petrea Păun, fiindcă vremea unora ca el amurgise, regimul celor cu pentagrama roșie socotindu-i procleți, afurisindu-i, și pe primar, și pe taica-popa, și pe învățătorul Boureanu cel bătrân, și pe toți fruntașii Goldanei, botezați între timp ca fiind chiaburi, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe primar, și pe taica-popa, și pe învățătorul Boureanu cel bătrân, și pe toți fruntașii Goldanei, botezați între timp ca fiind chiaburi, un cuvânt turcesc, sgornit de darabana deșucheată a noii stăpâniri. Geaba temenele! mai șopti, încă o dată, chiaburul Petrea Păun, cugetând la primarul care, după așezarea tancurilor sovietice la hodină și la huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu se mai păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați de noua orânduire comunistă, se cocoșară tot mai mult sub povara colectărilor de produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu alte cereale, uriașele pofte ale Răsăritului, goldăneștenii cei semeți plecară, duși de la spate, care la Gherla, care la Canal, care pe lumea cealalată. Alții, câți mai sunt, lasă tot și se prăpăstuiesc din Goldana. Cum fac eu, acuma!.. Petrea Păun tresări, văzând, prin ceața tot mai subțire, cum începe să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun ducea, din Goldana, spre piețele marilor orașe, castraveți scurți și încordați de semeții interioare (cărora în Moldova și în Ardeal, li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru, care încep să capete nume nou, de pepene verde, galbeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pepene verde, galbeni și gingași cantalupi, numiții pepeni galbeni, mofturoși în zile de văpăi, în stare să explodeze ca bomba și să-și reverse mațele fragede, dacă nu-i culegi înainte de a se ridica soarele în cruce. Pe când Petrea Păun ieșea, cu lipițanii lui cuminți, din Goldana și din grijile humei, Nicanor Galan apăru din întuneric, pășind pe cărarea de alături de drum, cu pălăria dată pe ochi și clefăind din cizmele lui largi de cauciuc. Galan se opri dincolo de șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sănătate. Că alte averi le iau rușii și nu ne mai trebuie... Numai sănătatea-i de bază. Taman un calic trebuia să mă întâmpine, acuma, când mi-am luat traista în băț, plecând în bejenie? chibzui, cu oarece nemulțumire, Petrea Păun. Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho! Se dădu jos și scormoni sub calabalâcul din căruță, ținându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu" gândi el, amintindu-și de Lanz-Buldogul lui Petrea Păun (tractorașul acela nemțesc, vechi de un secol, care mergea totdeauna tacticos pe drum, fumegând ca dintr-o lulea). Da' "Bondocul", cui l-ai lăsat, bade Petre? mai întrebă Nicanor Galan. Și glasul lui răsună pe vale, ca din clanaretă. Apăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care mergea totdeauna tacticos pe drum, fumegând ca dintr-o lulea). Da' "Bondocul", cui l-ai lăsat, bade Petre? mai întrebă Nicanor Galan. Și glasul lui răsună pe vale, ca din clanaretă. Apăi, îl las cui o să-i trebuiască, răspunse Păun, înăbușit, pășind pe lângă roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trebuiască, răspunse Păun, înăbușit, pășind pe lângă roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns în doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei roibi înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de ouă, ale ciocârliilor isterice. Hm! medită, scărpinându-se sub pălărie, Nicanor Galan. Cine mai are nevoie de "Bondocul" lui Păun? Parcă, mare lucru, tractorul ăla, mititel și vechi, de pe vremea lui Pazvante... Lasă că, vom primi tractoare bune, de la Uniunea Sovietică. Așa ne-au spus, nouă, țăranilor săraci, la căminul cultural începu să cugete, cu mândrie, goldăneșteanul cel calic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vechi, de pe vremea lui Pazvante... Lasă că, vom primi tractoare bune, de la Uniunea Sovietică. Așa ne-au spus, nouă, țăranilor săraci, la căminul cultural începu să cugete, cu mândrie, goldăneșteanul cel calic din neamul goldăneștenilor cei sărmani. Deodată, ca și cum Petrea Păun ar fi recepționat mesajul emfatic și frivol al lui Galan, răsuci capul și se răsti de departe: Ia aminte la un lucru! zise el, pe când negura se topea, străpunsă de primele sulițe de foc ale soarelui. În câmpul de harbuji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l dai nimănui, cu nici un chip, să nu-l dai, oricât s-ar ruga de tine. Auzi? Că în harbuzoaica asta, zace toată sămânța neamului harbuzesc!... Poate că am nimerit-o cu Nicanor, ăsta, încerca să se convingă, aparte, Petrea Păun. Poate că s-o mai schimba și el și se face gospodar. Poate că n-am aruncat sămânța în pământ pietros, ori între spinării, cum zice la Biblie, în pildele lui Iisus Hristos. Dar cine mai știe? Că la taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toată iarna, din drum și până în prag, ca neoamenii, lăsând soarele, să le desfunde casa și curtea de nămeți... Nicanor rămase pe gânduri, la marginea drumului, privind șleahul cenușiu, ca un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare norocos la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu cupe pentru udat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
casa și curtea de nămeți... Nicanor rămase pe gânduri, la marginea drumului, privind șleahul cenușiu, ca un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare norocos la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu cupe pentru udat, care scotea apă din gârla despletită a Gegiei, nu ostenea niciodată. Șuvoaiele repezi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de o bătăioasă bucurie... Da' norocos, ca la pepeni, cum e el, greu să mai afli pe altul sau în altă bostănărie!.. Potop de roadă! oftă el cu invidie. Numai că... era zgârcit! alese Nicanor o critică anume pentru Petrea Păun, care, împreună cu caii săi, devenea tot mai mic, diminuându-se, cu cât se apropia de malul galben al terasei de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
critică anume pentru Petrea Păun, care, împreună cu caii săi, devenea tot mai mic, diminuându-se, cu cât se apropia de malul galben al terasei de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el. Îl bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el. Îl bagă în pântecele femeii", clevetiseră, mai demult, limbi veninoase. Că Iustiniana, răposata nevastă a lui Petrea Păun, avusese burduhanul umflat, ca de ducă-se pe pustii, fiind bolnavă de dropică. Scoteau doctorii din ea, câte un lighean de zeamă roșie, în două cu cheaguri negre, ca sâmburii de pepene. Petrea Păun vindea câte o haraba uriașă, vârfuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]