155,444 matches
-
fără ghilimele ai sportului. Secundo, scriu înnebunitor de bine. Cei deja menționați sunt mai mult decât niște jurnaliști cultivați, sunt scriitori în deplinul înțeles al termenului. Ascultați-i pe comentatorii de fotbal, priviți știrile sportive de la TV, citiți la întâmplare paginile de sport ale cotidianelor și veți vedea ce jale e, altfel, în lumea jurnaliștilor sportivi de la noi. Vorbesc numai în clișee, sunt plați și fără personalitate, în fine, nu au pasiune pentru sport și nici minima conștiință etică din moment ce ne
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
în sunete de fanfară, ci cu o surdină realistă. Apologia individualismului și a nonconformismului, dramele eterne ale adolescenței formau substanța acestui roman, scris cu mînă sigură. Viața de provincie ardelenească interbelică lua forma unui paradis pierdut. în Setea, cu toate că unele pagini îl mai amintesc pe autorul Străinului, domesticirea a progresat cu pași uriași: locurile comune ale propagandei oficiale se etalează aici fără jenă. Prozatorul încerca un pariu absurd, pierdut din plecare - acela de a înfățișa în culori favorabile o tragedie absolută
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
comunism. Talentul literar presupune și o inteligență ieșită din comun: ar fi absurd să i-o refuzăm autorului Setei. Partea proastă este însă că, în asemenea cazuri, cultura, inteligența și talentul devin circumstanțe agravante. între zecile de acefali care umpleau paginile "Săptămînii", între abonații la "Omagiile din ianuarie" și Titus Popovici rămăsese totuși o diferență de substanță și o prăpastie stilistică. Laudele aduse lui Ceaușescu și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult decît un omagiu
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
toată claritatea din cărțile publicate după 1990, mai ales din micul roman Cutia de ghete, apărut în 1990, dar compus evident în plină "epocă de aur". Ultimii ani ai ceaușismului apar de puține ori înfățișați cu atîta forță ca în paginile acestei narațiuni crude și disperate. Tatăl care transportă, prin Bucureștiul sordid al anilor ^80, cadavrul pruncului său nou-născut într-o cutie de ghete, unicul sicriu la care avusese acces, devine simbol al existenței românilor în cea mai întunecată perioadă a
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
ca într-o probă sisifică. Precum într-un ghioc, în sofisticatele imagini plînge melosul vieții îmbrățișate de un elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Sau: "nu știu să urc pe scara ce descătușează trupul din fălcile ființei/ știu
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
de imaginație în tratarea lui. Scenele sexuale sunt - Slavă Domnului! - lapidare, se consumă repede (poate tot din lipsa imaginației), deși o sforțare în a scrie senzual-erotic și de a crea o atmosferă poetică de alcov se ghicește deseori în respectivele pagini. Dat fiind predilecția pentru acest subiect și stilul autorului - direct, alert, fără ocolișuri epice - cititorul masculin al acestor povestiri are chiar ocazia să se simtă precum femeile agățate și "sexuite" una-două de naratorul hărțuitor care trece imediat la fapte. Fără
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
Nedelciu sau Mircea Cărtărescu. Soldat fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin Stan a publicat de curînd un roman la care a trudit mai bine de douăzeci de ani. Deși are doar puțin peste 250 de pagini, romanul Gerda a fost început în anii optzeci și încheiat la sfîrșitul anului trecut. Prin aceasta el are și rolul unui test privind adaptabilitatea tehnicilor literare la modă între tinerii scriitori din ultimul deceniu al comunismului la cerințele momentului literar
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
cinematografele de cartier, nelipsitele sticle de Ci-Co, serbările școlare, sărbătorile în familie (și mai ales faza lor de pregătire la care participau cu însuflețire mătușile sale și alte rubedenii), figura protectoare a tatălui, îi prilejuiesc lui Constantin Stan scrierea unor pagini care trimit obligatoriu la evocările lui Mircea Cărtărescu din Orbitor. Chiar dacă metoda narativă diferă, sentimentul este același. Un fel de tristețe învăluită în căldura amintirii unor sentimente uitate. Prezența tatălui îi oferea copilului senzația clară că lumea este adînc fixată
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
marelui nostru orator și om de drept, latinist de forță, gata să atingă 90, în legătură cu o situație... Voi prezenta faptele, pe scurt, ca să nu plictisesc. Miercuri, 20 aprilie a.c. citeam Ziua, în care spiritualul caricaturist al gazetei semna pe prima pagină dialogul a doi bătrâni amărâți. El, interesându-se, febril: Habemus papa? (păpică, săracul). Ea, (săltând o tigaie nenorocită din care iese un fum negru): Deocamdată, nu. (S-o crezi tu!)... De caricatură, m-am amuzat cât m-am amuzat, în timp ce
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
în condițiile învățămîntului masificat, după mai bine de 50 de ani de triumfalism didactic, după examenele de bacalaureat putem citi în marile cotidiane: "Doar 95% dintre absolvenții de liceu au promovat bacalaureatul!"... Majoritatea numelor menționate pot fi regăsite constant în paginile revistei Vlăstarul (care apare din 1923). Pe Mircea Eliade îl întîlnim încă din numărul al doilea al revistei (13 ianuarie 1924), cu două articole, unul despre "Centenarul lui Fabre", iar celălalt intitulat " Cîte plante cunoaștem"; pe C. Noica, începînd cu
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Elegie pentru ființe mici" (în nr. 5-6/1928), remis în același an, dacă memoria nu mă înșală, Biletelor de papagal. N. Steinhardt este prezent și el - în ultimul său an de liceu, deci cu opt ani înaintea debutului asumat - în paginile revistei, cu cinci texte: "Castele în Spania" (anul V, nr. 1/15 nov. 1928), "Lord Byron" (anul V, nr. 2-3/dec. 1928-ian. 1929), "Galileu" (același număr), "O ședință de spiritism" (anul V, nr. 4-5/febr.-martie 1929), "O scrisoare" (anul
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
35, în volumul Între lumi). Suntem acum în măsură să deslușim acest episod misterios din tinerețea exuberantă a lui N. Steinhardt. Ioan Pintea, deținătorul arhivei personale de la Rohia a călugărului Nicolae, tipărește în 2004 un jurnal de o sută de pagini, intitulat chiar de autor Eseu romanțat asupra neizbânzii. Dacă în răspunsul de mai sus afirmă că avea douăzeci de ani, înseamnă că evenimentele s-au petrecut prin 1932, când N. Steinhardt era student la Drept. Jurnalul începe chiar cu imaginea
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
presupune ca fiind 1932-1933), iar N. Steinhardt, foarte tânăr, se plimba cu iubita sa Adina, prin Cișmigiu și în jurul Cișmigiului, unde "se concentrează toată frumusețea Bucureștilor" (spune tot ea, turuind întruna, cu dragoste). Jurnalul imprimă în memorie din primele patru pagini imaginea unei tinereți și a unei iubiri exuberante, pusă voit romanțios sub semnul liliacului înflorit. Secvențele următoare încearcă să explice dureros un eșec. Nu știm bine al cui: al iubitului înșelat, al iubitei, al prietenilor care s-au învârtit în jurul
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
-și scuture părul (lung și șaten foarte deschis, îl purta lăsat pe umeri) și să sporovăiască (...), dar îngăduindu-mi, din plin, absolut, covârșitor, definitiv, să fiu (...) alături de ea fericit" (p. 20-21). Fraza euforică se întinde pe mai mult de o pagină și e antologică între poemele de dragoste din literatura română. În secvența următoare intervine brusc un personaj: Alexandru Iftodie, un coleg de generație, preocupat de literatură, filosofie și artă, mai frecvent notat ca "Al. Ift." sau "Sandu". Pare că autorul
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
și e și fost coleg și neîntrerupt prieten al divorțatului; mai că mi-ar veni a scrie: al înșelatului" (p. 70). Jurnalul lui N. Steinhardt are de fapt o structură memorialistică ingenioasă. Nu există indicii când au fost redactate primele pagini, dar spre final avem repere temporale legate de ultimele explicații. După cum mărturisește autorul (tot la p. 70), Alexandru Iftodie a murit de patru ani (nu știm când să se fi întâmplat asta, e un nume obscur și nu e cuprins
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
în titlul comentariului meu. Cartea i-o datorăm lui Ion Hobana, maestrul S.F.-ului românesc și expertul nostru numărul unu în materie de Jules Verne. L-a tradus, i-a consacrat numeroase articole și o substanțială monografie (20.OOO de pagini în căutarea lui Jules Verne, 1979), publicată și în Italia. Acum, în anul comemorativ Jules Verne, avem de la Hobana o carte despre raporturile marelui scriitor francez cu lumea românească și ale acesteia cu el. Se pune întrebarea: existau destule temeiuri
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
tematică și vede în încăpățânatul Keraban, alergic la taxele prejudiciatoare, fie ele și numai de zece parale, un erou fără voie al liberalismului economic. Din unghiul de vedere al demersului întreprins de Ion Hobana, cartea interesează prin cele douăzeci de pagini care descriu drumul lui Keraban prin Dobrogea, pe atunci provincie a Imperiului Otoman. Informațiile despre ținut și locuitorii săi, despre formele naturale și despre așezări precum Cernavodă, Galați, Tulcea, Constanța sunt toate de "sorginte livrescă", observă Hobana, indicând și unele
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
Mathias Sandorf. Acțiunea principală a romanului se desfășoară însă în spații mediteraneene. Castelul din Carpați este cartea în care "prezența chipurilor, a obiceiurilor și peisajelor românești în creația verniană culminează", motiv pentru care Hobana îi acordă în lucrarea sa cele mai multe pagini de analiză. Ca și alți exegeți ai lui Jules Verne, consideră totodată că este una din cărțile lui cele mai frumoase și stranii. Ceva o și deosebește de restul scrierilor verniene, și anume faptul că ne face să urmărim, odată cu
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
Rodica Zafiu Este în genere cunoscută proasta calitate a traducerii din broșurile de propagandă religioasă a unor culte neoprotestante; în prezent, în afara formei tipărite, această categorie de texte există și în pagini de pe Internet (cele cîteva exemple pe care le discut în continuare provin de pe site-ul crestinul.ro). E probabil ca pentru aceste texte să se fi folosit la început traducători neprofesioniști, poate români stabiliți de mult timp în Statele Unite. Se
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
la paroxism îl avem și astăzi, în societățile democratice. E deajuns să fi urmărit imagini din campaniile electorale succesive ale diferiților candidați din SUA, sau mai recent pe acelea de la Convenția republicană din New York, care a propus realegerea președintelui Bush. Paginile din Elias Canetti sau Ortega Y Gasset amîndoi printre scriitorii preocupați în feluri diferite de reacțiile maselor, pălesc în fața realității. Acestea fiind zise, aș adăuga că întîlnim din cînd în cînd în experiența noastră de zi cu zi și reversul
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
timpului și recuperând fragmente vechi, alterate și mutilate de noua societate. Lucruri mărunte care tulbură și încântă ochiul naivului și amintesc aerul altei lumi în sufletul unui mincinos", cum apare scris într-un caiet al lui Viziru. Ele apar în pagină prin lungile descrieri inserate în miezul acțiunii, ori prin translări subtile de la momentul actual, proletar. Scriitura de o rafinată complexitate a romancierului se îmbibă de toate aromele și culorile, zgomotele și șoaptele lumii noastre, proiectând un univers de hârtie cu
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
de morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe lîngă "atîrnarea" de clipa cea repede, o strictă exersare a formei. Dar al lui Constantin }oiu ascultă, în părțile lui cele mai reușite, de spusele lui Borges: "pagina perfectă, pagina în care nici un cuvînt nu poate fi modificat fără vreun prejudiciu, este cea mai precară dintre toate." De aici, poate, preferința pentru "șuvoiul de impresii", unele depășite, parcă din neatenție, altele, dimpotrivă, adîncite. Parfumurile, cîteodată mortale, ale lumii
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe lîngă "atîrnarea" de clipa cea repede, o strictă exersare a formei. Dar al lui Constantin }oiu ascultă, în părțile lui cele mai reușite, de spusele lui Borges: "pagina perfectă, pagina în care nici un cuvînt nu poate fi modificat fără vreun prejudiciu, este cea mai precară dintre toate." De aici, poate, preferința pentru "șuvoiul de impresii", unele depășite, parcă din neatenție, altele, dimpotrivă, adîncite. Parfumurile, cîteodată mortale, ale lumii literare, aceea
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
precară dintre toate." De aici, poate, preferința pentru "șuvoiul de impresii", unele depășite, parcă din neatenție, altele, dimpotrivă, adîncite. Parfumurile, cîteodată mortale, ale lumii literare, aceea pe care autorului i-a fost dat s-o cunoască, stropesc, din loc în loc, paginile de memorii și, din petele odorante, prind contur portrete, schițe de situații, nostalgic-amabile sau mușcător-colegiale. Proiecte trecute și viitoare, forfotă de mic clan care, dacă nu prea apucă lapte sau carne pe la cozi, măcar mai află ceva noutăți răsuflate, citate
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
la cherchez la femme (și veți găsi legătura...), cîștigînd din ce în ce în vervă. Pasaje vesele și triste, interogatorii comice, anume cochetării și nădufuri alintate, de franctiror în critică și, din vreme în vreme, (aproape) polemist stau laolaltă în paginile scrise, despre neîntreruptul du-te-vino dintre prezent și trecut, cu judecata cîteodată pripită a zilei de azi. Mai fermecătoare cînd au apucat să se decanteze, atinse de suflul prozei, mai jurnalistic - frivole pe teme "la zi", însemnările dau seamă de-o
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]