3,902 matches
-
cineva sună la telefon, curge apa în ureche și spui: Alo! Alo!... Alo! se mai depate... Așa... Așa, ce mai văd?... Așa: când dechideai televizou', televizou' cotea fum, că acolo se făcea mâncare la televizor!... Și pe-asupra, printre antene, pășteau caii și vacile!... Pe bloc era iarbă... Iarbă. Și... pădu'ile fug, ningea cu foicele, când dădeai la o parte capacul de la canal, vedeai Turnul Eiffel! Când ploua, ploua cu boaște, și când ningea, ningea cu șoicei albi! Și toți
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cai și imediat, cu o vitejie caraghioasă, începu să alerge înainte și înapoi pe lângă ei, continuându-și micul și conștiinciosul lătrat. Fără să-l bage în seamă, Odolgan făcu un semn cu capul înspre marginea unui pâlc de fagi, unde păștea mica turmă de porci, păzită de un tânăr, care, cu o bâtă lungă, împingea către grajd animalele îndărătnice - o scroafă și trei godaci -, croindu-i din când în când pe spinare. — Ne-a văzut, observă Odolgan, râzând. Uite-l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre Rutger. Blestematule, porc ucigaș! Ceva mai încolo, Balamber văzu minunatul cal, încă înșeuat, cu veșmântul de pe el pătat de sânge, pe care câteva ore mai înainte îl văzuse purtându-l în goană pe tânăr; animalul nu era împiedicat și păștea în apropierea unui pâlc de arbuști. Nevoind să piardă sfârșitul înfruntării dintre Rutger și fată, își opri calul la circa zece pași distanță, distrându-se cu scena la care asista. Haide, haide! mârâi printre dinți războinicul către fată. Pune jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mari de granit, brazi și pâlcuri de arbuști către malul lacului, unde se întindea o rariște largă, în care se putea zări o cocioabă făcută din trunchiuri de lemn. Un cal alb, în care Balamber îl recunoscu imediat pe Rutilan, păștea liniștit în apropierea stufărișului ce îmbrăca malul. Dincolo de linia lui, un bărbat intrat până la genunchi în apă împingea către larg o barcă lungă, în care sări apoi cu ușurință, înfigând imediat după aceea vâslele în apă. în aceeași ambarcațiune, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și-a asumat o sarcină grea și riscantă. Descălecând, Sebastianus adăugă: — Să ne oprim și să lăsăm animalele să se odihnească. Iar în așteptare, am putea să mâncăm ceva. Se aranjară la umbra unui pâlc de carpeni, lăsând caii să pască. în așteptarea întoarcerii lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta pot să te asigur. De altfel, trebuie să te gândești că, pentru fiecare zece războinici pe care-i vezi acolo, cel puțin doi războinici cutreieră câmpurile și satele, chiar la multe mile distanță, în căutare de resurse, iar alții pasc animalele. Printre altele, o bună parte din ce vezi în îngrăditurile acelea aparținea țăranilor care s-au refugiat chiar aici, în mare grabă, lăsând animalele libere pe pășuni, în speranța că vor scăpa de prădători. Așa că acum le mănâncă hunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în prima zi, Balamber putuse să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe dinaintea lui Samuel; și Samuel a zis lui Isai: "Domnul n-a ales pe niciunul din ei." 11. Apoi Samuel a zis lui Isai: "Aceștia sunt toți fiii tăi?" Și el a răspuns: "A mai rămas cel mai tînăr, dar paște oile." Atunci Samuel a zis lui Isai: "Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom ședea la masă pînă nu va veni aici." 12. Isai a trimis să-l aducă. Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, și al treilea Șama. 14. David era cel mai tînăr. Și cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul, 15. David a plecat de la Saul și s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său. 16. Filisteanul înainta dimineața și seara, și s-a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile. 17. Isai a zis fiului său David: Ia pentru frații tăi efa aceasta de grîu prăjit și aceste zece pîini, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
el." 33. Saul a zis lui David: "Nu poți să te duci să te bați cu Filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinerețea lui." 34. David a zis lui Saul: "Robul tău păștea oile tatălui său. Și cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, 35. alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
colonel mexican, care s-a îmbolnăvit subit de oftică și a murit, marcând astfel numele jocului. Era o pasiență ingrată, ocolită îndeobște de toată lumea, căci aveai posibilitatea fie să pierzi mereu fie, prin cine știe ce minune, să câștigi și atunci te păștea același sfârșit ca al colonelului. După multe săptămâni și nenumărate eforturi, oglinda hotar între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un cap plin de păr care a devenit apoi pleșuv, purtând un șort de vară cu dungi roșii și o tunică militară cu trese de sergent, șezând într-o verandă sau în balconul postului de radiodifuziune de pe 86th Street. Mă paște pericolul de a prezenta numai genul ăsta de imagini și nu-mi place. În primul rând, cred că l-ar amărî pe Seymour. E greu când subiectul tău e, în același timp, și cher maâtre al tău. Cred însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Când era mică, Mașa Își Închipuia că luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
treacă de barajele de la Snake și Columbia ca să depună icre în Lacul Redfish. Se așteaptă ca somonii să dispară în următorii douăzeci de ani. Ba chiar și mai devreme, dacă fermierii o să mai aducă multe vaci. Sunt atâtea vaci care pasc pe maluri că, după ploile de primăvară, râul se transformă într-un canal colector; ouăle de somon de sufocă în resturile lor. Toată albia se distruge. Jina a ridicat ochii. Atunci noi de ce ne-am mai da pe el ? Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a avertizat Ellis. A apărut unul tânăr în zonă. Acesta era genul de atenționare care pe un orășean îl băga în sperieți, dar pe Zach l-a înviorat. Cei doi au urcat aproape doi kilometri înspre munte, acolo unde elanii pășteau după ce se întorceau de la râu. Ellis a rămas în picioare în spatele unui tufiș de mălin de Virginia. Friptură de elan la cină, a spus Zach. Ellis s-a întors către el. Azi nu împușcăm nimic. Cum adică ? Am vrut doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ceva care nu semăna cu sunetele produse de-un elan. Nu era mugetul din perioada de rut, ci un râset profund, ca din gât. O notă muzicală catifelată, finalul grandios al unei melodii. Elvis a lăsat capul în jos ca să pască. Ellis a început să fredoneze ceva. Zach s-a întrebat ce părere avea o femeie din Rusia despre un astfel de loc, despre soțul care nu credea în nimic și credea în tot, despre iubitul care diviniza un elan. Animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lași totul așa cum e. Ellis a auzit zgomot de crengi rupte și, printre tufișuri, a văzut o sclipire maronie. A ridicat pușca și-a simțit un val de adrenalină, un moment scurt de fericire. Animalul era cu capul în jos. Păștea. Din vale, Ellis a auzit râsete și corzile chitarei lui Drew. Propriul lui fiu nu-l respecta și-și clădise viața cu un singur scop: acela de a i se opune tatălui. Ellis a apăsat pe trăgaci. Animalele nu plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fel de fel de băieți și trebuie să recunosc că mă încerca o anume teamă că voi fi comparat, studiat și catalogat ca fiind necorespunzător pentru gusturile ei. Dacă aș fi fost mai în vârstă, cu siguranță m-ar fi păscut un infarct, fiindcă tremuram tot și vena de la gât îmi bătea un ritm alert până în amigdale. Începuse să mă mângâie peste tot și se împingea în mine într-un fel anume care mă scotea din minți. N-o să mă credeți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
whisky, beri nemțești, mâncare pe toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară. Să turbe ecologiștii de pretutindeni în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stresat de apariția mea în peisaj. Veneam de la Geneva în micul sătuc în care aveam noi seminarul despre Pedagogie des philosophes. Ca să o iau pe scurtătură, am intrat pe sub o sârmă să trec pajiștea locului. Vacile, curate, cu ugere rozosine, pășteau o iarbă grasă, crescută în fire egale, foarte ecologice. Apariția mea le-a contrariat. M-au privit minute în șir, încetând să rumege. Le încălcasem spațiul vital. Mi-a trebuit mult să nu mă simt neavenită în West. 2 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai întâi: să fiu aproape de prietenii mei pe care în mediul lor cine știe când îi mai revăd, să merg la cursuri și conferințe, să caut articole pe Internet, să termin totuși cartea. Astea toate mă ajută să nu mă pască nerăbdarea. Sunt mai intrată în ritm de cercetare ca oricând. Am mai multă disponibilitate pentru prieteni ca oricând, aș vedea filme cu Adriana și Matei, nu îmi ajunge timpul cu Cristina, vreau să o văd pe Maria iar în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a grăi cu băieții; îi întreba de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viitoarei construcții, talismane de preț și șuvițe de păr de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței mele; devenisem dintr-odată sensibil la magie și la superstiții, lucru de care eu eram cel dintâi uimit. Asta e, desigur, ceea ce-i paște pe toți cei bogați și puternici: conștienți că avutul lor ține mai puțin de meritele lor cât mai mai degrabă de noroc, încep să-i facă o curte asiduă zeiței Fortuna, așa cum îi faci curte unei amante, și să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]