6,523 matches
-
Vasile s-a recules, și-a dat seama că Alexa avea perfectă dreptate, așa ca a luat bagajul și a plecat la Slobozia. Au venit toți, cam în aceeași zi.S-au strâns în jurul patului pe care era așezat Mache. Palid și cu voce slăbită le-a spus: - Fiilor... numai Dumnezeu este perfect. Eu ca om, probabil mult am greșit, dar în tot ce am făcut, am crezut că fac cel mai bun lucru. Dacă nu a corespuns cu gândirea voastră
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
de-aramă, Pădurile toate se simt pustiite; Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite. Își leapădă straiele arse în toamnă Și goale rămân sub a vântului strună; Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă: Suava, măreața și palida Lună. Furtuna se tânguie-n brațele mele, Dorind să-și arunce mantaua departe; Prin râpe se-ascunde, privind către stele, Că tare ar vrea de noroc s-aibă parte. Se-ntunecă totul în jur și în suflet, Iar toamna de
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
lanțuri de-aramă,Pădurile toate se simt pustiite;Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite.Își leapădă straiele arse în toamnăși goale rămân sub a vântului strună;Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă:Suava, măreața și palida Lună.Furtuna se tânguie-n brațele mele,Dorind să-și arunce mantaua departe;Prin râpe se-ascunde, privind către stele,Că tare ar vrea de noroc s-aibă parte.Se-ntunecă totul în jur și în suflet,Iar toamna de
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
nu va fi redus de tot la tăcere. Ușa se deschide și o femeie tânără, cu ochi frumoși și buze pline își întoarce privirea sfârșită spre asistenta la fel de tânără. Prin lumina ce răzbate pieziș în salon se pot distinge culoarea palidă și proeminența oaselor feței, dar și silueta firavă, acoperită aproape în totalitate de așternuturi. Alături de pacientă, mama stă neputincioasă pe un scaun, cu umerii plecați, cu palmele împreunate ca pentru rugăciune. Tânăra asistentă se așează pe marginea patului și vișiniul
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
Costi. „DE ZIUA MEA AS VREA UN TELEFON CU BLUTUF SI INLAROSU”, scria stângaci, cu litere de tipar un copil a cărui ultimă zi de naștere atârna de speranțe și rugăciuni. Din părul castaniu și ondulat ce încadra un chip palid și firav mai rămăseseră peste noapte câteva fire descoperind parcă și mai mult albeața buzelor și ochii obosiți. Lacrimile coborau pe obraz în frumoasa zi de toamnă când deschise cutia sigilată iar mâna se întindea tremurândă să atingă carcasa metalică
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
soțul. - Liviu, vino repede! Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că e în baie, de aseară! Dumnezeule, ce i s-o fi întâmplat? suspina ea, frângându-și mâinile. Bărbatul, palid ca moartea se năpusti pe scări, urcându-le câte două odată. Când Maria îl ajunse din urmă, ușa suferise deja o grămadă de lovituri, dar de teamă să nu o rănească cumva pe Lea, renunță la forță și disperarea lui
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
va mai putea respira decât în brațele lui. Se înspăimântă la gândul acela și intră într-o criză de panică din care ieși cu ajutorul vocii liniștitoare și dragi care o ghidă expert către seninul cerului și dulceața iubirii tămăduitoare. Mică, palidă și speriată, Lea tremura cu telefonul lipit de obraz, sărutând uneori vocea limpede ce îi curgea în suflet. - Lea, a trecut?... șopti Carlos duios. Respiră regulat și nu te mișca de unde ești! Închide ochii și continuă să respiri! Când te
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
deformată. Scăpă un strigăt alarmat, astupându-și gura cu palmele împreunate: - Doamne... iubitule, ce ai făcut? murmură speriată, repezindu-se într-o cursă nebună pe scări, în ajutorul lui. Ajunse în grădină desculță și răvășită, unde îl găsi pe Carlos palid de durere, ghemuit pe iarba moale și umedă, gemând încetișor. - Erai acolo? bolborosi el, îngrijorat mai mult pentru ce auzise, decât pentru ce văzuse ea. - Da, am văzut că nu ești în pat și cum fereastra era deschisă, ți-am
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
doreau să se mai trezească. Dar ora șapte sosi și deșteptătorul sună îndelung, conștiincios și cu nestrămutată hotărâre. Lucia se ridică din fotoliu cu un geamăt de durere și frustrare dar imediat conștientiză unde se află și cercetă îngrijorată chipul palid și transparent al bolnavei, care o fixa calmă cu ochii ei albaștri și imobili, luminați de un surâs liniștitor. - Bună dimineața, Rază de Soare! îi șopti ea, dezmierdând-o afectuos. Mai poți? Eu cred că ești puternică și dârză ca
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
Am devenit foarte buni prieteni! E foarte ok! Chiar îmi place de ea! Lea! Lea!... Liviu ridică privirea consternată către fiul său și îl privi mut, fără să poată articula nici un sunet. Maria ce stătea prăbușită în fotoliul adânc, deveni palidă ca ceara și își ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
prăbușită în fotoliul adânc, deveni palidă ca ceara și își ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o disperat: - Mamă, te rog, vorbește! Unde e sora mea? Liviu și Maria se priviră consternați și vinovați. ,, Sora mea”? Deci el, care nu o văzuse niciodată o numea
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
să țină socoteala orelor suplimentare gratuite, pe care erau silite să le lucreze în fiecare zi. În ziua aceea, Clara pierduse numai o oră, dar cu ce preț?... Sărise și peste pauza de masă, ceea ce determinase intensificarea durerii de cap. Palidă, tremurând de slăbiciune, amețită și epuizată, condusese ca un robot până acasă. Cu un gest eroic coborî din mașină, dar fu nevoită să se sprijine cu precauție câteva momente de portiera închisă, până i se limpezi privirea și reuși să
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
15 ianuarie 2017. VIS EMINESCIAN M-aș fi dus să-l caut pe Eminescu și poate că l-aș fi găsit.... Mi-ar fi ridicat ochii către stele și către florile teiului ... și mi-ar fi scăldat față în lumina palida a eternității. Aud căzând confete din teiul lui ... și-l aștept să coboare sau să urce , să-mi prindă mâinile intime că într-o rugăciune ... și să-mi mângâie palmele cu buzele fierbinți de căldură florilor aurii. Mi se vor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
amintirii noastre Sunt sfera de sub bolta amintirii noastre Din rădăcina pătrată a unei vieți ... Plutind în unitatea unui punct Într-un timp cu dimensiuni abstracte. Pe verticală clipei de suspensie Magnetic ecoul comunica cu sfera Si isi mai aruncă reflexele palide În arcul închis de sub bolta amintirii noastre. O sferă care nu vede , care numai are nici chip, Ca un gând suspendat trezit din vis în vis Unde se clatină că o absență dinamică Sub bolta amintirii noastre , de unde te-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
de viață, o atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele ce îl ajutaseră să evite o moarte iminentă. Ridică cu pioșenie șuvițele lungi de mătase ce ascundeau chipul acela angelic, șterse tăcut lacrimile ce șiroiau pe obrajii mai albi ca lumina palidă a lunii consternate și mânia lui se topi într-o cascadă de duioșie infinită. - Vino copilă! Dumnezeu a socotit că nu era timpul să pleci! Ce ți s-a întâmplat? Abia atunci observă cercul de bestii fioroase ce se strângea
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
poate! Îl invit pe un doctor în antropologie romă Să-l întrebe pe un țigan ce e aia antropologia romilor... Se poate în România! Au inventat un alfabet al romilor... Dacă dai unui rom să-l citească Catafalcul este o palidă comparație! Se poate, avem profesori ne-romi de limba romani! Ei pot citi fluent în alfabetul creat acum 25 de ani la Varșovia... Pe noi nu ne-au întrebat dacă vrem alfabet. Toți acești doctori în: lim(b)ricistică romă
MIJI-KAREA KASHTALEILOR DOCTORI ÎN KHUL-TURĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375710_a_377039]
-
din 30 iunie 2012. Astăzi, marea-i ca safirul, cu reflexe de topaz, Soarele discret răsare și-o sarută în extaz. Marea-n valuri lin tresare oglindindu-l cu ardoare și-i răspunde visătoare, în întreaga ei splendoare. Dintre nori, palida Lună îi privea înfrigurată și gândea că mândrul Soare o iubise altădată. Citește mai mult Astăzi, marea-i ca safirul,cu reflexe de topaz,Soarele discret răsareși-o sarută în extaz.Marea-n valuri lin tresareoglindindu-l cu ardoareși-i răspunde visătoare,în
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
gândea că mândrul Soare o iubise altădată. Citește mai mult Astăzi, marea-i ca safirul,cu reflexe de topaz,Soarele discret răsareși-o sarută în extaz.Marea-n valuri lin tresareoglindindu-l cu ardoareși-i răspunde visătoare,în întreaga ei splendoare.Dintre nori, palida Lunăîi privea înfriguratăși gândea că mândrul Soareo iubise altădată.... XX. GAMA IUBIRII, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 511 din 25 mai 2012. Doresc ardent să mă iubești Revăd în minte îtâlnirea, Mi-e teamă că mă amăgești, Farmec
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
doar de ea. Bunul meu tată ne-a lăsat plecând în veșnicie cu vreo câțiva ani în urmă. A închis ochii fără veste, lăsând un gol mare în viețile noastre și mai ales în sufletul înlăcrimat al mamei. Candela arde palidă sub icoana pictată pe sticlă a fecioarei Maria cu pruncul, așezată pe peretele de răsărit al camerei și răsfrânge umbre domoale pe fotografia lui. Din eternitate mă întâmpină zâmbind jovial, cu obișnuitul său surâs în colțul gurii. Atârnat de un
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
rafturi tot din lemn, plin cu mici suveniruri: câteva cărți de rugăciuni, o biblie veche pe care tata obișnuia să o răsfoiască adesea și de fotografii frumos înrămate ale celor din familia mea dintre care unii sunt azi doar umbre palide în arhivele amintirilor noastre. Privesc fascinată împrejur și din fibrele obiectelor îmi șoptesc icoanele dragi, povești și reînvie în minte întâmplări, sub forma unor flashuri ascunse în energii lor subtile, aureolate. Referință Bibliografică: Universul unde mă simt o prințesă / Maria
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
a devenit apoi soție vreme de un deceniu și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, un vis euforic, însă a trecut foarte repede. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Trecutul este palid și șters, ca un fum iluzoriu și urât mirositor de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea de Sfântul Andrei Cerul mă scrutează cu ochi de genuni din întuneric, fără margini magnific pictat cu miliarde de stele scântei. Din înalt luna cu palida-i față ascunsă jumătate de umbrele ei privea încruntată Te văzuse iubite lunecând afară din castelul tău de iluzii și gând furișându-te șerpește, căutând ascunziș în unghiurile secrete ale umbrelor ei cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
oceanul de stele pulsând cu șoapte de torent sălbatic ce crește peste stânci montane și creste. Ochii mei ferestre de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic descânt. Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând lunecând cu trup unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
de lumină de catifea-nvechită. Târămul umbrelor tăcute lucește-n depărtare Cu pâlpîiri, stăfulgerări se stinge-ncet și moare. Pe-albeața molaticelor mâini cad ploi de arse stele, Pulberea de lună atinge pielea gleznei mele. Umbra pleoapei viorii alunecă pe palidul obraz Surâsuri calde, tremurânde se-nvăluie în turcoaz. Habotnice fantasme,ființe iluzorii roiesc spre evadare Zdrobind încrâncenate somnul rațiunii care Visul îl destramă-n lacrima somnoroasă-a dimineții Și ochii se deschid senini în splendoarea vieții. Referință Bibliografică: NOAPTEA DIN VIS
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
emoție. Era chiar domnul Moretti în persoană. Am solicitat o întâlnire și el s-a grăbit să-mi spună că abia așteaptă să mă vadă. Restaurantul „ Capricio” avea numai câteva mese ocupate. Se vorbea pe ton scăzut, aplicele aruncau lumini palide estompate peste draperiile de catifea albastră care acopereau ferestrele. Deși elegant și de bun gust, atmosfera în restaurant era sumbră probabil și din pricina camuflajului. Războiul era prezent la tot pasul, iar cumplitul bombardament din zilele trecute nu putea fi uitat
ÎNGHEŢATĂ CU GUST AMAR – FRAGMENT: TOTUL DESPRE RENATA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374149_a_375478]