3,023 matches
-
Dar evenimentul liberal de la Timișoara a avut și o parte să-i zicem mondenă, și ea importantă în economia războiului dintre "aliați". Vedetă a fost poetul Mircea Dinescu cu al său pamflet intitulat "Despărțirea de Băsescu". Citit în cadrul reuniunii liberale, pamfletul s-a bucurat de un succes teribil, fiind primit cu ropote de aplauze și hohote de râs. Parcă pentru a turna gaz pe foc, Ludovic Orban a reluat, în cadrul Conferinței de alegeri a tineretului liberal din București, din 7 mai
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
1952-1953, este anchetat de Comisia de Control a Partidului, iar apoi ocupă până la moarte, postul de director al Editurii Politice, din subordinea Comitetului Central al P.C.R. Moartea sa, În 1983, a prilejuit difuzarea ilegală, dar suspect de liberă, a unui pamflet violent antisemit, ai cărui autori erau legați de conducerea P.C.R. și care preconiza un naționalism de tip fascistoid. xe "Rosen"Rosen, Moses David (1912-1994) S-a născut Într-o familie de rabini, la xe "Fălticeni"Fălticeni. Urmează cursuri rabinice la
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
un roman sau o nuvelă pot dobândi anumite conotații care, odată desprinse de cuvântul scris, pot dispărea. Jocul impus de cuvântul scris este o condiție ontologică ce duce la concretizarea operei literare. Acest lucru nu elimină oralitatea poeziei sau a pamfletelor care aparțin acestei modalități de exprimare. Atât cuvântul scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop constituent ce-i oferă concretizarea finală numai prin intermediul muzicalității sale compoziționale
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor, exegetul crede că o poetică a „copilăririi” auctoriale, aptă să insoliteze un spectacol „cvasipăpușăresc”, al „gesturilor și ritualurilor domestice” (precum în Cartea cu jucării), uimirea în raport cu „miracolul creației în general și al creației artistice în special” (Ce-ai cu mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
angajării în „lupta de clasă”. Astfel, în „Gablonz” - Magazin universal (1961), cei bogați apar ca o încarnare a răului, cumulând toate tarele psihice și morale, iar cei săraci ca depozitari exclusivi ai valorilor etice superioare. Romanul, o combinație eteroclită de pamflet și melodramă, se situează la nivelul de jos al producțiilor similare din epocă. O involuntară vulgarizare este biografia romanțată Beethoven-omul (1964), elaborată îndelung, mai bine de două decenii. A tradus, în colaborare cu Sofia Marian, din Hans Scherfig. SCRIERI: 5
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
evită și nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le acordă drept de cetățenie nu dintr-un nonconformism estetic, din spirit de frondă față de codurile puriste, ci sub impulsul temperamentului, al temperaturii afective de moment. Poezia devine discurs, articol, reportaj, pamflet, afiș, proclamație, manifest etc. E, în cele din urmă, atâta suflet în tribunul preocupat de „sănătatea pământului”, atâta simțire ingenuă, că, indiferent ce factor extern declanșează inspirația, inefabilul tâșnește, în versuri, parcă de la sine. Prin structurări de aparență spontană, înfăptuite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
singura formă de cauțiune a excesului ideatic, a supralicitării aproape maniacale a formei expresiei, în fond a egocentrismului discursului cioranian, acolo unde coexistă lejer, uneori omonim, apocalipsa și utopia, și unde scrisul său atinge acel profesionalism gratuit, chiar aporetic, al "pamfletului fără obiect", ceea ce este aproape totuna cu pamfletul utopic. Utopia, într-unul din înțelesurile pe care i le conferă Ricoeur, fiind "un exercițiu al imaginației pentru a concepe un "altfel decît ceea ce este" al socialului"156. Sens care ar corespunde
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
supralicitării aproape maniacale a formei expresiei, în fond a egocentrismului discursului cioranian, acolo unde coexistă lejer, uneori omonim, apocalipsa și utopia, și unde scrisul său atinge acel profesionalism gratuit, chiar aporetic, al "pamfletului fără obiect", ceea ce este aproape totuna cu pamfletul utopic. Utopia, într-unul din înțelesurile pe care i le conferă Ricoeur, fiind "un exercițiu al imaginației pentru a concepe un "altfel decît ceea ce este" al socialului"156. Sens care ar corespunde riguros, după același filosof, celui ideologic de "a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tot teritoriul Statelor Unite, în număr mare, dominând gândirea pedagogică și educația americană la sfârșitul secolului al XIX-lea. În această atmosferă pedagogică clasicist-formalizantă s-a auzit, în 1902, protestul lui John Dewey din The Child and the Curriculum (1902): un pamflet care, practic, a dat naștere gândirii curriculare moderne și științei curriculumului. Atmosfera pedagogică nu corespundea deloc cu cea economică și politică. Pe acestea din urmă le-am creionat deja în paragraful anterior. Impulsul polemic al lui Dewey a dat roade
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care a dat și numele unei științe educaționale noi. Ideile progresiviste promovate de Dewey au fost influențate de filosofia hegeliană și, foarte probabil, de teoria evoluționistă darwiniană. Lucrarea sus-amintită este rezultatul aplicării acestor idei la educație. Este, de fapt, un pamflet virulent. Dewey critica curricula școlii secundare din Chicago care, la începutul secolului XX, reînviaseră și adoptaseră ideile scolasticii medievale. Rutinizarea, memorizarea, recitarea, magistrocentrismul, instruirea livrescă și izolarea elevilor de viața socială și de lumea muncii - practicate în școlile ecleziastice - erau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de „teoria reproducției curriculare”, care va fi redescoperită în anii ’70 de sociologia educațională franceză. Counts a demonstrat „reproducția curriculară” - în The Senior of High School Curriculum (1926) - prin cercetări de teren în școlile secundare 12. În 1932 a publicat pamfletul Dare the School Build a New Social Order? (Poate școala să construiască o nouă ordine socială?). Răspunsul era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru realizarea de competențe și capacități sau de obiective predefinite. Regăsim reunite, în această viziune coerentă, ideile lui Dewey și Bobbitt de la începutul secolului XX. Desigur, cu o anumită prevalență progresivistă, alimentată de repulsia pe care Dewey o exprimase în pamfletul The Child and the Curriculum (1902). Cheia decriptării multora dintre expresiile denotative adoptate de discursurile moderniste ale curriculumului se află în acest scurt eseu. Dewey constatase - așa cum am arătat în capitolul anterior - anacronismul planurilor și programelor din învățământul secundar american
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nească trebuia așezată pe temelia instituțiilor originare "pe care (nsă filosoful adesea le inventează pur ș( simplu" (Ungureanu, 1988: 60). Pentru ceilalți, bazele erau reprezentate de structura instituțională a națiunilor europene. Proiectul heliadesc cuprindea o reconstrucție lingvistică, proiecte utopice, satira, pamfletul, utiliza ș( exacerba funcția morală a literaturii, sublinia fondul străbun, promova autohtonismul. Este o adevărată operă de revigorare socială sprijinită pe literatură pentru că "...greșala (n literatură sau (n politică stinge națiuni (ntregi". Prin Curierul, Heliade a construit treptat un fond
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în colaborare cu Irina Diana Izverna); Nina Berberova, Acompaniatoarea. Boala neagră. Trestia revoltată, București, 1996, André Pieyre de Mandiargues, Marginea, București, 1998; Jean Cocteau, Scrisoare către americani, București, 1999; Patrick Rambaud, Bătălia, București, 2001; P.-L. Courier, Pamphlet de pamphlets - Pamfletul pamfletelor, ed. bilingvă, București, 2002; Camille Laurens, Carnet de bal, București, 2003. Repere bibliografice: Eugen Simion, „Poeme”, LCF, 1970, 4; Ilie Constantin, „Poeme”, RL, 1970, 31; Laurențiu Ulici, „Poeme”, CNT, 1970, 34; Radu Cârneci, „Poeme”, ATN, 1970, 11; Horia Bădescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
colaborare cu Irina Diana Izverna); Nina Berberova, Acompaniatoarea. Boala neagră. Trestia revoltată, București, 1996, André Pieyre de Mandiargues, Marginea, București, 1998; Jean Cocteau, Scrisoare către americani, București, 1999; Patrick Rambaud, Bătălia, București, 2001; P.-L. Courier, Pamphlet de pamphlets - Pamfletul pamfletelor, ed. bilingvă, București, 2002; Camille Laurens, Carnet de bal, București, 2003. Repere bibliografice: Eugen Simion, „Poeme”, LCF, 1970, 4; Ilie Constantin, „Poeme”, RL, 1970, 31; Laurențiu Ulici, „Poeme”, CNT, 1970, 34; Radu Cârneci, „Poeme”, ATN, 1970, 11; Horia Bădescu, „Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
ars odată Muntevechelul, fiind haliv la leatul turcesc 230, iar de la Hristos 817”). Cronica lui P. dispune de realizări ce depășesc vizibil tiparele din povestirile identificate în letopisețele predecesorilor săi. Construcția narațiunii - fie că este vorba de istorisiri moralizatoare, de pamflete (dușmanii scriitorului sunt nenumărați, ai domnitorului la fel) ori de un fel de proză de aventuri (precum cea care relatează „răpirea lui Nicolae Mavrocordat”) - este mereu complicată, cu conjecturi interesante, cu intersectări și supraetajări dibaci utilizate. Aceste structuri sunt neîndoielnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
inclusiv a pseudobaladei Zburătorul, capodopera poeziei heliadești, învederează o tendință de structurare clasică. Propensiuni în aceeași direcție există și în proza scriitorului, în fiziologii mai ales (Coconul Drăgan, Coconița Drăgana), iar Domnul Sarsailă autorul e considerată de unii comentatori un pamflet antiromantic. Prin „fundamentele teoretice ale artei sale”, afirmă D. Popovici, Heliade e „legat de clasici”, iar în creația poetică „el se plasează [...] sub influența scriitorilor romantici și preromantici”. Asemenea simbioze există la mai toți ceilalți scriitori ai epocii. Reprezentant de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
inaugurează rubrica „Bilete de papagal”, pe care o însoțește de o notă explicativă: „Nemaiputând să apară într-o minusculă foaie deosebită, iată-le intercalate într-un nou spațiu, crâmpeie de fițuică în dâra de vânt a unui tren.” În urma publicării pamfletului Baroane (625/1943), numărul următor, care conținea un alt pamflet, Schimbarea la față, este confiscat, ziarul interzis, iar autorul, poetul Cuvintelor potrivite, arestat și închis în lagărul de la Târgu Jiu. I.z. reapare pentru scurt timp la 24 august 1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
o notă explicativă: „Nemaiputând să apară într-o minusculă foaie deosebită, iată-le intercalate într-un nou spațiu, crâmpeie de fițuică în dâra de vânt a unui tren.” În urma publicării pamfletului Baroane (625/1943), numărul următor, care conținea un alt pamflet, Schimbarea la față, este confiscat, ziarul interzis, iar autorul, poetul Cuvintelor potrivite, arestat și închis în lagărul de la Târgu Jiu. I.z. reapare pentru scurt timp la 24 august 1944, dar nu rezistă decât patru numere. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici înainte s-ar zice că „misia poetică” s-a încheiat: volumul O beție cu Marx, ca și Pamfletele vesele și triste din „Academia Cațavencu”, apărute amândouă în 1996, sunt semnele unei alte vârste; poemele nu mai au nici o vlagă, în schimb D. se numără printre pamfletarii politici cei mai citiți. Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-șoc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
boabă de piper, București, 1983; Rimbaud negustorul, București, 1985; Moartea citește ziarul, Amsterdam, 1989; ed. pref. Sorin Alexandrescu, București, 1990; Poèmes. Mirage posthume, tr. Alain Paruit, Paris, 1989; Ein Maulkorb fürs Gras, Zürich, 1990; O beție cu Marx, București 1996; Pamflete vesele și triste, București, 1996; Fluierături în biserică, București, 1998; Nelu Santinelu. Căprar la Cotroceni, București, 1998; Corijent la cele sfinte, București, 2003. Repere bibliografice: Stănescu, Poeți și critici, 90-92; Ciobanu, Panoramic, 331-333; Poantă, Modalități, 127-128; Constantin, A doua carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
Critic literar cu un discurs elaborat, mizând pe un spectru stilistic bogat, I. reușește să armonizeze modalități dintre cele mai diferite de abordare a unei teme, textele sale având atât rigoarea cercetării științifice, cât și virtuțile registrului ironic sau maliția pamfletului. Majoritatea cărților lui sunt culegeri de studii și articole dedicate scriitorilor ruși. Pentru fiecare caz în parte, criticul impune o anumită disciplină a redescoperirii subiectului investigat, făcând abstracție de gradul de cunoaștere a unui scriitor în rândul publicului. Ia totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
la „Menuet”, revista Colegiului „Carol I”, iar editorial în 1960 cu o traducere din Mark Twain. Prima carte de versuri, Arcade, îi apare în 1968, urmată de alte culegeri de poezii, de volume de proză, însemnări de călătorie și memorialistică, pamflete, versuri pentru copii, eseistică și publicistică. A tradus din Benedetto Croce, Jean-Paul Sartre, Fausta Cialente ș.a., unele semnate T. Dumitru. Colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Călăuza bibliotecarului”, „Glasul patriei”, „Gazeta literară”, „România liberă”, „Lumea”, „Romanian Books”, „Revue roumaine” ș.a. Primul volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
Un român cinstit, nu un dușman de patrie, Un sclav al lui Ceaușescu. Alteori, formula de prezentare este strict legată de conținutul scrisorii: Un reporter în salopetă de blană (ambele despre pregătirea și derularea manifestației de la 23 august 1983), Un pamflet din România (despre Adrian Păunescu) Un fenomen care se amplifică în anii 80 este frecvența scrisorilor colective semnate Existența acestor grupuri este de necontestat atunci când sunt constituite în funcție de un scop comun: rezistența în fața persecuțiilor religioase (Un grup de penticostali din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1. Vlad Georgescu (1937-1988), istoric, a fost arestat în 1977 sub acuzația de trădare, în urma confiscării unui manuscris intitulat Politică și istorie: cazul comuniștilor români (1944-1977), în care denunța ingerința din ce în ce mai sufocantă a partidului în domeniul istoriei, și a unui pamflet la adresa lui Nicolae Ceaușescu, Ciuma lui Caragea (publicat la Jon Dumitru Verlag, München, 1981 și Humanitas, București, 1991 și 2008). Eliberat în urma presiunilor exercitate de Departamentul de Stat al SUA, a ales calea exilului. Stabilit în Statele Unite, a devenit director al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]